Habitus - Orând, printre cuvinte poetice
In registrul lexical specific poetului Iosif Băcilă există lexeme frecvent întrebuintate. Motivarea se explică de individualitatea artistică. Surprinde aparitia rară a unor cuvinte. Le-as numi „cuvinte poetice”: „Te spovedisi, Adame, dar ce orând, orând, / lăcasul de-nchinare ti-e pavăză oricâd …”(La mânăstirea „Tara Almăjului”)¹, mai ales că au „capacitatea de a esentializa”.
Asa cum proceda V. Voiculescu, poetul din Valea Almăjului etnicizază întâlnirea dintre Dumnezeu si biblicul Adam, văzut ca un tăran almăjan, răspunzând la întrebările: „Ce faci, Adame, de ce esti acasă? / Si stai degeaba, Eva cum te lasă?!” El recunoaste: „Mărite, Doamne, e dusă la săpat / Cu pruncii nostri, -n margine de sat …”
Scriban vede în orând (varianta lui orândă, după DEX, MDA și DER) sensuri specifice graiurilor din vest: ursită, destin, soartă, noroc. Derivat regresiv din orândui (Scriban, DEX, MDA), orândă apare în DER cu etimologia: „Sl. urędu „ordin”(Cihac, II, 313; Conev 88) cf. rîndui si slov. ured(a), cu derivatul a orândui ( a ordona, a regla, a dispune) din sl. uręditi, cf. rîndui, orînduială”. Pentru a orândui, aceeasi etimolgie apare în DEX si MDA. Pentru urȩdu, Scriban notează sensul rânduială. Să ies din derută, trec însemnările etimologice prin „cumpăna gândirii”. Dacă orând are etimon termenul vechi slav, nu poate fi derivat regresiv de la cuvântul a orândui, care ar fi dat forma orândă cu varianta orând. Ca postverbal, orând ar proveni de la forma mai veche „orândi” a termenului a orândui (din sl. urenditi, după DEX și MDA). În spiritul limbii române, a orândui ar fi derivatul lui orând ca lexemul a făptui (fapt + -ui). Dacă accept etimologia pentru care optează DER, înseamnă că termenul a fost împrumutat înaintea denazalizării vocalelor nazale slave (Ѧ, Ѩ, Ѫ, Ѭ), că are un caracter arhaic. În orice caz, orând, ca unitate somatică de bază, stabileste o altă relatie fonetică si semantică cu etimonul propus. În limbile literare slave de contact vocabulele slave urȩdu si urenditi au reflexe interesante: a aranja – urediti (bulgara, croată, slovenă); rânduială – red (bulgară, sârbă), redoslijed (croată); în regulă – v redu (slovenă). Pentru destin, soartă, există termenii súdba (bulgară), sudbina (sârbă, croată). Ę (ę) paleoslav a dat în română fie în (urędu > orând; rędŭ > rând), fie in (gręndŭ > grind, dubletul termenului grindă după DER). Având în vedere tratamentul diferit, ar trebui să fie o anumită ordine a fenomenului. Dacă Alexandru Cihac ( Alexandre Hirth, înainte de a fi înfiat) ar fi cunoscut dezvoltarea semantică a cuvintelor orând(ă), a orândui, poate ezita în fixarea etimonului.
Pentru evitarea ”pericolelor etimologiei”, amintesc câteva cuvinte fără ordine gândită, precizând, cât e necesar, doar etimologiile: spân (după DER: gr. σπάνος, lat. *spanus, sl. spanŭ, cf. alb. spënk); stână (DEX: et nec; MDA: traco-dac; DER: sl. stana, „oprire”, de la stati, stanᶕ„a sta”, cu dificila evolutie an>în); spânz ( DEX: et. nec.; MDA: vsl. cпрежь; DER: lat spongia, cf. si germ Schwamm etc); stăpân (DEX: et. nec. , cf. sl. stopanǔ; MDA: стопaнъ, cu acelasi grup problematic ), jupân (DEX, MDA: et nec; DER: origine incertă, dar admite sl. županŭ, cu inexplicabila miscare formală a lui -an-); rânză ( DEX: cf alb rrëndës; MDA: ns , cf alb.; variantei rânsă i se fixează etimonul slav rᶒsa), mânz (DEX, MDA: cf alb mës; DER: probabil de la iliricul *mandus sau *manzus); a spânzura (DEX, MDA:. *lat oxungia). După o listă succintă si plictisitoare, aduc observatia pertinentă:„Azi pare clar că nu poae fi „popor arhaic”(e vorba despre slavi, n. n.), ca un grup etnic constituit – ca aproape toate grupurile etnice europene – dintr-o sinteză culturală sud-baltică, nord-tracă si vestică, ulterior cu elemente est-germane si protoromânesti.”².
