Aritmii - Dragoste la a ”n”-a vedere
Prima dată când am simțit că pot sărbători cu adevărat Ziua Îndrăgostiților a fost în zorii relației mele cu A.
L - am invitat la o cină roman-tică, am gătit, am făcut vin fiert cu portocale și scorțișoară, m-am îm-brăcat frumos.
A venit cu flori, cum era de așteptat, dar mi-a spus de la început că nu poate sta mult pentru că e ziua unui coleg căruia îi promi-sese cu ceva vreme în urmă, până să “apar Eu în peisaj”, că îl vizitează.
M-am prefăcut că înțeleg. M-am schimbat în hainele de casă, am luat ca de obicei în asemenea situații o carte în mână și restul de vin și am încercat să nu mă gândesc prea mult că m-am înșelat din nou.
Că poate iubirea împlinită într-o relație serioasă și stabilă nu e pentru mine, ajunsesem deja la o vârstă la care nu mă mai puteam amăgi. Din fericire, nu a fost așa.
A și florile lui nu au mai lipsit vreodată în această zi și căsnicia noastră durează solid de mai bine de un sfert de veac. Canada a adăugat alte dimensiuni acestei sărbători.
Revăd cu plăcere entuziasmul fetelor când erau mici de a confecționa mici felicitări pentru toți colegii și prietenii lor, mă amuz apoi de reluctanța lor față de sentimentalismul implicit al zilei când au mai crescut și nu voiau să cadă în plasa fiorilor posibilei îndrăgostiri. Nu pot decât să sper că la un moment dat vor avea motive întemeiate să se bucure de această zi întocmai ca mama lor. Dincolo de superficialitatea și festivismul de care e deseori acuzată în prezent, ziua Sfântului Valentin ascunde în fond semnifi-cații de mit și legendă ce cred că își păstrează valoarea și actualitatea în orice vremuri.
Mă gândesc în special la povestea din secolul al treilea, când împăratul Claudius al II-lea a scos în afara legii căsătoria tinerilor soldați pentru a-i face războinici prin excelență, nelegați de nimic altceva decât de loialitatea de luptători față de suzeran. Valentin îi căsătorește pe ascuns, plătind cu viața pentru acest lucru.
Pentru mine una, e o altă puternică pildă a prevalenței iubirii în fața războiului, până la modernul slogan: ”Make love, not war!”
Aparțin acelora (și, sper, nu puțini) care au convingerea că o inimă plină de iubire nu are loc pentru ură, batjocură, răutate, agresivitate și nu ar porni nicicând un război. Mă gândesc aici la dragostea aceasta imedi-ată, terestră față de ființa de lângă tine, față de familia, de prietenii tăi, doar cei care au ajuns la profunda iubire spirituală, dumnezeiască au oricum doar pace în suflete; n-ar co-mite rău nici măcar cu gândul, n-ar răspândi în jur decât înțelepciune, co-mpasiune și bunătate.
Cred cu tărie, fără a fi originală, că iubirea care apropie și unește oamenii între ei este de fiecare dată răspunsul și ni-meni nu ar trebui vreodată să aibă dreptul sau puterea să o interzică. Cu aceste sentimente aștept Ziua Îndrăgostiților și Ziua Familiei ce o urmează în calendarul sărbătorilor canadiene.
Îmbrățișez valorile lor simple cu tot idealismul lor, pentru că sunt la îndemâna tuturor, sunt punctele zero ale înțelegerii dintre noi, ale creșterii și devenirii noastre celei mai cu rost.
Nimic nu ne modelează mai frumos decât iubirea și nu există chip mai strălucitor decât cel îndrăgostit.Astfel când de curând o veche și dragă prietenă m-a întrebat, oarecum din senin, dacă m-aș mai putea îndrăgosti acum, după ce am trecut de surpriza unei asemenea provocări, mi-am dat seama că aș răspunde Da, cu majusculă.
Da, aș vrea să mă îndrăgostesc continuu acum și oricând. Vreau să simt mereu în mine fascinația față de omul de lângă mine, admirația pentru ce continuă să fie.
Vreau să simt în mine bucuria de a fi împreună, îngrijorarea când pleacă, încrederea că se întoarce de fiecare dată, propria-mi nerăbdare de a ajunge acasă.
Vreau să fiu tot mai eu, liberă și vie, să nu cad în blazare interioară și conformism, în plictiseala tabieturilor.
Vreau să visez cu ochii des-chiși, să îmi intoxic rațiunea cu perfecțiunea imaginației, să îmi simt inima vulnerabilă bătând cu putere.
Vreau să ne hrănim împreună din amintirile frumoase, să ne alinăm tristețile, să râdem una bună în fiecare zi de nebunul prezent, să ne facem planuri până când ele vor fi doar cum să îmbătrânim îndelung și senin unul cu celălalt, unul pentru celălalt.
Vreau să mă îndrăgostesc pentru a ”n” a oară de același om care m-a lăsat singură în prima noastră zi a îndrăgostiților, dar care și-a petrecut restul vieții compensând din plin pentru acea ”neinspirată alegere”.
Lăcrămioara Varga Oprea
Torontp
|
Lăcrămioara Varga Oprea 2/15/2025 |
Contact: |
|
Informatii Utile despre Canada si emigrare.