Florea Firan – „Arheologul literar modern”
Pentru fiecare zonă geografică, orideunde ar fi, istoria filtrează faptele și întâmplările, precum și contribuția anumitor oameni în derularea lor, prin memoria colectivă derulându-se mai apoi anumite date sau nume de oameni, ca niște simboluri de așezat pe frontoane sau elemente de referință pentru cei ce mai catadicsesc a studia sau a încerca să continue, cumva, opere, de orice natură, ale înaintașilor.
Nu este o regulă privind timpul care trebuie să treacă pentru ca faptele sau oamenii să ajungă din fișierele istoricului în mentalul colectiv, dar foarte rar se întâmplă ca acest lucru să se petreacă în timpul vieții cuiva. Ei bine, în gândurile care urmează vom creiona câteva fraze referitoare la o asemenea situație, demnă de toată aprecierea noastră.
Scriam, cu o vreme în urmă, că, dacă printr-o întâmplare tragică, ar dispărea toate cărțile literare care s-au scris în Oltenia și ar rămâne doar acelea pe care le-a tipărit profesorul, criticul și istoricul literar Florea Firan, situația ar fi salvată rezonabil și urmașii și-ar putea face o idee suficientă în sine despre literatura și cultura acestei provincii istorice.
Mă gândeam la cele notate mai sus în timp ce răsfoiam volumul patru din ediția ciclică Amprente și voci (Scrisul Românesc, 2024), care poartă subtitlul Spiritul Olteniei și care încununează, cred, ideea cu care autorul a pornit la primul volum, în 2017.
Este greu de cuprins, în câteva fraze, opera lui Florea Firan. Cert este că nonagenarul cu comportament și putere de muncă tinerești (în octombrie va împlini 92 de ani, dar e în stare să stea la masa de lucru zi-lumină sau să conducă mașina fără pauză de la Craiova la București) poate aniversa, chiar anul acesta, 60 de ani de la apariția primului articol de istorie literară (Coșbuc și Oltenia. Documente inedite, apărut în revista „Ramuri”) sau 50 de ani de la ieșirea de sub tipar a primei sale cărți, De la Macedonski la Arghezi, o antologie care a surprins și a impresionat critica literară a vremii. O lucrare „extrem de utilă” o considera Alexandru Piru, o „remarcabilă bibliografie” o aprecia Șerban Cioculescu și un veritabil „larousse oltenesc” o numea Marin Sorescu. De la acea apariție, nimeni nu s-a mai aplecat asupra istoriei literare a Olteniei fără să aibă cartea pe masă și fără datoria de a o cita onest.
Apoi, până în ziua de astăzi, cărțile lui Florea Firan au curs una după alta, de ordinul zecilor, toate abordând subiecte sau teme majore, prezentate cu mare rigoare, pe baza izvoarelor de încredere și analizei pertinente. Au urmat, între altele, Presa literară craioveană, Profiluri și structuri literare (două volume), Tudor Arghezi. Treptele devenirii, Scriitori români în corespondență, cele trei volume de Amprente și voci, anterioare actualului, Portrete în timp (în mai multe volume), Memoria Emigrației, carte de mare cuprindere în care analizează peste o sută de scriitori români din diaspora, distinsă de Uniunea Scriitorilor, Filiala Craiova, cu Premiul Cartea Anului pentru istorie și critică literară (2024), lansată cu prilejul inaugurării Muzeului Cărții și Exilului Românesc, din Craiova; corespondență și monografiile-bibliografii pentru revistele „Ramuri” și „Scrisul Românesc”, precum și numeroase antologii dedicate lui Eminescu, Caragiale, Slavici, Rebreanu, Macedonski, Bacovia, Sadoveanu, Blaga, G. Călinescu etc., dar și Colocviilor „Scrisul Românesc” în cadrul cărora au fost dezbăture teme fundamentale.
Prin multe dintre acestea, Florea Firan a scos la lumină, în principal, creația risipită a autorilor olteni, a pus această creație în context național, a abordat mari personalități din literatura și cultura națională, a subliniat valoarea revistelor citate și nu numai.
