Aș vrea să fim
Aș vrea să fim Dafnis și Cloe La începuturi de iubire, Poate Romeo, Julieta Cu dăruire și-mplinire... Dar anii au trecut, eu sunt Bătrânul și tu, dragă , Marea, Inima-i vremelnic tinerețea Care și-a umplut cărarea... Te văd cu mintea, o virtute, O daltă ce mi-a șlefuit Boț de statuie, poezia, Prin care strașnic te-am iubit.
Cerul din care nasc speranțe
Luna taie calea soarelui, În deal, Cocoșii-au răgușit de cântec, Copii-și freacă ochii, La trezire, Părinții printre dinți îi cheamă. Huruie căruțele neunse Cu păcură la îmbinări de spițe, Porumbiștea cu greu așteaptă Sapele de ieri bătute Cu ciocanul peste alt ciocan. Buruiana toată se va stinge În sudoarea ce vine peste ani Să cânte printre dinții zăvorâți ”Trăiască socialismul Ce mușcă din noi„ Masa sărăcăcioasă Curând va fi întinsă. Mama-i înjurată, Semne indecente Asupra-i se succed rapid „Cum să uiți, lingurile-acasă, Borșul cu ce-l mâncăm, Îmi spui?" Alerg spre sat, desculț prin praf și pietre, S-o salvez, pe mama din marea ei de lacrimi, Dar la bulboana plină de nămol, Copiii sprinteni, gălăgios se scaldă Și eu sunt copil, hai să mă scald. Timpul trece. Soarele pe zare Se grăbește să intre în noapte. „Am împrumutat linguri, spune tata, Buruiana am prășit-o! Urmezi tu, copile, să te purific de lene Și de picioarele ce au făcut pui de atâta noroi„ Cureaua se lipește de-al meu fund „Așa e socialismul, ba mai crud... Nu pot să îndur Dar nici să mă ascund„ Fug de mine către mine, peste mine, Cine mă salvează de furie? O, Doamne, popușoii îmi șoptesc: Vrem să creștem, Să fie mămăliga cât soarele de mare Pe masa unde încă îți curg lacrimi Din cerul interior din care nasc Duios speranțe...
Lumea
Lumea ascultă pe furiș Și bârfește pe la spate, În jurul nostru-i urdiniș De râuri cu mii de păcate...
Lumea e câmp cu dinți de lapte Pe rugul marii suferințe, Extragem aurul prin sânge Din steaua multelor dorințe...
Acum când lumea ne ascultă Și ne bârfește pe la spate, Rămânem mari înotători Pe râuri cu mii de păcate...
Cadou online
Cadou online e un sărut De înger călător prin viață , O aripă de început În fiecare dimineață...
Aș vrea să fie orișicând În inima fără păcate, Vieții-n valuri înotând Îi dăm o șansă fără moarte...
Te-oi săruta pe tine înger Din brațul sfânt al Domnului În care fericire sânger Pe culmele destinului.. .
Hăitașii
Când seara îi cuprinde Se lasă somnoroși În visele aride Cu nuferi noroioși...
Între timp hăitașii Întind mâna spre cer, Ei sunt pătimașii, Buldogii de mister...
Mă credeți, nu mă credeți, Ei știu să păcălească Din tot ce e de preț Aprind uscată iască...
Pe câmpul pârjolit de soare
Ceata de oameni cu icoane Se roagă pentru ploaia sfântă, Din vocea preotului tunet, Un tunet pare-se cuvântă.
Pe câmpul pârjolit de soare Ca orizontul te înfoi Purtând în sânge visul nostru, Speranță-n fericite ploi.
Gânduri ruginii Gânduri ruginii cădeau printre copaci Ca libelule scoase din eter, Pășeam peste nervura nopții Cu îngerii robitului mister.
Am fluierat cu vântul printre gingii La scorbura nopții înserate, De dorul strângerii la piept, Încă un vis pentru o noapte.
Ai răspuns cu-o prindere de mână Și pe geam mi-ai arătat Cum soțul tău dormea cu Bachus Alături de-un motan vărgat.
În mine au crescut speranțe, Mi-ai pus aripi pentru vis Și am zburat din gând în gând Până rugina ne-a cuprins...
Arcul de aur
Arcul de aur cu săgeți de fier Îmi încordează brațul ruginit, Ești ținta mea de-o veșnicie - Ochindu-te, eu te-am iubit.
Acum încerc partea cețoasă Să-mi dăruiască încordare, Tu lângă mine să fii înger Trecută-n dulce sărutare...
Ești țintă mea, promit, să fim, Arcul de aur, săgețile de fier, Să ducem alinarea printre îngeri - Izvor de viață cu aripi în cer.
Așteptare
Când primăvara își arată Frumusețea urcând înalt, Simt, privindu-te în ochi, Fericirea de bărbat... Vara mai topim culori, Spre toamnă rodim în iubire , Când bruma miroase a iarnă Viața este mai subțire... Cad frunzele, copacii așteaptă, În vuietul pământului, Cu iasca petrecută-n iarbă Ne dăruim sărutului...
Muza mea
Muza mea aleargă-n lume Cu aripi de curcubeu, Are zâmbet de regină Și credință-n Dumnezeu... Prin livezi și peste ape, Peste munți, peste făget, Ea aleargă și aleargă De mână cu un poet... Ați ghicit, cât e de dulce Cu epitete o sorb, Până Poe-i lumânare În croncănitul de corb...
