Ana Raluca Răduț: Perspective asupra dezvoltării interacțiunii dintre om și Inteligența Artificială
În contextul dezvoltării accelerate a inteligenței artificiale, societatea se află într-un moment de răscruce, oscilând între teamă și fascinație față de potențialul acestei tehnologii. Interviul cu Ana Raluca Răduț, specialist cu formare în filosofie și experiență vastă în training corporativ, explorează aceste provocări, îmbinând înțelegerea tehnică cu reflecția filosofică.
În timp ce companiile se confruntă cu presiunea de a adopta și implementa soluții AI pentru a rămâne competitive, angajații își exprimă îngrijorarea față de viitorul locurilor lor de muncă. În același timp, în viața cotidiană, AI este deja prezentă în nenumărate forme, de la recunoașterea facială pe telefoanele mobile până la algoritmi care influențează comportamentele sociale prin rețelele de socializare. În fața acestor schimbări rapide și profunde, devine tot mai evidentă necesitatea unei abordări etice și a unei înțelegeri mai nuanțate a modului în care AI va modela viitorul umanității. Interviul oferă perspective despre cum putem naviga această tranziție, punând accent pe importanța educației, a gândirii critice și a menținerii valorilor umane în centrul dezvoltării tehnologice.
auto skip
Ciprian Apetrei: Cine sunteți, ce ați studiat și ce legături aveți cu Inteligența Artificială?
Ana Raluca Răduț: Sunt căutătoare de sensuri și pasionată de învățare. Filosofia este pentru mine puntea dintre mintea și sufletul omului, iar învățarea – un dans nesfârșit între întrebări și răspunsuri. Cu o diplomă în Filosofia Culturii de la Universitatea București la sfârșitul anilor 90 și apoi specializare in HR, am transformat pasiunea pentru idei în misiunea de a inspira și a deschide drumuri noi.
Am fost mereu fascinată de noutate, de puterea noastră de a transforma ceea ce nu înțelegem în oportunități de creștere. De-a lungul a peste 25 de ani de carieră în training corporativ și coaching, am avut privilegiul de a însoți mai mult de 2000 de oameni pe căi diferite ale cunoașterii – unii căutând răspunsuri, alții căutând curaj. Din ziua în care a apărut ChatGPT, adică s-a democratizat utilizarea LLM-urilor, pentru mine s-au deschis noi orizonturi. Mi-am activat mentalitatea de creștere, am studiat cu fervoare zile și nopți și chiar dacă nu știam nimic de GAN, RAG, LLM, Neuronal Networks, etc, m-am aprofundat in studiu, am făcut cursuri la IBM și Google, am citit și ascultat gânditori și futurologi și mi-am dat seama că inteligența artificială este o oportunitate extraordinară de a amplifica potențialul uman, dar cred că trebuie integrată cu grijă și responsabilitate etică. Cred în puterea tehnologiei de a ne sprijini, dar fără să uităm că esența noastră – curiozitatea, empatia și creativitatea – este ceea ce face diferența în fața oricărei inovații.
Și apoi mi-am dat seama că dacă LLM-urile funcționează pe bază de limbaj și nu cod, comunicarea noastră cu AI (promptingul) este cea mai importantă abilitate pe care un om trebuie să o dezvolte în viitor pe lângă gândirea critică. Și am început să studiez Prompt Engineering și apoi să-i învăț și pe ceilalți.
Din perspectiva formării dvs. filosofice, ce concepte și instrumente de gândire v-au ajutat cel mai mult în înțelegerea și explicarea AI pentru clienții dvs.?
A.R.R: Vreau să încep prin a face referire la titlul pe care l-ați ales pentru acest interviu pentru că surprinde exact dilema centrală a epocii noastre. Felicitări! Inteligența artificială este, în multe privințe, ceea ce facem noi din ea. Dacă privim lumea prin prisma noosferei lui Teilhard de Chardin, putem vedea Inteligența Artificială ca pe o extensie a „minții colective” a umanității. Este fascinant să comparăm AI cu un arhitect care folosește cărămizile puse de generațiile anterioare pentru a construi ceva nou – dar care, spre deosebire de oameni, nu poate decide singur ce fel de catedrală să ridice.
Totodată, antropologia m-a învățat că tehnologia este o oglindă: reflectă valorile și credințele culturii care o creează. AI este ca un antropolog curios care învață din datele pe care noi i le oferim, dar fără să înțeleagă emoția sau intenția din spatele lor. Această idee mă ajută să explic clienților că AI este doar atât de „uman” pe cât de umane sunt datele și principiile pe care le folosim pentru a-l antrena.
