...să menținem aprinsă Lumina Vieții... de vorbă cu doamna dr. Elena Armenescu
În urmă cu câteva zile, la un ceai aromat de după-amiază călduță de-nceput de primăvară, am avut revelația să o reîntâlnesc, după o perioadă ceva mai întinsă de timp, pe doamna ELENA ARMENESCU, un nume de referință în medicina românească și nu numai, valoroasă scriitoare și remarcabilă publicistă, membră a Academiei Oamenilor de Știință din România. Excelența Sa a avut amabilitatea să-mi acorde un scurt interviu pentru revista Cronica Timpului, publicație editată de Uniunea Ziariștilor Profesioniști din România.
GEORGE VLAICU: Distinsă doamnă doctor, vă mulțumesc mult pentru timpul prețios alocat acestui interviu! De la început vă adresez rugămintea ca la tot ce v-aș întreba să-mi răspundeți nu din cărți, indiferent cât de exacte ar fi ele, ci numai din munca dumneavoastră proprie, de decenii, desfășurată în slujba sănătății. Pe fond, cum ați defini starea de sănătate? Dar boala sau afecțiunea?
ELENA ARMENESCU: Mulțumesc mult pentru invitația de a răspunde întrebărilor dumneavoastră! Desigur, după aproape patruzeci de ani de practică medicală, la care mai pot adăuga anii din timpul studenției, când făceam practică la patul bolnavului în clinicile universitare, fiecare coleg aflat în această situație, nu numai eu, avem multe de spus privind sănătatea, din propria experiență. În ceea ce privește definirea stării de sănătate, conform definiției adoptată inițial de Organizația Mondială a Sănătății, ea se caracterizează printr-o bunăstare fizică, mintală și socială care nu constă doar în absența bolii sau a infirmității. Ulterior, au completat și cu precizarea: capacitatea de a duce o viață productivă social și economic. Desigur, nu este o formulare satisfăcătoare, deoarece a fi sănătos la minte și la trup înseamnă mult mai mult. S-au adus imediat critici, în primul rând că sănătatea nu este o stare, un flash cadru, ci un proces în deplină desfășurare, ca însăși viața. Organismul trebuie să-și dovedească eficiența funcțională și/sau metabolică în fiecare moment, adică să aibă abilitatea de a răspunde eficient provocărilor (de pildă stresului, unei răceli ușoare), precum și în mod eficient a restabili și susține o stare de echilibru", cunoscut sub numele de homeostazie. În afară de acest aspect, sunt ignorate total nevoile sufletești, credințele cetățenilor pământului, care știm cât sunt de importante, că mișcă milioane de oameni. Privitor la definirea bolii, la rândul ei este tot un proces în desfășurare, pentru că de multe ori evoluează mut, tăcut, în ascuns, mai cu seamă la adulți, ori de câte ori asupra organismului acționează factori care depășesc capacitatea lui de apărare și de restabilire a homeostaziei de care am amintit, prin urmare se creează un dezechilibru funcțional sau metabolic, exprimat prin contrariul stării de bine. Dacă nu se iau măsuri acest fenomen avansează, se dezvoltă până la neputință, infirmitate din cauză de boală (nu din accidente), sau chiar are un final nedorit.
GEORGE VLAICU: Mă întorc puțin în timp și știu că ați vizitat cunoscutul centru antic de însănătoșire, Epidaur, din Grecia. Cum se vindecau bolnavii în antichitate, ce metode aveau la îndemână?
