Succesul de consum sau oglinda de celofan
Suntem aruncați în această lume ca într-un mare teatru unde sursele și cauzele fiecărei întâmplări ne sunt în întregime ascunse; nici nu avem suficientă înțelepciune să prevedem, ori putere să prevenim unele nenorociri cu care suntem continuu amenințați.
Atârnăm perpetuu între viață și moarte, sănătate și boală, bunăstare și nevoi, care sunt distribuite în specia umană prin cauze secrete și necunoscute.
Aceste cauze necunoscute devin astfel obiectul speranțelor și al temerilor noastre; și în timp ce pasiunile noastre sunt ținute în permanentă alarmă de o neliniștită așteptare a evenimentelor, imaginația noastră e în mod egal, angajată în formarea ideilor noastre despre aceste puteri, de care suntem atât de deplin dependenți (David Hume).
Arta, în plenitudinea expresiei sale, simbolizează vasta întindere a conŹdiției umane, pe care Gordon Craig o definea ca o revelație de lucruri invizibile percepuŹte de privirea interioară.
Fie că vorbim de teatrul trăirii al lui Stanislavski, de metoda biomecanică a lui Meyerhold (actorul excentric capabil să răspundă celor mai neașteptate solicitări psihice și fizice) sau despre teatrul de reprezentare, de detașare gândit de Brecht, de cel psihologic atent la comportamentul personajului, susținut de unele descoperiri ale școlii behavioriste americane, ei bine, toate la urma urmei duc către un singur punct esențial care, desigur, nu este atras de altceva decât de imaginea falsă sau adevărată a omului contemporan în viul scenei.
Cred că marile realizări actoricești nu cunosc ruptura dintre emoție și idee, nici antagonismul iluzoriu dintre conștient și subconștient, sau, între inteligență și sensibilitate.
Stanislavski, de altfel, combătea la un moment dat discuțiile prelungite care fac să ai mintea îmbâcsită și sufletul gol.
Multe din aceste teorii sunt fară îndoială extrem de utile dar, probabil, supuse mereu mistificărilor.
Teatrul se face, nu se discută!, spunea Jouvet. Actorul moare fără să fi atins perfecțiunea. El oferă publicului rodul unei căutări continue, dar această explorare, în momentul când își vede propriul țel atins, e depășită, caducă... e amintire.
Încearcă să intri în scenă spunea Eduardo De Filippo și să interesezi publicul cu personajul tău fără să scoți un cuvânt. Dacă după 30 de secunde, un minut, o voce din sală zice: «Și ce-i cu asta?» atunci schimbă-ti profesia.
Și continua: Judecați-mă, spuneți-mi ce părere aveți de munca mea? Când eram tânăr, nimeni nu mi-a spus niciodată: «Ai fost bun în seara asta!» Niciodată.
În teza sa de doctorat, pe care am avut bucuria să o coordonez, Răzvan Vasilescu povestește: Îmi tot amintesc de acel biet muritor care își pusese în cap să afle și el care este filosofia vieții și pentru asta trebui să îndure, în lunga călătorie, sete și foame, arșiță și furtuni până ajunse, în sfârșit, istovit peste măsură, la un renumit înțelept careŹ-și găsise adăpost pentru meditație într-un colțișor la capătul lumii. Și muritorul, întâlnindu-l îl întrebă, normal «Care este filosofia vieții?». Și înțeleptul îi răspunde: «Viața este ca o supă de pui». «Pentru asta am bătut eu atâta drum, înțeleptule? Să-mi spui că viața e ca o supă de pui?» Și înțeleptul răspunde: «Vrei să spui că nu e ca o supă de pui?».
Ce poate fi mai ciudat (și nostim și trist dacă vreți) în arta actorului decât că Charlie Chaplin s-a dus și el la un concurs de imitatori de «Charlot». Concurs în toată regula, cu comisie de specialiști și o mulțime de candidați. N-a fost, se vede, ziua lui cea mai bună! A ieșit pe locul al 13-lea!...
Diva și emblematicul divism născut la Hollywood este ceea ce psihologii numesc o stare de mulțime, un fel de febrile momente de nebunie colectivă. Exaltarea este gândită și întreținută de instituții cu tenacitate de instituții de profil, comerciale, care prin publicitate, uniformizează.
|
Visarion Alexa 3/1/2025 |
Contact: |
|
Informatii Utile despre Canada si emigrare.