Poezii pentru sâmbăta seara
,, Drag de satul meu
motto
Lăsați ochii voști să plângă
După vremea de demult,
Ce-i de-acum uitare lungă,
Și-unde-odat, am încăput.
Cuibarul cu vise
Motto
Preacuminți și liniștite, /Cu iubire toate ninse,
Amintiri îmi dorm spășit/ În cuibarul meu cu vise.
Te-am văzut trecând prin vii,
Prin Cubic, prin dosul stânii,
N-au lătrat la tine câinii
Parcă au știut că vii.
Și-ai mai fost prin țintirim
Numărînd în gând vecinii
Și-o lumină la bătrâni
Ai aprins, noi nu-i mai știm.
Mai apoi, spre Continit
Ai urcat cu greu pe Coastă
Și-ai trecut de casa noastră
Către Bedea, necăjit.
Ochii tăi s-au umezit
Când văzut-ai ghiocei,
Iar pe Rât, privind la miei
Te-am văzut cum le-ai vorbit.
Ai gustat frăguța dulce
Prins de gânduri și-ntristat
Și-ncă mult ai așteptat
Vină ciurda, dinspre Cruce,
Să miroase a-nserat,
A mohor și-a lapte dulce,
Și a vreme ce se duce
Într-un timp, de-acum uitat.
Iar la salca de la gat
Oglindită-n cea Târnavă,
Prefăcându-te cu treabă
Vreme lungă iar mi-ai stat.
Gânditor priveai cum valul
Amintiri îți tot stârnea
Și, în murmur îți spunea
Că-n curând, vei trece malul.
Noaptea-n brațe te-a cuprins
Învrăjindu-te-n iubire,
Și-un luceafăr în rotire
Nemuritu-te-a-ntr-un vis.
***
- Ce-ai cătat la noi străine
Că mă uit și nu te știu?
Ești de-aici, al cărui fiu?
Că n-am auzit de tine.
- N-ai de unde să mă știi
C-am trăit aici de mult,
Într-o lume cu tumult
Ca-ntr-un cuib, de nebunii.
Tu erai un nenăscut
Când, cu alți copii de-o seamă
Eu plăteam la vremuri vamă
Pentru câte am făcut.
Iar poveștile știute
Ce părinții ți le-au spus,
Eu le-am tors pe-al vieții fus
Iar acuma dorm tăcute.
Și-am venit aici, să șii,
Să mai văd măcar odată,
Cum a fost, și-acum se gată
Raiul, când eram copii.
***
Și-a plecat acela-n patimi
Către stele, întristat,
Picurând bătrânul sat
Cu-ale sale, calde lacrimi.
***
Întors în timpul meu pierdut
N-ai fost tu, mai ieri, prin vie
Pân la nucul desfrunzit?
Când prin nalta colilie
Pașii mult ți-au rătăcit?
N-ai trecut prin Coasta Mare
Și apoi prin Continit?
Căutând între hotare
Stâna-n locul cel umbrit?
Și apoi, pe la amiază,
N-ai umblat prin țintirim?
Și-ai simțit cum câinii de pază
Mi te latră a străin?
Iar la șipot, bag de samă
Că mi-ai stat cam multișor,
Ochii tăi îmi dat-au vamă
Lacrimi, înnecate-n dor.
Mai apoi, sub salcă-n Vale
Tu cătat-ai mură coaptă
Și, spre lunga cea cărare
Tot priveai vorbind în șoaptă.
Iar în față la icoane
Doamne, mult te-ai mai rugat
Pentru neamul care-ți doarme
În țărâna ăstui sat.
*
-Ce îmi căți pe-aici bătrâne
Pe poteca înierbată?
Printre vii și printre stâne
N-ai mai fost pe-aici vre-odată?
-Eu, copile-s amintirea
Unui timp de-acum uitat,
Dorul, visul și iubirea
Lumii ce m-a fermecat,
Într-o vreme când, odată,
Fost-am mugur de lumesc,
Iar pe-aicea, lumea toată
Era rai împărătesc.
