La inceput (sau muza mi se destăinuie)
Când am crezut că muza vrea să se îndepărteze de mine, aceasta a vehiculat insistent: ”Dacă te-am purtat în lumea inspirației prin toate tufele de urzici, am făcut-o să te conving că lumea nu-i ca ele, însă tu trebuie să fii exact ca ele împotriva defăimătorilor, adică nu prin pori urticari și iritanți, ci prin cuvânt. Dacă la început au fost urzicile, apoi învățătura de minte prin primordialele expresii: *ioi, vai ce m-au iritat...!* Păi, cine e de vină? Desigur nu aceste plante, când ele stau nemișcate, în legitimă apărare, ci ”Tura Vura” care s-a atins de ele fără prevenție, umblând printre ele, ca mai alaltăieri ”Vodă” prin lobodă, sau ca defăimătorii căutând nod în papură, fără nicio legătură cu creația cuiva: *Uite ce haine și încălțăminte au unii poeți de parcă umblă prin urzici...* Poate prin urzici umblă, că de aceea sunt echipați astfel și mai ales pentru a încadra la norme standard prevenția în poezie...” Ce îndemnuri din partea muzei, de parcă statornicia urzicilor, cu porii lor urticari și iritanți, cu care îi irită pe nepricepuții ce se avântă asupra lor, fără prevenție, este unitatea de măsură cu care se măsoară metaforele.
”Păi, exact așa este. Scrie!”
|
de Vasile Dan Marchiș 3/17/2025 |
Contact: |
|