Cântecul tău ( Vieriană )
Sărută-mă necontenit,
Să nu văd cerul înflorit.
Grigore Vieru
Sărută-mă, iubite, până-n zori
Să vezi cum cade roua de pe flori.
Tu mă sărută, o, până-n amiezi
Cum le mângâie soarele să vezi.
Pân’ la chindii sărută-mă, o, dulce,
Să vezi cum vin, feline, să se culce.
Sărută-mă, iubite, pân’ la moarte,
Doar s-a-ndura și-a trece mai departe.
Dac -ar fi să alegem
Mare ești, moarte,
Dar singură, tu.
Grigore VIERU
De-ar fi, moarte, s-alegem în doi, cumpănit, un răspuns la
frământul lui Hamlet: A fi? A nu fi?
Eu n-aș sta să ezit. Iară tu?
Eu am, moarte, tot dreptu-a alege a fi.
Tu — nu.
Bóiul mândrei îmi freamătă-n brațe alín precum spicele când
le începem cosí.
Mândra mea-i numai foc. Iară tu?
Eu am, moarte, vezi bine, pe cine iubi.
Tu — nu.
Féții mei stau de veghe la munte și mare precum grijile noastre:
noapte și zi.
Eu am brazi de feciori. Iară tu?
Eu am, moarte, vezi bine, pentru cine trăi.
Tu — nu.
Búnii mei sunt pădure și lanuri de grâu, témple — Ánele când
le-am știut a zidi.
Eu am țară și neam. Iară tu?
Eu am, moarte, vezi bine, pentru cine muri.
Tu — nu.
de Nicolae Mătcas
......................
Grigore Vieru (n. 14 februarie 1935 , Pererîta, România – d. 18 ianuarie 2009 , Chișinău )
|
Nicolae Mătcas 2/14/2025 |
Contact: |
|
Informatii Utile despre Canada si emigrare.