N-am știut atunci clipită
Să mă fac, și-așa rămână
Viața mea, înveșnicită
Până-n vremea cea bătrână.
Dară încă nu-i pierdută
C-am ascuns-o aici, în toate,
Ochii mei o tot sărută
Când o văd în vis de noapte.
Ea aici o să rămână
Veșnicindu-se în timp,
Iară eu voi fi țărână
S-o tot țin, în anotimp.
Pân-atunci, mai dau o roată
Să-mi văd raiul cel pierdut,
Și-ntr-o lacrimă curată
S-adun timpul ce-a trecut.
Mai apoi, pe-aici m-oi pierde
Sub un fir de cimbrișor,
Să-i fiu celui ce mă crede
Clipă tainică, de dor.
***
La margine de vreme
Dacă-mi vii, trimite carte
Să te-aștept la drumul țării,
Să plecăm pe mai departe
În răcoarea înserării.
Cum ai vrut și altă dată
Stând în dricul cu trifoi,
Către satul ce ne-așteaptă
Te va duce-un car cu boi.
Vom urca pe Coasta Mare
Printre nucii dintre vii
Și vom trece prin Răzoare
Pe covor de colilii.
Tu cu gândul dus departe
La cea vreme ce-a pierit,
Amintiri ți-or ține parte
Când om fi prin Continit.
Și-n miros de mere coapte
Prin pomiște, înoptând,
Toți luceferii din noapte
S-or aprinde, rând pe rând.
Îngânându-ne cu prunii
Prin păduri de cucuruze,
Vom vedea în raza lunii
Plopii, fremătând din frunze.
Om coti prin dosul stânii
Spre izvor, prin Valea Rece,
Ne-or simți de-acuma câinii
Și-n lătrat ne vor petrece.
Mi s-o face miezul nopții
Când de-acum vom fi în sat
Și-om ajunge-n fața porții
Ca-ntr-un loc, de preacurat.
Buna-n brațe mi te-o strânge
Cum ar face orice mamă
Și o lacrimă i-o curge
Până-n colțul la năframă.
Ea în casa cea bătrână
Ne-o-ndemna să stăm la masă,
Să ne sature c-o cină
Pofticioasă și gustoasă.
De sub pernă-ntr-o păstură
Scoate-o blidul cu bucate,
Și-ndemnându-ne la gură
Te-o-ntreba de sănătate,
De ce fac ai tăi, de-s bine,
De nepoți și strănepoți,
Că aproape nu-i mai știe
După nume chiar pe toți.
Mai apoi, pe paie-n șură
Ca-ntr-o noapte de april,
Cu întreaga ta făptură
Vei dormi, ca un copil.
Și în visul tău vei cerne
Peste anii ce-au trecut,
Amintiri din ceea vreme
Când erai, un început.
***
Dorință
Pe ulița-nierbată, de-acum doar vântul bate
Că duși îs toți de-o samă pe Coastă la hodină,
Pe-aici, de multă vreme nu se mai face tină,
Că nu mai umbă nimeni și porțile-s legate.
Un câine nu mai latră din câți or fost odată
La fiecare casă de om mai vrednicit,
De vremea cea prelungă, șopronu s-o hâit,
Iar cumpăna fântânii, în parte mi-i lăsată.
Pe bancă-n fața porții, doar vântul stă o clipă
Odihnă să-și mai cate de-atâta umblătură,
Apoi, bătând frunzișuri, s-o duce-n Curmătură
Să-mi fie adiere pe-acolo, în risipă.
*
E liniște deplină, de mi se-aude gândul
Și-o lacrima fierbinte pe-obraz mi se prelinge,
Oftatu-n al meu suflet nimic nu-l poate stinge
Că simt cum de acuma, și mie-mi vine rândul.