ELENA ARMENESCU: Istoria medicinei este de-a dreptul captivantă și, într-adevăr, când mergi la fața locului, în Epidaur unde a trăit Asclepios zeul medicinei la vechii greci constați preocuparea pentru sănătate încă din cele mai vechi timpuri. Ca și la egipteni, medicii erau totodată și preoți. Așezământul acum complet reconstituit era format dintr-o construcție rotundă sub care se afla un labirint numit Tholos și una dreptunghiulară lungă, un fel de dormitor numit Abaton, unde erau cazați pelerinii. Noaptea, sub efectul unor licori hipnotice administrate de preoți, zeul te vizita în somn și-ți spunea tratamentul. A doua zi, unul din preoții templului te întreba ce anume ai visat și ce sfaturi ți-a dat Asclepios. Cum procedai dacă erai un pacient? Mai întâi te rugai în Templul lui Asclepios. Apoi făceai o baie de purificare în Fântâna Sacră și pe urmă aduceai ofrande. Cei bogați sacrificau un taur, cei mai puțin bogați sacrificau un cocoș, iar cei săraci câteva fructe. Nimeni nu oferea bani. Tratamentul ulterior însă trebuia plătit. Așadar, existau unele reguli pentru ca bolnavii să se poată bucura de însănătoșirea oferită de Asclepios. Trupul trebuia să fie purificat, iar această purificare se obținea prin post, abstinență de la vin și de la raporturi sexuale. Din ceea ce a ajuns până la noi se spune că pacienții, alături de preoți, rosteau rugăciuni incantatorii (un fel de mantre), alții spun că pacienții cu răni supurânde erau duși în labirintul aflat sub Tholos, alții spun că se făceau anumite băi cu plante medicinale sau se efectuau exerciții fizice într-o sală specială numită gymnazium. Descoperiri privind binefacerile sunetelor de o anumită vibrație, i-au determinat pe unii contemporani să explice că recitarea imnurilor de o anumită vibrație sau aerul purificat din jurul Tholos-ului ar fi ajutat la vindecare sau la punerea într-o anumită stare, receptivă, de exaltare, care te ajuta să te vindeci mai repede. Preoții medici aveau ca sursă de inspirație observarea (pacientului) și experimentul.
Oricum, în mod miraculos, orice bolnav era vindecat! Văzut prin lumina celor știute azi, se pare că un rol important îl avea (și) autosugestia. Pentru vindecări, ei se bazau pe ceea ce le oferea natura și au inventat metode de administrare care se folosesc și azi: infuzii, decoct, aplicații locale, masajul locului dureros, aveau truse chirurgicale, făceau incizii, drenaj, etc. Identificau fenomenul inflamator prin semnele sale cardinale, valabile și azi: calor (căldura locală), rubor (înroșire), tumor (tumefiere, umflătură), dolor (durere) și function laesa (deficit functional). Dacă era o acumulare de puroi, soluția era ubi pus, ibi evacuo! Adică, unde este puroi, evacuează-l, creează o deschizătură pentru evacuare.
GEORGE VLAICU: Chiar și în prezent pe lângă prescripțiile medicamentoase sunt recomandate, pentru anumite afecțiuni, metodele naturale, clasice. Care ar fi acestea?
ELENA ARMENESCU: În primul rând produse api-fito-terapice, apoi factorii naturali de mediu. Nu întâmplător stațiunile balneare care oferă ape termale, terapeutice, aer curat, nepoluat, plus recomandările privind consumul anumitor ceaiuri, semințe, fructe cu anumite proprietăți terapeutice în funcție de fiecare afecțiune. La noi în țară sunt cunoscute stațiunile Covasna, Vatra Dornei, Buziaș, pentru boli cardiovasculare, altele pentru bolile de plămâni, căi respiratorii (Govora, Slănic-Moldova, Ocna Sibiului) sau digestive (Călimănești, Căciulata, Borsec ș.a.) renale (Olănești), reumatism (Felix, Techirghiol, Băltățești).
GEORGE VLAICU: Care sunt metodele naturale considerate clasice?
ELENA ARMENESCU: Acestea sunt fitoterapia, masajul, apiterapia, descântecele, aromaterapia, presopunctura și meloterapia.
GEORGE VLAICU: Cum trebuie să fie produsele fitoterapice și cine este în măsură să le recomande?