Criticul literar Constantin M. Popa scria, despre Florea Firan, că „având intuiția golurilor biografice, ca un «arheolog modern», investighează idei și sentimente, depistează documente, reconstituie elemente dispărute ale unor existențe, cultivă savoarea ineditului”. În acest volum Florea Firan include 51 de scriitori, precizând că a urmărit „o selecție de poeți, prozatori, dramaturgi, istorici și critici literari, cercetători ai fenomenului literar care sunt, cu siguranță, reprezentativi prin opera lor”. Primul este Tudor Arghezi, care „beneficiază de un spațiu generos, pe măsura creației sale” și se încheie cu polivalenta personalitate a lui Ion Zamfirescu. Mai aflăm, din precizările autorului, că nu a mai inclus în această volum personalitățile oltene care sunt cuprinse în precedentele trei. Desprindem de aici ideea că, pentru un tablou cât mai cuprinzător (complet nu va putea fi niciodată) este necesar să avem la îndemână și celelalte trei volume. Sau, dacă formulăm altfel, putem spune că acest al patrulea volum vine în completarea celorlalte trei, urmărind, de data aceasta, ideea care l-a urmărit pe profesor și istoricul literar Florea Firan întreaga viață și anume spiritul oltenesc. Ca și la volumele anterioare, biobibliograful cel mai de seamă al Olteniei alătură acribiei de cercetare spiritul pedagogic, astfel încât eseurile sale reușesc să concentreze un volum mare de informație în puține cuvinte, sunt convingătoare prin valoarea surselor folosite, conduse pe fire logice care ușurează fixarea și așezate în construcții narative care fac plăcută lectura. Știm că în cele peste șase decenii de preocupări literare, Florea Firan a strâns un bogat fond de documente, din toate categoriile, care îl ajută să vină cu multe elemente de inedit, dar, mai ales, domnia sa este depozitarul unei imense arhive memorate, ceea ce îi permite incursiunea cu ușurință prin labirintul ideilor.
La gândul că se pot găsi oameni care să caute cartea din interesul pentru una sau alta dintre personalitățile antologate, inserăm aici lista acestora: Tudor Arghezi, Alexandru Balaci, Ion Biberi, Alice Botez, Dumitru Caracostea, Virgil Carianopol, Mihail Celarianu, I. C. Chițimia, Șerban Cioculescu, Dumitru Ciurezu, Nicolae M. Condeiescu, Mircea Damian, Traian Demetrescu, Alexandru Dima, Mihail Drumeș, Elena Farago, C. D. Fortunescu, Paul Alexandru Georgescu, Mihnea Gheorghiu, Nicolae I. Herescu, George Magheru, Emil Manu, Pompiliu Marcea, Constantin Mateescu, Virgil Mazilescu, Gib I. Mihăescu, Nicolae Milescu, Marin Mincu, Ion Minulescu, Alexandru Mitru, Eugen Negrici, C. S. Nicolăescu-Plopșor, Constantin Nisipeanu, Alexandru Oprea, V. G. Paleolog, Adrian Păunescu, Dumitru Popovici, Ilie Purcaru, Marcel Romanescu, Tudor Dumitru Savu, Dinu Săraru, Pius Servien, Marin Sorescu, Monica Spiridon, Caton Theodorian, Dumitru Tomescu, Stan Velea, Alice Voinescu, Dragoș Vrânceanu, Ileana Vulpescu, Ion Zamfirescu. Autorul face precizarea că nu a reluat, aici, portretele personalităților incluse în volumele anterioare ale seriei.
Virgil Nemoianu scria cândva că Florea Firan face parte din rândul oamenilor „constructivi, laborioși, dornici să zidească lucruri bune, folositoare atât lor cât și semenilor”. Putem spune că (și) cel mai recent volum din seria Amprente și voci ilustrează pe deplin afirmația citată. Și ne bucurăm că „arheologul literar modern” continuă cercetarea fenomenului literar, convinși fiind că, așa cum îl știm, va mai deschide și alte direcții de cercetare.
Mircea Pospai
|
Mircea Pospai 3/3/2025 |
Contact: |
|
Informatii Utile despre Canada si emigrare.