Home Informatii Utile Membrii Publicitate Business Online
Abonamente

Despre noi / Contacte

Evenimente Culturale

 

Românii de pretutindeni
Puncte de vedere
Pagina crestină
Note de carieră
Condeie din diasporă
Poezia
Aniversari si Personalitati
Interviuri
Lumea nouă
Eternal Pearls - Perle Eterne
Istoria noastră
Traditii
Limba noastră
Lumea în care trăim
Pagini despre stiintă si tehnică
Gânduri pentru România
Canada Press
Stiri primite din tara
Scrisorile cititorilor
Articole Arhivă 2022
Articole Arhivă 2021
Articole Arhivă 2020
Articole Arhivă 2019
Articole Arhivă 2018
Articole Arhivă 2017
Articole Arhivă 2016
Articole Arhivă 2015
Articole Arhivă 2014
Articole Arhivă 2013
Articole Arhivă 2012
Articole Arhivă 2011
Articole Arhivă 2010
Articole Arhivă 2009
Articole Arhivă 2008
Articole Arhivă 2007
Articole Arhivă 2006
Articole Arhivă 2005
Articole Arhivă 2004
Articole Arhivă 2003
Articole Arhivă 2002








 
Informatii Utile despre Canada si emigrare.
Inregistrati-va ca sa puteti beneficia de noile servicii oferite Online.
Business-ul dvs. poate fi postat Online la Observatorul!
Anunturi! Anunturi! Anunturi! la Publicitate Online