ELENA ARMENESCU: În primul rând să provină din plante sănătoase, crescute pe soluri fără aciditate, departe de surse de poluare (cimitire, grajduri, deversări de ape uzate) și să fie recoltate conform unor norme cunoscute (după ce s-a evaporat roua, pe vreme însorită sau dimpotrivă pe vreme înnorată etc.).Vreau să precizez faptul că fitoterapia este parte integrantă a medicinei alopate de multă vreme. Stricnina, cafeina, atropine sau glicozidele digitalice toate sunt izolate din diferite părți ale plantelor respective. Privind alte plante medicinale, cel puțin la noi în Europa și pe continentul american, a fost o perioadă, după apariția medicamentelor de sinteză, când plantele medicinale nu se prea foloseau decât în mod empiric, recoltate din flora spontană. În ultimii zeci de ani de când s-au văzut fenomenele secundare nedorite ale multor medicamente (inclusiv alergii), populația și-a întors din nou atenția spre plante. În acest nou context, medicina alopată și producătorii de medicamente și-au îndreptat și ei orientarea, astfel că în farmacii întâlnim colțul cu produse naturale. Corect, acum materia primă trebuie să provină din culturi controlate, să poată asigura calitatea de la semințe până la planta matură, să se poată face selecția plantelor cu cea mai mare concentrație de substanță biologic activă, astfel încât să se obțină cu brio extracția principiului activ. În lume (în special în Asia, Africa, America de Sud) și la noi în Europa, în fitoterapia tradițională se utilizează peste 50.000 de specii vegetale diferite, din care 1.100 specii studiate și 250 de specii folosite la prepararea medicamentelor moderne, așadar 25% din medicamentele moderne provin din plante medicinale, considerate superioare. Cine recomandă produsele? În primul rând medicii care cunosc beneficiile plantelor medicinale, în principal cei care au urmat cursuri de fitoterapie, homeopatie sau acupunctură, dar și alte cadre medicale care vin în contact cu pacienții (asistente medicale, terapeuți, maseuri).
GEORGE VLAICU: Puteți menționa afecțiuni sau genuri de afecțiuni care se pot trata cu metode
naturale?
ELENA ARMENESCU: În principal, terapiile naturale sunt destinate să fie în primul rând folosite în mod profilactic, dar sunt mult ajutătoare în afecțiunile cronice, în special la persoanele în vârstă. De pildă, despre păducel se spune că este laptele bătrânului prin proprietățile sale benefice asupra inimii. Infuziile, decoctul, tincturile din plante sau propolisul, mierea ori unguentele antiinflamatorii, sunt deja cunoscute de cei interesați de sănătatea lor în: diskinezia biliară, hepatita cronică, boli renale, afecțiuni respiratorii (astmul bronșic, bronșita cronică), reumatism.
GEORGE VLAICU: Fără îndoială, medicina alopată ajunge, generic vorbind, zi de zi la stadii performante, de natură să facă adevărate minuni în vindecarea unor boli foarte grave ori a unor afecțiuni considerate netratabile. În ce măsură este complementată de medicina holistică?
ELENA ARMENESCU: Într-adevăr, medicina modernă tratează afecțiunile acute și orice fel de urgență medicală, fie vorba de o boală internă sau una care necesită intervenție chirurgicală. În perioada de convalescență sau recuperare medicală se pot asocia și terapii complementare, știind că plantele, mierea, fructele pe lângă valoarea lor nutritivă, conțin enzime, hormoni care ajută la câștigarea puterii, a energiei, la revigorarea organismului.
GEORGE VLAICU: Ce rol au dietele în menținerea și întărirea permanentă a sănătății?
ELENA ARMENESCU: Când aud această întrebare, îmi vine în minte aforismul Părintelui medicinei, Hipocrat: alimentele să vă fie medicamente și medicamentele alimente și ce mare dreptate avea! Dieta se referă la meniul unui om sănătos, care trebuie să fie echilibrat caloric și calitativ, adică să conțină proteine, glucide și lipide în anumite proporții, bogat în vitamine și săruri minerale. Acum se cunoaște foarte bine compoziția și valoarea calorică a fiecărui aliment precum și acțiunea lor în relație cu anumite boli, astfel încât s-au conceput regimuri alimentare pe afecțiuni: în primul rând pentru diabetici ( regim hipoglicemiant), apoi pentru cei cu suferințe cardiovasculare ( mai nesărat sau chiar desodat știind că sarea atrage apa, sărac în grăsimi saturate), renale ( hipoproteic).