În esență, filosofia m-a învățat să întreb: „Care este scopul? Ce dorim să reflecte AI despre noi ca specie?” Împărtășesc aceste perspective cu clienții pentru a-i ajuta să vadă AI nu ca pe o magie abstractă, ci ca pe o creație profund umană, născută din curiozitatea și ingeniozitatea noastră.”
image
În activitatea de consultanță pentru implementarea AI, care sunt principalele obstacole pe care le întâmpină organizațiile? Cum le ajutați să le depășească?
A.R.R: Este cert că organizațiile se confruntă cu obstacole atunci când implementează AI: teama de schimbare, inerția psihologică și tehnologică dar și lipsa abilităților sau competențelor angajaților. Frica de necunoscut îi face pe oameni să perceapă AI ca pe o amenințare – fie pentru locurile de muncă, fie pentru valorile organizaționale. Lipsa unei înțelegeri clare a modului în care funcționează tehnologia creează confuzie și rezistență.
Pentru a depăși aceste bariere, adopt o abordare pas cu pas. În primul rând, încep prin a face demostrații. Folosesc exemple practice și povești care să arate cum tehnologia poate deveni un partener, nu un înlocuitor. De exemplu, am lucrat cu o echipă de vânzări care fără să fi încercat vreodată, refuza cu totul ideea, chiar dacă avea instrumentele la îndemână. După o sesiune de atelier interactiv, s-au convins de beneficii și au început să folosească un chatbot antrenat de mine pentru a-i ajuta în activitatea rutinieră de vânzare, astfel încât să aibă mai mult timp pentru interacțiunile strategice cu clienții.
În al doilea rând, ajut organizațiile să construiască o cultură a curiozității și învățării. Cred că cel mai important pas este să educăm oamenii să vadă AI nu ca pe o tehnologie abstractă, ci ca pe un instrument personalizabil, care le poate face munca mai eficientă și mai plină de sens. În final, le reamintesc că succesul AI depinde de oamenii care o implementează, o tehnologie este la fel de bună ca valorile și scopurile celor care o creează și o folosesc.
Cum vedeți evoluția relației om-AI în următorul deceniu? Ce abilități vor deveni esențiale pentru oameni în această nouă paradigmă?
A.R.R: În primul rând să învățăm să comunicăm eficient cu modele AI - adică așa zisul prompting. Oamenii încă au probleme să comunice între ei fiind atât de diferiți, dar cu AI ar fi mai ușor dacă vom ști să formulăm prompturi eficiente și să stabilim niște reguli de bază de comunicare, să folosim frameworkuri pe care le propun eu in workshopurile de Comunicare eficientă cu modele AI.
În următorul deceniu, liderii și contributorii individuali vor trebui să gestioneze echipe hibride formate nu doar din oameni, ci și din agenți AI. Va fi esențial să dezvoltăm gândirea critică, gândirea creativă și abilitatea de a colabora eficient cu inteligențele artificiale.
Imaginați-vă un dirijor care nu mai coordonează doar muzicieni, ci și instrumente inteligente care se autoajustează pe baza ritmului. Dirijorul nu trebuie să cânte fiecare notă, ci să înțeleagă cum să armonizeze întregul ansamblu. Așa va arăta viitorul muncii: oamenii vor trebui să înțeleagă cum să folosească AI pentru a amplifica performanța echipei, fără a pierde din vedere empatia și conexiunea umană.
Prin cursurile mele, îi ajut pe oameni să învețe cum să comunice eficient cu AI, să-și dezvolte gândirea critică și creativă, și să gestioneze forța de muncă hibridă, unde colaborarea între oameni și agenți virtuali devine o realitate. Nu este vorba doar de înțelegerea tehnologiei, ci de a învăța cum să rămâi uman într-o lume din ce în ce mai digitalizată.”
Care sunt cele mai frecvente greșeli pe care le observați în modul în care organizațiile abordează implementarea AI?