Macabră
Am vrut mereu să te-ntâlnesc Pe-aleia plină cu lumină Unde în ochiu-mi omenesc Icoană ești, floare divină... Am vrut mereu să-mi fii în cale Un zâmbet larg, o-mbrățișare, Să-ți dăruiesc în osanale Închipuiri de flori stelare... Însă n-a fost așa să fie, Ne-am întâlnit în cimitir. Macabru timp fără tichie Pe un mormânt de gol sictir... Schimbat-am doar două vocale, Lumina s-a negrit în noi Și am căzut din deal în vale În altă lume de nevoi...
Tu frunză , eu ram...
Tu ești frunză, eu marele ram, Așa vom rămâne mereu să te am... Tu ești frunză om, eu sunt omul pom, Cumpăna luminii ieșind din cernoziom... Tu ești curcubeul versurilor mele, Eu sunt visătorul ce înalță stele... Tu ești frunză, eu marele ram, Așa vom rămâne, mereu să te am...
Pe-o creangă...
Pe-o creangă de corn încercat Înflorește gelozia, Galbenul se-ntinde peste marmură Împodobind statuia... Brazda țăranii avortează la soare Cer de flori de cingătoare, În plete fetele suave țintuiesc Ochii flăcăilor pe care-i iubesc... Îmi aștern o frunză de mărar În calea genunchilor căzuți în rugăciuni, Vântul unduie sângele șarpelui Cu pielea ascunsă-n mărăcini... Cad în gelozia părului alb, Frunzele sunt galbene, aleargă, Cu gura deschisă spre zăpada Claritatea luminii să șteargă...
... românește...
Trece timpul peste noi, Spațiul devine mai scurt Când viteza crește, crește, Doamne, vreau să te ascult, Dar nu vorbești românește ...
Curge timpul cu durere În durerea nu știu cui, Cerul în creștet albește, Domnul are vrerea Lui - Nu vorbește românește...
Curge timpul peste tot, Pune în dureri durere, Spațiul nu mai are rost Când viteza e plăcere, Doamne, să te cred anost?...
Doamne...
Doamne, pentru tine viața Pe pământ a fost un joc, Pentru noi nedumerire Și vise fără noroc... Ai făcut verde pământul Ce încântă-n bogății, Ai pus și multă neghină Peste- ntinsele câmpii... Tu ne-ai dat și căprioare, Frumuseți de nedescris, Dar ne-ai dat și lighioane Care sunt greu de învins... Tu ne-ai așezat în lume Popoare lângă popoare, Unii bucuroși de soare, Alții - n mare- ntunecare... Chiar așa și printre noi Printre buni ai plantat răi Care uită de-a lui frate Și de țara pe-a ei căi... Ne-ar vinde trecut și glorii, Credința și buna pace, Ne-ar întoarce în istorii Printre rele dobitoace... Spune, Doamne, ce să facem, Cum să mergem pe drum bun Să nu fie amintirea, Carne pe afet de tun?... Dă-ne mintea cea din urmă De credință și de pace Să revizuim prezentul Dintre om și dobitoace...
Incertitudini
Cine stă cu capul plecat Va paște din pământ secat, Nu va avea coloană omenească, Va uita chiar să vorbească... Cine va sta cu fruntea sus Va ști cum s-a născut Isus, Cum credința noastră românească Pe făgașuri noi va fi să crească... Cine va merge-n lume cu gând bun Va ști că Decebal a fost străbun, Că n-am pășit pe urme indecente, Că ne-am călit din apă și din pietre... Incertitudini nu vor fi să fie In holda mare de câmpie, Vom ști s-avem conducători sublimi Ce ne-or purta de jos către- nălțimi... Nu vom fi cu capete plecate Decât citind, citind din carte, Din învățături s-avem coloană tare Și țara, țara o imensă floare...
Premergător cu puncte cardinale, picioare și țâțe
Punctele cardinale ca un premergător Stau peste lozincele pe care scrie " Trăiască, trăiască, trăiască..." Mergând cu ochii larg deschiși Spre izlazul de lumină Unde vitele cosesc iarba Cu iz de viață, mergând, Îmi admir picioarele încălțate Cu sandale desenate Cu cretă culeasă din nisipul Aspru, scârțâitor, unde urmele Sunt șterse de vânt... Rândunicile zboară pe sub burta vacilor, Da, va ploua, sunt sigur... Zborul lor îmi spune că trebuie Să mă adăpostesc În groapa de unde cu mâinile obosite Am făcut păpuși de lut, Pe care le-am îngropat Și le-am plâns simbolic împreună Cu prietenii mei, micii văcari... A plouat, ne-am veselit când Am văzut curcubeul din zare în zare, Peste lozincele pe care scria: " Trăiască, trăiască , trăiască..." Nu mai spun cine să trăiască, Nu este vorba de noi... Surpriza mă lasă cu botul pe labe, Joiana rumegă fericită între mine și soare Și, culmea, eclipsa de lapte este suptă De vițelul care trage de uger Ca de un premergător Cu picioare și țâțe ...
Marin Moscu
Nota Observatorul
In Martie domnul Marin Moscu implineste 77 de ani ! Sanatate si numai bine ii dorim !
|
Marin Moscu 3/1/2025 |
Contact: |
|