 
Teoria moleculară a perdiției și alianțele politice

„Dacă parlamentul și poporul nu se înțeleg, parlamentul dizolvă poporul” spunea Bertolt Brecht.
Brecht avea dreptate, oricând ne putem trezi dizolvați de pandemoniul parlamentar sau prezidențial, dacă nu chiar sublimați de pandemia și de pandalia cu care trebuie să concubinăm sine die.
Brecht a promovat o teorie și o practică a teatrului, bazate pe efectul distanțării epice. Noi tocmai experimentăm distanțarea, după unii socială, după alții fizică, dar cel mai mult ne-ar ajuta practicarea distanțării politice.
Oamenii, acești „zoon politikon” din filosofia aristoteliciană, trăiesc împreună, în grupuri, de milioane de ani, și în viața simplă, dar vai, și în cea politică. Vechii egipteni, filozofii antici chinezi sau greci (Aristotel, Platon), alături de alte filozofii și religii (taoism, iudaism, creștinism) și, mai recent, psihologii vorbesc despre virtuți, păcate, porunci, principii morale de bază, fiecare identificând sau practicând un număr diferit.
Se știe că morala este un ansamblu de convingeri, atitudini și deprinderi reflectate în principii, norme și reguli, dar cercetările specialiștilor (O.S.Curry ș.a. într-un recent articol) converg către ideea că aceast㠄salată de crudități” este și o colecție de reguli pentru promovarea cooperării care ne ajută să lucrăm împreună, să ne înțelegem, să păstrăm pacea și să promovăm binele comun.
Aici apare neconcordanța: morala și politica n-au putut merge împreună niciodată. E curios? Nu. De ce? Pentru că interacțiunea socială reciproc avantajoasă n-a existat decât de-o parte, între politicieni și nu și între politicieni și cei pe care i-au mințit pentru a le obține voturile.
În timp ce noi, oamenii nepolitici, am tot evoluat și am găsit strategii de cooperare în diferite forme și dimensiuni: instincte, intuiții, invenții, instituții (enumerate și de autorul citat mai sus), cele pe care filozofii și alții le-au cuprins într-un cuvânt, „moralitate”, politicienii-particule-mereu-negative, mai ales când s-au văzut în capul trebii, au adăugat tot felul de minciuni, propagande, programe(!), alianțe, uniuni și le-au transformat pe toate, și pe fiecare în parte, în imoralitate/imoralități.
În politică, non-morala se numește perdiție (am oscilat mult până am ales acest cuvânt).
Dacă întrebați orice matematician-primar general vă va confirma că perdiția, ca element de cooperare, se poate baza pe teoria jocurilor, cu interacțiuni de „sumă nul㔠(ce pierde unul, câștigă celălalt) sau de „sumă diferită de zero” (jocuri politice win-win), ultimele fiind preferate în alianțe și având mai multe variante de câștig, ca la tragerea loto. Au fost identificate mai multe tipuri diferite de cooperare, (selecția rudelor, mutualismul, și cooperarea condiționată fiind definitorii pentru alianțele politice, zise și „toxice”) fiecare tip cu șmecheria lui.
Tot ce cuprinde perdiția, în antiteză cu morala, poate fi un sistem combinatoriu (pe teoria promovată pentru morală în articolul citat), sui-generis, nici prea finit, nici prea „discret”, în care șmecheriile simple, elementare, se combină în cluster sau ca elementele sistemului periodic.
A propos, (pentru „virusologi, epidemiologi etc, «infiniții mici, foarte mici»”), și ADN-ul este un sistem combinatoriu.
Perdiția, totuși, formează foarte greu și foarte rar molecule, ca morala, dar ușor și mereu, compuși (ionici, pentru chimiști), de complexități diferite. La fel alianțele, deși partidele au „sarcini” (ideologii, programe, propagande, promisiuni-minciuni, electorate etc) diferite, sunt atrase puternic în jurul acelorași perdiții. Perdițiile și combinațiile lor sunt nenumărate, la fel ca înjurăturile, să spunem.
Trei sunt stâlpii principali în jurul cărora se învârt toate: putere, influență, bani. Le-am pus în ordinea asta ca să iasă de un PIB cu care se spune că suntem peste unguri și le suflăm în ceafă polonezilor. Există două forme „tari” de organizare umană: instituțiile birocratice de stat și organizațiile criminale, și de stat și private. În Italia tocmai a început o nouă luptă cu ’Ndrangheta calabreză (cu Cosa Nostra siciliană, Camorra napoletană și Sacra Corona Unita apulliană mai târziu; încet, încet, că se prostește nația). Așa a apărut și articolul, cu număr de rapid intercity, 323 din codul penal, care se referă la „fapta de a se asocia sau de a iniția constituirea unei asocieri în scopul săvârșirii uneia sau mai multor infracțiuni”, de care politicienii se acuză unii pe alții doar când stau separați. Împreună se numește cooperare pentru binele țărișoarei! Pentru a o scoate din criză! Nevroza rămâne. Cred că aceste vip-uri (very idiot politician) suferă de multă polifazie și ceva holoprosencefalie.
Vorba unui dispărut, mare iubitor al tenisului, spun vorbe puține și le mai și repetă, bâlbâite, toată ziua, oriunde s-ar afla.
După care se așează la „masa” negocierilor, tot pentru „fericirea populațiilor”, care o duc din ce în ce mai bine. Magia guvernamentală este mai presus de magia albă și magia neagră. În curând vom avea magia giallo-rosso.
“Marele și dragul” Caragiale (cum îl numea Jean D’Ormesson pe Emil Cioran) ar fi scris azi, în loc de “Momente și schițe. Nuvele și povestiri”, “Momente penibile, negocieri sumbre și acorduri scârboase (sau scabroase, cum doriți). Avize și autorizații false”.
Avantajul managerierii unei coaliții la putere este că, fiind atât de complicată și plină de imprevizibil, nimeni nu o poate înțelege. Aparține seriei marilor neînțelese, precum știința și corupția. Și, de obicei, oamenii își bat joc de ceeace nu înțeleg. Poate de aceea Marele Golem nici nu trebuie să mai insinueze.
Despre alegeri, numai de bine! Vorbim altă dată.
Mai răsfilați băieți, mai răsfilați! Ah, fericire!


Mihai Bogdan Lupescu
Noiembrie 2021
Contact: mihaibogdanlupescu@yahoo.com




Mihai Bogdan Lupescu    11/15/2021


Contact:

Home / Articles  |   Despre noi / Contacte  |   Romanian Business  |   Evenimente  |   Publicitate  |   Informatii Utile  |  

created by Iulia Stoian