A.R.R: Cele mai mari greșeli pe care le observ în rândul organizațiilor atunci când vine vorba de AI sunt cauzate de inerția decizională, lipsa înțelegerii tehnologiei și frica de schimbare. Mulți lideri tratează AI ca pe un trend trecător, ceva ce „nu îi afectează” sau „nu este necesar” în organizația lor, însă realitatea este că AI deja transformă fundamental modul în care lucrăm, iar companiile care nu se adaptează riscă să rămână în urmă. O altă greșeală frecventă este teama că utilizarea AI va accelera pierderea locurilor de muncă, ceea ce duce la o blocare a oricărei inițiative în acest sens. AI nu este un înlocuitor al oamenilor, ci un instrument care poate prelua sarcinile repetitive, lăsând loc pentru muncă strategică și creativă. În plus, mulți utilizatori fac o testare superficială a AI-ului, pun câteva întrebări în ChatGPT, primesc răspunsuri vagi și concluzionează că nu este util, fără a înțelege că lucrul cu AI necesită un mod structurat de interacțiune, experimentare și rafinare a inputului. La nivel organizațional, există o expectativă pasivă, o teamă de a acționa, iar în companiile mari această inerție tehnologică duce la întârzieri semnificative în adoptarea noilor tehnologii.
În paralel, piața AI este într-o expansiune rapidă, cu mii de start-upuri care propun soluții miraculoase, creând o adevărată goană după aur, dar în același timp organizațiile sunt reticente în fața acestor soluții din cauza riscurilor legate de securitatea datelor și confidențialitate.
O altă greșeală majoră este implementarea tehnologiei înainte ca oamenii să fie pregătiți să o folosească eficient. AI nu poate aduce valoare într-un mediu unde utilizatorii nu au educație tehnologică, gândire critică și competențe de interacțiune cu AI. Implementarea cu succes a AI necesită timp, formare și o schimbare de mentalitate.
Organizațiile trebuie să educe angajații înainte de adoptarea tehnologiei, să creeze un mediu de testare controlat și să privească AI nu ca pe o amenințare, ci ca pe un instrument complementar care poate amplifica productivitatea și inovația. Viitorul nu aparține celor care așteaptă, ci celor care înțeleg, experimentează și se adaptează inteligent la noile realități tehnologice.
image
Cum credeți că va influența AI modul în care înțelegem concepte fundamentale precum conștiința, inteligența sau creativitatea?
A.R.R: AI ne provoacă să regândim concepte fundamentale precum conștiința, inteligența și creativitatea, dar fără a le înlocui. Dacă privim prin prisma noosferei lui Teilhard de Chardin, putem spune că AI nu creează idei noi, ci funcționează ca un amplificator al cunoașterii colective umane, un instrument care procesează și reconfigurează informațiile existente. Inteligența sa nu este conștientă și intențională, ci algoritmică și probabilistică, ceea ce o face complementară, nu echivalentă cu gândirea umană. Am scris un articol pe larg despre asta pe contul meu de Linkedin.
Creativitatea umană rămâne esențială, deoarece ea nu înseamnă doar generarea de conținut, ci capacitatea de a da sens, de a naviga ambiguitatea și de a construi conexiuni noi între idei disparate. AI poate fi un catalizator care stimulează creativitatea, oferind inspirație, alternative și noi perspective, dar decizia finală, interpretarea și originalitatea rămân în mâinile omului. În această simbioză, creativitatea autentică nu este amenințată de AI, ci extinsă și augmentată, permițându-ne să inovăm mai rapid și să explorăm teritorii intelectuale pe care altfel nu le-am fi accesat. De asta am ales ca motto al activității mele de trainer în utilizare AI:
image
Cum funcționează de fapt AI acum? Ne puteți explica pe înțelesul tuturor?
A.R.R: Da! Mi-e foarte drag să fac asta! Imaginați-vă că o rețea neuronală este ca o echipă mare de artiști care încearcă să picteze o frescă imensă. Fiecare artist are un rol specific: unii desenează contururi, alții adaugă detalii fine, iar unii doar ajustează culorile. Totuși, niciunul dintre ei nu vede întreaga frescă în același timp. Ei lucrează pe baza unor indicații transmise de un coordonator care nu este altceva decât un set de reguli bine definite.
Pe scurt, rețeaua neuronală „învață” să creeze această frescă, observând milioane de alte fresce și înțelegând ce face ca fiecare dintre ele să fie reușită. Tot procesul constă în ajustări mici și continue, până când imaginea finală este suficient de apropiată de ceea ce îi cerem.
Un model de limbaj de tip LLM adică Large Language model (cum ar fi GPT) funcționează într-un mod similar, dar în loc de fresce, el „pictează” propoziții și idei. El analizează miliarde de texte și învață modelele care apar în limbaj: cum se leagă cuvintele între ele, cum se construiesc frazele și ce face ca un text să fie coerent sau captivant.