GEORGE VLAICU: Prin post periodic putem să ne detoxificăm organismul în mod natural?
ELENA ARMENESCU: Da, postul periodic este salutar. În timpul postului sunt consumate alimente din care rezultă mai puțină cenușă, adică produși de metabolism ca uree, acid uric, calciu. Când aceștia sunt în exces organismul îi depune în anumite locuri și rezultă nodulii gutoși pe la articulații, pinteni calcaleeni sau calcifieri la nivelul altor articulații, la nivelul crosei aortei, sau a valvelor cardiace.
GEORGE VLAICU: Cum ne putem energiza și ridica vibrația exterioară în continuarea celei interioare?
ELENA ARMENESCU: Gândurile optimizante, pozitive, apropierea de divinitate, pacea interioară, sentimentele de iubire si recunoștință, rugăciunea, meditația, cresc vibrația interioară. Desfășurarea vieții în natură măcar două ore pe zi, mișcarea, sportul, odihna activă (îngrijirea unei grădini) toate cresc vibrația, adică o viață trăită frumos, fără sentimente de gelozie, ură, mânie, răzbunare, ceartă.
GEORGE VLAICU: Concomitent cu practicarea profesiei de medic, ați mers braț la braț cu creația literară, fiind autoare a zeci de volume de versuri și de proză. De când această înclinație, de unde vă vine inspirația? Ce tematici majore abordați în aceste genuri?
ELENA ARMENESCU: Cu această înclinație te naști, dar ea trebuie cultivată, întreținută prin lecturi și exercițiul scrisului, care la mine a început în copilărie, timid, cu câteva poezii. Germenii scrisului au rămas în adormire până am terminat studiile medicale care solicită mult timp, aproape toată ziua full day cum se spune acum, înțelegând prin aceasta și prima parte a nopții pentru studiu individual, apoi familia, copiii mici, astfel că am reluat scrisul mai târziu și am publicat primul volum de poezii în anul 1995. În afară de poezie scriu proză scurtă, eseuri, cronici, critică literară (vezi volumul Căutătorii sensului), poezii pentru copii și chiar roman.
GEORGE VLAICU: Sunteți foarte cunoscută și apreciată în mediile literare, inclusiv din străinătate, membră a Uniunii Scriitorilor din România, câștigătoare a multor premii pentru valoarea scrierilor dumneavoastră. Puteți să amintiți de cele mai importante?
ELENA ARMENESCU: În țară, am început cu premiul Arghezi, acordat în cadrul Festivalului consacrat autorului, desfășurat la Cărbunești, Tg. Jiu (edițiile din 1987, 1988) urmat de altele, iar în străinătate am obținut un Atestat de merit (2006) la concursul de poezie Una favola per la pace de la Lugo, Italia - organizat sub egida Universității din Bologna. În 2015 mențiune la concursul de poezie Corona (Italia). În anul 2021 la concursul international de poezie EUROPOESIE, organizat la Paris, premiu special din partea juriului. Aș adăuga încă: Diploma și Crucea în grad de Officier - pentru servicii aduse cauzei progresului, acordate de Regatul Belgiei - Bruxelles 2006, iar în anul 2011, Academia Oamenilor de Știință din România îmi acordă premiul George Emil Palade (pentru coautorat) la volumul științific Virusul, Spaima și Speranța omenirii. La Gala Celebrităților din 2018, desfășurată la București, alături de somități academice ale științei și practicii medicale românești și mondiale, și amintesc doar de Leon Dănăilă, Alexandru-Vladimir Ciurea, Corneliu Zeana și Mircea Beuran, am primit Diploma de Excelență și Trofeul Oscar.