De-o fi să fie-n vară, lângă ai mei pe Coastă
Mă puneți spre vecie-n miros de cimbrișor,
Aici să fiu de-apururi la satu-mi veghetor
Cu toți ce-am fost odată, stăpâni pe lumea astă.
*
Când s-o-nierba cărarea ce duce-n țintirim,
Când s-or usca melinii sub aspra ceea brumă,
Aici muta-s-o satul, cu toții împreună,
Sub soare și sub lună, mereu să veșnicim.
***
La toți ne vine-o vreme
La toți ne vine-o vreme, când măcinați de dor
Cea inimă ne-ndeamnă cuprinsă de fior,
Să revenim în locul în care ne-am născut,
Cuibarul drag ce fost-a la toate început.
Ne cheamă nostalgia și timpul, și țărâna
Că le-am uitat cu totul și-a noastră-i toată vina,
Că prea ne-nstrăinat-am de locurile-n care
Al nostru neam în vreme, făcutu-și-a cărare.
Acolo-s toate cele ce-n urmă le-am lăsat
Și casa părintească și drumul întinat,
Și neamul jumătate ce-abia ne ține minte,
Biserica bătrână, tăcută și cuminte,
Și valea înglodată în susur șerpuită
Și Crucea din hotare de vremuri învechită,
Pădurea foșnitoare cu păsările toate,
Îngălbenita vie, hotarul cu bucate.
Doar lumea este alta, prea multă-i neștiută
Iar cea deodat cu tine bătrână-i și căruntă,
Doar ea te-o recunoaște din timpul ce se cerne,
Străin ești pentru ceilalți, uitat de mult în vreme.
Cu cei știuți o vorbă îmi schimbă, cu răbdare,
Întreabă și răspunde pe rând la fiecare,
Aminte să-și aducă de tine-n bucurie
Că s-ar putea ca mâine din ei să nu mai fie.
Te-o-nfiora simțirea la toate întâlnite,
Mâhnit vei fi de multe știute dinainte,
Pustie-ți fi-va casa rămasă de părinți
Ce-acum stingheri în ramă, au chip curat de sfinți.
De nimeni nu te vede, fă rugă de iertare,
Și-n gând la Prea Măritul tu cere-i îmbunare
Le șteargă de greșeală la faptele făcute
Că bine-au vrut le fie în zilele mărunte.
De vrei să-ți speli păcate, în față la altare
Din suflet iertăciune îmi cere de-ndurare,
Iar la cutia milei fii dezlegat la pungă
Și dă cu drag din suflet, să fie și s-ajungă.
C-așa cum știi, de-o vreme săracă-i parohia,
La slujbe însă popa își ține liturghia
Cu pilde de-ndreptare spre sufletele slute,
Cea turmă să o-ntoarne în lucruri mai plăcute.
La crâșmă dă tu rândul acela de-nceput,
Îmi pică, de-nchinare, la timpul cel trecut
O lacrimă din vinul ce-l bei cu ceia care,
De când se știu aicea-s, pe-a timpului cărare.
Ascultă-le povestea și bea încet măsura,
În frâu să-ți ții cuvântul și stâmpărată gura,
S-arăți că om rămas-ai și nu un coate-goale
Pe-acolo unde viața ți-o duci să-ți fie moale.
La cină fii acasă cu neamul împreună,
Așteaptă de mâncare în blide să se pună
Și-n față la icoană, o cruce-ți fă mărită
Că ești în sănătate în viața cea răzbită.
Apoi, cu cei ai casei să stai în vorbă lungă,
Vă povestiți de toate, ca somn să nu v-ajungă,
Vă amintiți de ceia plecați spre cimitire,
De cei rămași în viață le facă pomenire.
De neamurile tale ce încă le ții minte,
De-a lor copii, neveste, vecinii dinnainte,
De munca la hotare, de boli și de avere,
De dările plătite, de ce li se mai cere.
De fost-a roadă bună în anul ce-a trecut,
Botezuri, nunți făcute și cum și-au petrecut,
De dascălii din școală ce dau învățătură,
De târgul cel de toamnă, de cine-n sat mai fură.