Diferența dintre o rețea neuronală și gândirea umană este că rețeaua nu are „intenție” sau „emoție”. Ea nu știe de ce pictura sau propoziția este frumoasă, ci doar că urmează regulile învățate. În schimb, oamenii pictează sau scriu pentru că vor să transmită ceva – o idee, o emoție, o poveste. În asta stă magia umanului, pe care nicio rețea neuronală nu o poate imita pe deplin.
În training-urile pe care le oferiți, care sunt aspectele care surprind cel mai mult participanții despre capacitățile reale ale AI versus percepțiile lor inițiale?
A.R.R: În training-urile pe care le ofer, primul impact al AI asupra participanților este de uimire uneori chiar de ”gură căscată”, ca și când ar vedea o iluzie a unui magician pe scena. Când văd cum AI generează instantaneu texte exact cum am eu nevoie ( datorită unui prompt corect), imagini geniale sau rezolvă probleme complexe, mulți rămân fără cuvinte, surprinși de fluiditatea și viteza cu care tehnologia poate replica anumite aspecte ale inteligenței umane. După acest moment de fascinație, urmează adesea o reacție de teamă – cea mai frecventă replică pe care o aud este: „Dacă poate face asta acum, în câțiva ani nu va mai fi nevoie de noi.” Este o anxietate firească și o tratez cu înțelegere și respect și îi las să o proceseze.
Apoi încet, punându-i să facă exerciții și antrenându-i în sesiuni de ideație despre cum ar putea să-și crească productivitatea, expresiile de pe fețele lor se schimbă. Dintr-o atitudine defensivă, trec la curiozitate și entuziasm. Când încep să înțeleagă că AI nu este un „înlocuitor”, ci un instrument care le poate economisi timp și le poate deschide noi oportunități, atmosfera devine una de explorare și inovație. Cel mai des, la finalul sesiunilor, aud rugămintea: „Putem continua? Mai sunt atâtea lucruri pe care vrem să le învățăm!”. Este momentul în care îmi dau seama că bariera fricii a fost depășită și că am reușit să aprind scânteia curiozității. Aceasta este satisfacția mea supremă în misiunea pe acest Pământ!
Cum credeți că va influența AI procesele de învățare și educație în viitor? Ce ar trebui să schimbăm în sistemul educațional pentru a pregăti noile generații?
A.R.R: AI va transforma educația, asta e clar, dar cea mai mare provocare nu este tehnologia în sine, ci diferența de percepție a lumii între generații. Copiii noștri par să se nască deja cu competențe digitale, iar pentru ei accesul instant la informație este natural. Între generații aflate la doar 10 ani distanță, felul în care înțeleg și procesează realitatea este deja fundamental diferit. Avem elevi care folosesc tehnologia mult mai bine decât profesorii. Cheia este ca profesorii să fie formați încă din facultate pentru a învăța continuu și a se adapta elevilor, nu invers.
Nu pot vorbi ca expert în educație, deși sunt pedagog, dar pot vorbi ca mamă de adolescenți formați în școli publice normale din București. Cred că metodologia de învățare trebuie schimbată radical. Într-o lume în care informațiile sunt la un click distanță, procesul educațional nu mai poate fi bazat doar pe acumularea de date, pe dictarea lecțiilor, ci pe dezvoltarea gândirii conceptuale, a analizei critice și a capacității de a pune întrebări relevante, abilitățile de bază cum ar fi scrierea, citirea, aritmetica, memorarea poeziilor sunt esențiale pentru copii fiind de fapt căi normale de formare a rețelelor neuronale din creierul copiilor. Limbile străine – cel puțin 2 în paralel cu cea nativă sunt iar un studiu extrem de important în creșterea capacității creierului de a face conexiuni și a dezvolta gândirea creativă.
În acest context, studiul filosofiei, al maieuticii socratiene, al dezbaterii și al gândirii contrariene devine mai important ca oricând. Nu putem lăsa AI să decidă în locul nostru – trebuie să fim capabili să articulăm clar ce gândim, ce vrem și ce reguli impunem în interacțiunea cu tehnologia. În viitor, cei care vor reuși nu vor fi cei care tocesc pentru un examen, ci cei care pot formula întrebări, crea perspective noi și naviga complexitatea.