GEORGE VLAICU: Numele dumneavoastră este întâlnit, de asemenea, în antologii, istorii literare, în volume comune, pe copertele multor lucrări și studii și tratate din domeniul medical, în
mass-media scrisă ori audiovizuală. Sunteți invitată deseori în țară, dar și peste hotare,
la congrese, simpozioane și reuniuni științifice, uneori cu subiecte care exced
preocupările strict medicale. Relatați despre participarea dumneavoastră la câteva mai
importante.
ELENA ARMENESCU: Desigur, participarea cu lucrări științifice este o bucurie, de fapt încununează munca și rezultatele pe care le expui, sau îți oferă șansa să asculți relatări despre cele mai noi descoperiri în domeniile care te interesează, în care lucrezi. Am participat la majoritatea Congreselor medicale Naționale și câteva Internaționale de: Pediatrie, Cardiologie, Diabet și Boli de nutriție, Acupunctură, dar și la cele de Dacologie, istoria și arheologia fiind pasiunile mele din liceu. Lista lucrărilor prezentate, inclusiv la simpozioanele organizate de mine privind Medicina Complementară ar fi prea lungă. Citez doar câteva titluri de ordin medical: Prolapsul de valvă mitrală, Participarea cordului în afecțiuni extracardiace, Tulburările de ritm cardiac (cu ritm rapid), Efectul fitoterapiei hipoglicemiante în diabetul de tip II, Strategii terapeutice în hiperlipemii, Astmul bronșic, boală reversibilă prin terapii combinate, Noutăți în imunologie; și lucrări de ordin istoric: Ritualuri de tămăduire în evul timpuriu carpatic; Călușul-dans terapeutic străvechi. Cele mai de răsunet au fost participările în anul 2000, la ONU, New York, la cea de a doua Conferință a Țărilor în curs de dezvoltare, reprezentând Uniunea Națională a Femeilor din România (UNFR), iar în anul următor, 2001, am participat la cea de a III-a Conferință organizată la Bruxelles, de data aceasta cu o lucrare în limba franceză, intitulată Viața femeilor azi, în România.
GEORGE VLAICU: Pe plan social desfășurați activități intense, multilaterale, de importanță națională, și nu numai, fondând și făcând parte din asociații și organisme de interes național. Cred
că distinșii noștri cititori ar dori să ne vorbiți despre acestea.
ELENA ARMENESCU: În anul 1995 am fondat Fundația Mirabilis (de la Terra Mirabilis) care are drept scop cercetarea și promovarea Terapiilor nalturale, al cărei membru de onoare a fost domnul academician dr. Ovidiu Bojor, alături de care am devenit coautor al mai multor volume de Medicină integrală, coordonate de domnia sa. Fac parte din mai multe ONG-uri: Academia Româno-Australiană, Asociația Iulia Hașdeu, Fundația Dana Ardelea, Academia Daco-Română, ultima fiindu-mi apropiată co-organizatoare a simpozioanelor de Terapii complementare, iar în primele trei activez ca scriitoare.
GEORGE VLAICU: Relativ recent, ca o recunoaștere la nivel înalt a valorii contribuției aduse pe tărâm științific, ați primit titlul de membru în Academia Oamenilor de Știință din România, secția a X-a (filosofie, teologie, jurnalism). Ce înseamnă pentru dumneavoastră această performanță? Puteți repeta aici, dacă nu este lung, cuvântul ce l-ați rostit la festivitatea de primire?
ELENA ARMENESCU: Într-adevăr, mă consider apreciată și totodată onorată de acest titlu. Totul s-a petrecut într-un cadru festiv, unde printre altele am spus: <>
GEORGE VLAICU: Mai mulți ani de zile, datorită talentului nativ, v-ați împrietenit pentru totdeauna cu Thalia, ca membră a Trupei Teatrului NostruM, fondat la inițiativa doamnei Rodica Subțirelu, afiliat Uniunii Ziariștilor Profesioniști din România, asociație din care faceți parte. Vreau să amintiți câteva roluri în care ați excelat și pe care le-ați mai juca oricând cu aceeași pasiune.