Să lauzi vinul casei ce ți s-a pus pe masă,
Și pâinea greu muncită, slănina moale, groasă,
Și țuica mărgelată cu gust ușor de prună,
Și brânza cea untoasă, cu ceapa împreună.
Cu drag ți-or da din toate să duci acas cu tine,
Aminte să-ți aducă de-un loc, de unde-ți vine
Suspinul după lumea rămasă în trecut
În care bine-odată și tu ai încăput.
Nainte de plecare te du la dragi morminte,
Și-n rugă preasmerită tu cere-le fierbinte
Iertare de greșit-ai la dânșii viața toată,
Ca Domnul să le deie odihnă meritată.
Iar când întors acasă, aduci din timp ce-apune
În suflet înrămată icoana cea de lume,
Să știi că de pieri-va ai partea ta de vină
Că uneori uitat-ai străvechea-i rădăcină.
Ești un fugar din lumea curată, sănătoasă,
Ca Iuda ai vândut-o pe una mincinoasă
În care ești robitul, ce-ascultă la comandă
Încătușat de-o lume pestriță, rece, fadă.
O pasăre de cântă, te crezi pe la Răzoare,
Și-n crângul de pe Coastă, de-mi vezi cum crește-o floare,
Mirosul de sarmale aminte-i de Crăciun
Dar nu colindă nimeni, acolo pe-al tău drum.
Atuncea doar te-ncearcă o dulce nostalgie
Și-ai vrea ca visul cela aevea să îți fie,
Înstrăinatul suflet ți-o plânge înc-odată
Că-n gând și-a tale fapte, te-au străinat de vatră.
***
Se schimbă lumea toată, că-i vremea mestecată,
Nimic nu-i ca nainte cum fost-a altădată,
De vatra strămoșească s-o duce în uitare,
Ne-om pierde moștenirea și dreapta ei cărare.
***
Nașterea poveștii
Am mai trecut pe-aici, demult, în tinerețe,
Cu tata-ntr-o căruță cu cai tăcuți, sărmani,
Ducând cu noi desaga, umplută-n două fețe,
Cu mărunțișuri multe, ce fost-au ceva bani.
Duceam, să aibă moșu, la coasă cute nouă
Și-un brici luat de tata la târgul de Ispas,
Moșâni, ulei de lampă și-o pălărie nouă,
Zăhar, vreo două cupe, feștilă de lămpaș.
La buna o năframă negrie, călduroasă,
Și ștrimfi mai groși de lână să treacă iarna lungă,
Barșon, cheptar să-și facă, de fi-va sănătoasă
Și doctorii de toate, o vreme să le-ajungă.
*
Ajuns-am către seară la casa lor săracă
Căzută într-o rână, pe coama unui deal,
Jur-împrejur, în larguri, spre zarea tremurată
Se lăfăia cuminte, frumosul meu Ardeal.
În dreapta, o pădure, umbroasă și-nverzită
Ce ocrotea cu grijă jivine sperioase,
În stânga, mai departe, pe-o coastă liniștită
O turmă de mioare păștea, ca-n vremi întoarse.
Covor de colilie, frăguțele-nierbate,
Și cimbrișorul dulce pe-un umăr mic de deal,
Căsuțele-nvechite în vremuri volburate
Rămas-au pentru mine, icoane din Ardeal.
Și-n liniștea dulcie de taină și poveste
A mele simțuri toate topitu-s-au în dor,
Apoi, în gând eu pus-am ce-acuma nu mai este
Comoară să îmi fie, aminte-n viitor.
***
Când peste ani venit-am prin aste locuri sfinte
Cea lacomă uitare se tot lățea mereu,
Ștergând din amintire tot ce a fost nainte
Să-mi întristeze gândul, să-mi facă suflet greu.
