Gânduri mărturisite - Să privim in sus
Titlul acestui articol este inspirat, prin contrast, de titlul comediei americane „Don't Look Up” (Nu priviți în sus) regizate de Adam McKay în 2021.
Filmul prezintă satiric și ironic în același timp, modul cum reacționează clasa politică, media subordonată acesteia și societatea umană, sub acțiunea propagandei, la un pericol planetar cum ar fi apropierea unei comete gigantice pe curs de coliziune cu Pământul.
Filmul a avut o distribuție remarcabilă incluzând actori de calibru ca Jennifer Lawrence în rolul studentei în astronomie Kate Dibiasky, cea care a descoperit cometa, Leonardo DiCaprio în rolul profesorului acesteia, cel care a confirmat traiectoria cometei, Cate Blanchett în rolul lui Brie, realizatoarea de emisiuni televizate propagandistice și Meryl Streep în rolul Președintei Orlean, preocupată în principal de alegeri și de imagine și care, atunci când era prea târziu și nu mai era nimic de făcut, a venit cu ideea salvatoare de „a nu privi în sus”, de a ignora complet pericolul, care până la urmă va distruge planeta.
Deși, în intenția realizatorilor, mesajul filmului era acela de a atrage atenția asupra crizei climatice care, necontrolată, poate distruge planeta, acesta a pus totodată în evidență rolul mass-media și al rețelelor sociale în deturnarea atenției opiniei publice către subiecte triviale, și în promovarea temelor propagandistice preferate. David Rooney de la „The Hollywood Reporter” a numit comedia de mai sus ca fiind „O satiră cinică, insuportabil de îngâmfată, plină până la branhii cu vedete care pretind să critice neatenția politicii și a presei față de criza climatică, dar pe care de fapt o trivializează.”
Chiar în fața unui pericol care urma să distrugă Pământul, politicienii au convins poporul, pentru un timp suficient de lung pentru ca ei să-și adăpostească agoniseala, cu sloganul „Nu priviți în sus”, până când nu mai era nimic de făcut pentru salvarea planetei, și când cei cu „spatele asigurat”, și-au luat tălpășița pe o navă interstelară.
Știința ne-ar fi putut salva de la distrugerea totală, descoperind din timp pericolul prezentat de cometă, dacă n-ar fi fost incapacitatea clasei politice de a trece peste meschinării și peste lupta pentru putere, distorsionând adevărul științific și punând interesul personal pe primul loc.
„Nu priviți in sus” este și despre puterea propagandei, a minciunii rostite sus și tare pe toate canalele de comunicare, și care devine un adevăr de necontestat, negrul este noul alb, anormalul este noul normal.
Apar iarăși turnătorii de profesie, care pentru un pumn de arginți (funcții sau alte beneficii), îți descoperă vreun „moș” purtător de însemne legionare.
Învățătura ar trebui să fie aceea de „a privi în sus”, de a căuta adevărul în toate evenimentele, de a nu te lăsa influențat de propagandă, pentru a nu repeta greșelile trecutului, ca și cum nu ne-ar fi ajuns decenii de „înaintare neabătută” către o himeră.
Ce rost ar avea să umplem iarăși închisorile cu cei care nu gândesc ca noi, cum sugera nu de mult un fost consilier prezidențial?
Dacă privim în sus am putea vedea și cum s-a dus totul, bogățiile solului și ale subsolului, industria care s-a dat la preț de fier vechi, până și o parte din ce mai rămăsese din tezaurul României „s-a dus pe apa sâmbetei”, ca și după nesăbuita trimitere spre păstrare la Moscova, chiar înainte de Revoluția din Octombrie.
Iarăși ne-am dat tezaurul „pe mâini bune”, chiar înainte de noua revoluție „care stă să cadă”.
Ori nu ținem noi prea mult la tezaur,ori cei care îl au în păstrare nu au deschis ochii ci doar punga, „prinde orbul scoate-i ochii”.
Mai că îți aduci aminte de filmul „Zestrea domniței Ralu”, din 1971.
Dacă privim în sus și la actuala reformă din învățământ, prin care „istoria” devine o disciplină opțională, vedem cum generația următoare nu se va mai opune la o nouă formă de dictatură, neștiind ce au fost comunismul sau fascismul, nu va mai fi nevoie nici de spălarea creierului, că el va fi deja curat și fără riduri.
Perioada actuală începe a semăna cu anii de după război (1945-1947) când Blocul Partidelor Democrate ne-a adus „dictatura proletariatului”.
Și atunci începuse eliminarea personalităților care puteau ghida țara către un viitor democratic.
În martie 1945, Generalul Gheorghe Avramescu a dispărut și familia i-a fost deportată în Siberia. Ar fi putut fi un guvern Avramescu și nu unul Petru Groza, dar se pregătea deja viitoarea „epocă de aur”.
Oamenii profesioniști, cinstiți și patrioți rar ajung la putere, ci mai degrabă la plutonul de execuție, nefiind dispuși a pupa condurul „stăpânului inelelor”.
Am ajuns mai rău decât atunci când trebuia să alegem între doi comuniști, astăzi chiar dreptul de a vota ne este contestat. Oameni buni, haideți să ne trezim, să ne amintim de obârșia acestui neam năpăstuit și să nu ne mai lăsăm călcați în picioare și furați la drumul mare.
„Să privim în sus” și pentru că acolo este sursa înțelepciunii,
Creatorul nostru și garanția existenței noastre pe acest pământ, să privim în sus și cu speranța și încrederea că vom răzbate și de această dată, vom „bate și ne se va deschide” calea către un viitor mai bun, că dacă n-am reușit „să avem o țară ca afară”, vom putea măcar să facem una după chipul și asemănarea noastră.
Așa să ne ajute Dumnezeu!
Ioan Cojocariu, Toronto
|
Ioan Cojocariu 2/13/2025 |
Contact: |
|
Informatii Utile despre Canada si emigrare.