ELENA ARMENESCU: Da! Thalia, muza comediei, este una din cele nouă muze, din mitologia greacă (alături de Calliope, Clio, Erato, Euterpe, Melpomene, Polyhymnia, Terpsichore și Urania). Privitor la rolurile jucate, cel mai de succes cred că a fost cel al Miței Protopopescu din Five o clok, scrisă de inegalabilul I.L. Caragiale, pusă în scenă în regia actriței Claudia Motea, unde alături de celelalte personaje interpretate de Domnica Iosu, Mihaela Refca, Virginia Udatu, Mariana Anghel, Viorel Speteanu, George Vlaicu, Virginia Udatu, Corneliu Zeană, am reușit să aducem zâmbetul sutelor de spectatori, inclusiv instituționalizați în așezăminte pentru seniori, unde ne-am deplasat cu diferite ocazii (sărbători religioase, 8 martie). Alte roluri am avut în spectacolul Porni Luceafărul spre Nemurirea lui Mihai Eminescu, apoi în fiecare spectacol dedicat anotimpurilor, în care cei care eram poeți și scenariști recitam din versuri proprii și scenete comice.
GEORGE VLAICU: În afară de lucrul la masa de scris și de teatru, ce alte preocupări vă încântă existența? Călătoriți? Tăiați valurile mării sau luați cu asalt muntele? Ascultați muzică? Citiți din creațiile confraților scriitori?
ELENA ARMENESCU: Da, toate acestea îmi sunt foarte dragi, despre toate am scris în poezii sau memorialistică. Primesc multe cărți de la confrații scriitori pe care le citesc cu plăcere și despre multe dintre acestea am scris cronici literare.
GEORGE VLAICU: Care este ultima carte care v-a apărut?
ELENA ARMENESCU: În anul 2024 mi-a apărut primul roman, intitulat DORA, dincolo de surâs.
GEORGE VLAICU: Puteți aminti câțiva critici literari care, prin timp, și-au pus girul asupra valorii operei dumneavoastră?
ELENA ARMENESCU: În volumul intitulat Creativitatea - Talantul iubirii apărut în anul 2023, am adunat aproape toate cronicile literare scrise de cei peste patruzeci de autori, care s-au aplecat asupra scrierilor mele, cărora le mulțumesc și pe această cale. Citez câțiva, printre care Prof.Univ.Dr. Ion Rotaru, autorul monumentalei opere O istorie a literaturii române de la origini până în prezent, care mi-a făcut onoarea să scrie două pagini despre poeziile mele, apoi criticii literari și scriitorii Emil Manu, Aureliu Goci și Ana Dobre, respectiv Vasile Andru, Mihai Neagu Basarab, Cezarina Adamescu și mulți alții.
GEORGE VLAICU: La ce lucrați în prezent?
ELENA ARMENESCU: Acum definitivez un volum de proză intitulat Destinul călătorului și lucrez la un alt volum, Ieșirea din labirint. Mâine trimit la tipografie volumul de poezii Când îți șoptește Universul.
GEORGE VLAICU: În încheiere, aveți de transmis vreun mesaj cititorilor?
ELENA ARMENESCU: Vreau să subliniez și să atrag atenția totodată cititorilor să nu uite că prin reavoință, neatenție sau ignoranță facem loc pătrunderii întunericului în care sunt dezlănțuite patimile, desfrâul, viciile și, în paralel, asaltului bolilor cauzate de necugetare și îndepărtarea de Dumnezeu.
Să nu pregetăm și să ne punem întrebarea: care este datoria noastră față de templul (așa cum a numit Iisus corpul fizic), adică de lăcașul sufletului? Răspunsul este să învățăm să ne depășim limitele și să avem puterea de a ne schimba și transforma viața prin asumarea de noi valori universale și spirituale! Să învățăm să aprindem sau să menținem aprinsă Lumina Vieții în inimile noastre, urmând calea binelui, a păcii, a armoniei, să ne respectăm reciproc și să ne bucurăm unii de alții!
Interviu consemnat de GEORGE VLAICU
|
interviu consemnat de George Vlaicu 3/14/2025 |
Contact: |
|
Informatii Utile despre Canada si emigrare.