Pentru a lucra eficient cu AI, trebuie să-l tratăm ca pe un partener creativ, ceea ce înseamnă că avem nevoie de un vocabular bogat, de capacitatea de a exprima clar emoții și idei și de înțelegerea profundă a valorilor etice și civice. În esență, viitorul aparține celor care știu ce vor, cum să pună întrebările corecte și cum să impună regulile jocului, nu celor care așteaptă ca AI să decidă pentru ei.
image
În experiența dvs., care sunt domeniile unde AI produce deja schimbări semnificative și care sunt următoarele sectoare care vor fi transformate major?
A.R.R: Răspunsul e simplu. De la propriul telefon pe care îl țineți în mână și se deschide când vă scanează fața, până la algoritmii de tiktok care pot schimba istoria unei țări, AI e deja prezent de minim 10-15 ani în viețile noastre dar nu ne-am dat seama. Odată cu lansarea ChatGPT, lumea a văzut o altă față a AI: Chatbotul. Stupoare, exaltare, frică, negare, furie, amuzament! De exemplu, în sănătate, AI nu doar că analizează imagini medicale cu o precizie care depășește ochiul uman, dar devine un partener de încredere în diagnostic, tratamente personalizate și cercetare farmaceutică. Este ca un medic tăcut care vede tipare invizibile, dar care nu poate pune un diagnostic fără confirmarea unui specialist. În finanțe, AI este deja arhitectul invizibil al multor decizii economice – previne fraude, analizează riscuri, face tranzacții bursiere într-o secundă. Marketingul și publicitatea au devenit o simfonie dirijată de AI, unde fiecare utilizator primește conținut personalizat, fiecare campanie este optimizată în timp real, iar publicitatea pare că „știe” ce gândim. În industrie, AI este noul maestru al producției, previne erori, optimizează resurse și transformă fabricile în ecosisteme inteligente.
Apoi, în educație, AI ar putea personaliza învățarea în funcție de ritmul și stilul fiecărui elev, însă fără o regândire profundă a metodologiilor, riscăm să folosim tehnologia doar ca pe o cârjă digitală, nu ca pe un catalizator al gândirii critice. În drept și jurisprudență, AI deja analizează documente, propune soluții și poate elabora contracte complexe în câteva secunde, dar poate un algoritm să înțeleagă nuanțele morale și umane ale justiției?
Cel mai interesant va fi impactul în relațiile de muncă și leadership. Suntem la începutul unei noi paradigme cum spuneam mai sus: forța de muncă hibridă, unde oamenii nu vor mai colabora doar cu alți oameni, ci și cu agenți AI. Managerii nu vor mai fi doar lideri ai unor echipe umane, ci și arhitecții unei simbioze între oameni și inteligențe artificiale. Va trebui să învățăm să comunicăm clar, să articulăm cerințe precise, să formulăm întrebări care generează răspunsuri valoroase. Într-o lume în care AI poate procesa, analiza și propune soluții mai rapid decât noi, singura noastră șansă de a rămâne relevanți este să fim cei care pun întrebările potrivite, creează conexiuni noi și dau sens informației brute. AI nu va înlocui umanitatea, dar va pune presiune pe ceea ce înseamnă să fim umani.
Cea mai mare transformare nu va fi tehnologică, ci existențială: trebuie să ne pregătim să regândim locul nostru în această ecuație.
Ce sfaturi aveți pentru profesioniștii care vor să înceapă să lucreze cu AI? Care sunt primii pași pe care ar trebui să îi facă?
A.R.R: Pentru profesioniștii care vor să înceapă să lucreze cu AI, cel mai important este să-și dezvolte o mentalitate de învățare continuă, celebrul Growth Mindset pe care îl propune Carol Dweck. AI nu este o tehnologie fixă, ci un ecosistem în continuă schimbare, iar succesul nu vine din cunoștințe teoretice abstracte, ci din curiozitate practică și experimentare activă.
Primul pas este familiarizarea cu AI prin utilizare directă – testați instrumente precum ChatGPT, Deepseek, Claude sau Copilot și observați cum funcționează, ce pot și ce nu pot face. În paralel, dezvoltați-vă abilitățile de prompting, deoarece interacțiunea cu AI nu este doar tehnică, ci și lingvistică: cei care știu cum să formuleze întrebările potrivite vor obține cele mai bune rezultate.