Dacă trăim printre atâtea ipoteze, de ce orând cu sensurile specifice graiurilor românesti vestice nu ar fi din limba noastră, din româna comună. Punându-si problema trăsăturilor graiului slav vorbit la noi pe baza analizei toponimelor, Emil Petrovici crede că unele pot fi explicate sau prin bulgară sau prin română. Legăturile istorice dintre slavii sudici si ramurile nordice ale tracilor³nu pot fi contestate. Avem, azi, la dispozitie „o altă vedere de la Dunărea de Jos” asupra slavilor timpurii⁴ si depăsirea sabloanelor etimologiei românesti prin lucrări lexicografice deosebite⁵. De la profesorul de limbi romanice la Universitatea din Lund (Suedia) Alf Lombard am aflat că, pentru lingvistul finlandez V. Kiparsky, româna este un caz aparte pentru stiinta limbii.
În Valea Almăjului si în Craina (tinuturile muntoase ale Banatului) verbul a orândi se păstrează la diateza pasivă: a presta, a efectua o activitate în virtutea unei obligații, unei înțelegeri. In timpul regalității maghiare (sub domnia lui lui Sigismund), în Almăj erau 504 tărani liberi, 32 de grăniceri și 26 de curieri ⁶. În timpul stăpânirii turcești singura obligație era birul. Sub ocupația austriacă, prestațiile (robota – munca cu brațele, apoi cu atelajele), un fel de impozit, alături de taxa pe venit, numită „porție”. Unii almăjeni, neobișnuiți cu asemenea obligații, au devenit haiduci sau au trecut de partea turcilor.
În Almăj, după mărturisirea poetului Iosif Băcilă, orând are semnificaţiile : „obicei, deprindere, datină, tradiţie, cutumă; OBICEIUL LOCULUI, lege nescrisă”. Prin completare semantică, lexemul „exprimă munca, limba, cântecul, credinţa în Dumnezeu”. Fără a fi o poezie strict religioasă, versurile se înscriu între poezia credinţei şi cea de reflectare filosofică. Poezia este expresia „creşinismului popular”românesc ca mod de însuşire a religiei fără impunere politică, aşa cum s-a întâmplat la alte neamuri din jurul nostru, stare remarcată de apostolul Pavel şi recunoscută în Epistola către Coloseni: „Acolo nu este elin si iudeu, tăiere᾽ mprejur, netăiere᾽ mprejur, barbar, scit, rob, liber, ci Hristos, totul între toti”( în traducerea lui B. Anania). Scitii sunt locuitorii Dobrogei, provincia Scythia Minor în acele vremurile apostolice.
Pentru orândă, DLRLC retine citate din ISPIRESCU, E. 138 si PĂSCULESCU, L. P. 39. În viitor, orând se va explica prin versurile poetului din Tara Almăjului.
Căutarea sinelui prin credintă e biruinta firii asupra ei. Poetul o face prin căutarea cuvântului. Căutarrea cuvântului vine din „eminescianitatea esentială” (A. Silvestri) a limbii si culturii noastre.
Regăsirea de sine, din nevoia sacralitătii, la mănăstirea „Tara Almăjului”, pe malul apei Putnei bănătene, întăreste sufleteste poetul în curgerea vremii prin Cuvântul credintei si al poeziei, în care va trăi după ce ajunge „la capătul drumului”: „ Dar nu mă voi dezice vreodată de cuvânt, / De graiul bland al mumii, auzit acasă - / De rugăciuni, litanii, de ce avem mai sfânt / Ori de fântâna din pădurea deasă. // Trec zile, nopti si ani, mă sting ca o făclie / În casa izvodită din piatră si pământ - / Si spun, chiar scriu, asa ca să se stie / Că nu mă voi dezice vreodată de cuvânt!” ⁷ Si rostesc în locul protosinghelului Teofil , părintele staret prof. dr. Petrică Zamela de la mănăstirea „Tara Almăjului”: Amin!
SIGLE:
DER – Dictionarul etimologic al limbii române (Alexandru Ciorănescu);
DEX – Dictionarul explicativ al limbii romane;
MDA – Micul dictionar academic (editia a doua);
DLRLC – Dictionarul limbii române literare contemporane;
Scriban – Dictionaru limbii românesti.
1 Iosif Băcilă, Lacrimă sub candela aprinsă, Timisoara, Cosmopolitan Art, 2022, p. 188.
2. S. Paliga, Mitologia slavilor, Ed. Meteor Press, 2006, p. 23.
3. E. Petrovici, Daco-slava, https://documente.bcucluj.ro PDF
4. Vezi S. Paliga, Eugen S. Teodor, Lingvistica si arheologia slavilor timpurii O altă vedere de la Dunărea de Jos, Târgoviste, Ed. Cetatea de Scaun, 2009.
5. Vezi M. Vinireanu, Dictionar etimologic al limbii române pe baza cercetărilor de indo-europenistică, Bucuresti, Ed. Alcor Edimpex, 2008; Sorin Paliga, Etymological Lexicon of the Indigenous (Tracian) Elements in Romanian (2006) , An Etymological Dictionary of the Romanian Language (2o24), format PDF: Academia.edu, ResearchGate, SCRIBD.
6. Liviu Smeu, Contributii la istoria Almăjului, Bucuresti, Ed. Litera, 1977, p. 20.
7. Iosif Băcilă, Ibidem, p. 185-186.
Constantin Teodorescu, New Dundee, ON, Canada
|
Constantin Teodorescu 2/1/2025 |
Contact: |
|
Informatii Utile despre Canada si emigrare.