Din tot ce-a fost pe-aicea pădurea mai foșnește
Și-o altă turmă paște vecia-n Continit,
Pustiu i-acuma locul, ce-a fost atunci poveste,
Că moșu și cu buna, demult s-au risipit
Iar fără ei nu-i nimeni să ducă mai departe
A neamului poveste în vârful ăstui deal,
Că viața depănată de ei, făcut-a parte
Din veșnicia clipei, frumosului Ardeal.
***
Lăsați, cât se mai poate, la neamuri pe la țară
Ai voști copii să zburde prin locuri de poveste,
Ca-n mintea lor să pună, în veci nu le dispară,
Ce-a mai rămas din satul, ce mâine nu mai este.
Așa putea-vor încă să ducă mai departe
La strănepoții voștri povestea fermecată,
Cu locuri și cu oameni, din lumea ce desparte
Viața cea de-acuma, de ce va fi odată.
***
Întoarcerea în vreme
Am ajuns acasă, pe la asfințit,
Să îmi văd cuibarul prea de mult uitat,
Să îmi satur mintea dusă-n amintit
Cu icoana vremii, care m-a uitat.
Ruginit-a zarul ușii de la poartă,
Scârțâie țâțâna ca un suspinat,
Înierbat-a curtea, păcătoasă soartă,
Că demult pe-aicea nimeni n-a călcat.
În târnaț îmi caut cheia de la casă
Unde toți ai noștri locul l-au știut,
Și, în tremur mâna parcă nu mă lasă
Să descui a vieții, vremuri de demult.
Înlăuntru toate stau să se-nconvoaie,
Lavița bătrână cu-n picior pe-o piatră,
Patul cu străjacul mirosind a paie,
Masa și blidarul cu-o ulcică spartă.
Lampa cu feștila veșnic fumegândă,
Maica Născătoare zâmbitoare-n ramă,
Ce-și mângâie Pruncul cu privirea-i blândă,
Briciul din războaie cu tocita-i lamă.
Mama doar lipsește, cina să ne-o pună,
Tata să mă-mbie cu-n pahar de vin,
Moșul,Tatăl Nostrugângăvit să-l spună,
Buna cruce-și facă, cu-n sfârșit Amin.
Casa dinainte să îmi odihnească
Visul pus cu grijă peste perini moi,
Domnul mă păzească și să-mi ocrotească
Casa părintească, țara și pe noi.
***
Azi, pe cele vremuri pus-am împăcarea
Cu-ndulcite timpuri care au trecut,
Lacrimi dau ca vamă, să nu-mi vrea uitarea
Șteargă-mi gândul vremii, unde-am încăput.
***
Așteptați-mă că vin !
De mi-ți face peste maluri
Pod din florile de crin
Și la gat de-or bate valuri,
Așteptați-mă, că vin !
În calești din coji de nucă
Poleite-n aur toate,
Înhăma-voi să mă ducă
Toți luceferii din noapte.
Și voi fi ce-am fost nainte
Hoț copil furând vecie,
Din cel rai cu-a sale sfinte
Negândind la ce-o să fie.
Prea spășit și-n lăcrimare
Îi voi cere la Măritul,
Să își facă îndurare,
Și să-mi deie, nemuritul.
Eu, l-oi ridica în slavă
Și-oi promite vii iubiri,
El, îmi lase cea Târnavă
Cu trecutele-amintiri.
Rai din malul ei mi-oi face
Adunând ca și avere
Cel trecut, care s-o coace
Îndulcindu-se în miere.
Când m-oi sătura-n vecia
Ce mi-a dat-o în păstrare,
Voi lăsa copilăria
Și m-oi duce, în uitare.
Azi, când stau pe maluri triste
Apa-n zbatere la gat,
Fluturare-i de batiste
Vremilor, care-au plecat.
***
De va crește peste maluri
Pod din floare de melin
Și la gat seca-vor valuri,
E târziu, și nu mai vin.
***
|
Mircea Dorin Istrate 2/8/2025 |
Contact: |
|
Informatii Utile despre Canada si emigrare.