Apoi, este esențial upskilling-ul în gândire critică și creativitate, pentru că AI poate furniza răspunsuri, dar validarea, interpretarea și aplicarea lor rămân responsabilitatea umană. În funcție de domeniul fiecăruia, este util să înțelegem și aspectele etice, juridice și de securitate ale AI.
În loc să privească AI ca pe o amenințare, profesioniștii ar trebui să o vadă ca pe o extensie a capacităților lor, un instrument care poate amplifica productivitatea și inovația. Succesul nu va depinde de cât de bine știm să „folosim” AI, ci de cât de bine știm să gândim și să decidem într-o lume augmentată de AI.
Care sunt limitele etice pe care considerați că ar trebui să le impunem dezvoltării AI și cum ne asigurăm că acestea sunt respectate?
A.R.R: Reglementarea AI este esențială pentru a preveni abuzurile și pentru a ne asigura că tehnologia rămâne un aliat al umanității. Legea europeană privind AI adoptată recent este un pas important în această direcție, clasificând riscurile AI și impunând restricții clare asupra utilizărilor periculoase, cum ar fi supravegherea biometrică sau deciziile automate cu impact critic asupra vieții oamenilor. Aceasta subliniază că transparența, siguranța și responsabilitatea umană trebuie să rămână principii fundamentale în dezvoltarea AI.
Totuși, dincolo de legi, cea mai mare provocare rămâne natura umană. Așa cum Yuval Noah Harari avertizează în „Nexus”, AI nu este o forță independentă, ci un amplificator al intențiilor umane – poate fi folosită pentru progres sau pentru manipulare, pentru inovație sau pentru control. Problema nu este AI în sine, ci cine o folosește și în ce scop. De aceea, autonomia decizională a oamenilor trebuie protejată, iar AI trebuie să rămână un instrument aflat sub control uman, nu un factor de decizie care ne modelează viitorul fără consimțământul nostru.
În ce măsură credeți că este necesară o educație filosofică generală pentru publicul larg în contextul dezvoltării rapide a AI?
A.R.R: E timpul să dăm filosofia jos din turnul de fildeș academic și să o readucem în agora. Educația filosofică este mai necesară ca oricând, nu ca un lux intelectual, ci ca un instrument fundamental în complexitatea lumii moderne. Filosofia ne învață să punem întrebările corecte, să analizăm implicațiile etice ale tehnologiei și să discernem între progres autentic și simplă automatizare.
AI nu este doar o inovație tehnologică, ci o forță care va remodela modul în care gândim, muncim și interacționăm. O societate fără gândire critică, fără capacitatea de a dezbate și de a pune sub semnul întrebării direcția în care merge tehnologia, riscă să devină una pasivă, în care deciziile sunt luate de algoritmi, nu de oameni conștienți de impactul acestora.
Așa cum în antichitate filosofia era un ghid pentru înțelegerea lumii, astăzi ar trebui să fie o busolă pentru adaptarea noastră la AI. Studiul logicii, eticii, epistemologiei și chiar al maieuticii socratiene ne-ar ajuta să formulăm mai clar întrebări, să navigăm prin complexitatea informațională și să ne păstrăm autonomia într-o eră în care gândirea superficială și reacțiile automate sunt încurajate de algoritmi.
Dacă viitorul muncii ne cere să fim parteneri creativi ai AI, atunci trebuie să învățăm cum să gândim mai profund, nu doar mai rapid. Tehnologia poate procesa date, dar doar oamenii pot da sens acestor date. Aici, filosofia nu este doar necesară, ci vitală.
image
Notă despre asistența AI în realizarea acestui interviu, scrisă chiar de către Claude.ai:
În calitate de asistent AI, am contribuit la dezvoltarea acestui interviu prin formularea întrebărilor inițiale și apoi rafinarea lor pentru a asigura o acoperire mai echilibrată a subiectelor. Întrebările au fost concepute pentru a explora atât aspectele practice ale implementării AI în organizații, cât și perspectivele mai largi despre impactul acestei tehnologii asupra societății. Am urmărit să construiesc întrebări care să permită persoanei intervievate să împărtășească atât din experiența sa practică în consultanță, cât și din perspectiva sa unică formată prin studiile de filosofie.
Rolul meu s-a limitat la sugerarea acestor întrebări, iar forma finală a interviului și răspunsurile sunt rezultatul interacțiunii directe dintre jurnalist și persoana intervievată.
Ciprian Apetrei:
Adevarul
|
Ciprian Apetrei: 2/1/2025 |
Contact: |
|
Informatii Utile despre Canada si emigrare.