O lume ca o lume - Alte insule, alte încăperi
Prima croazieră. Primul Miami. Întâia insulă de Bahamas. Insula Paradisului.
Titlul scurtului material l-am ales după povestea semi-biografică a lui Joel, adică un Truman Capote copil, care și-a visat o poveste destul de nostalgică și nu foarte veselă. Dar nu e prima oară când asemăn călătoriile cu învățătura și experiența de viață, așa că prea multe alte similitudini nu aș puncta.
Să te trezești în fiecare dimineață sub un alt răsărit, să simți nesfârșirea în nopți cu lună plină plutind pe ocean, e ceva ce merită trăit măcar o dată-n viață. Oricât ar fi timpul liber de scurt și oricât de multe scumpiri ar aduce crizele mondiale.
Să cobori de pe imensitatea de mall – vapor – zilnic pe altă insulă tropicală, iată o bucurie și un noroc pentru oricine iubește noul. Presupuneam că o croazieră este ceva foarte obositor. S-a dovedit exact opusul – îți poți face un program de bebeluș, culcat devreme, trezit în zori, mers (nu chiar de-a bușilea) prin bucăți diverse de lume. Sau, dimpotrivă, poți alege să trăiești experiența prin nenumărate petreceri, concerte de jazz, rock, spectacole ori pierdut mărunțiș (sau averi) în sălile cazinoului plutitor sau, cine știe, vreuna găsită pe mal.
Cum eu am ales prima variantă, totul a fost lin, presărat cu soare, ploi tropicale, vizite scurte, băi pe plaje de vis și întâlniri surpriză. Și, în mod neașteptat, timp pentru reflectat. Apă de jur împrejur, albastru în cele mai diferite nuanțe, valuri în urma vasului și vânt serios din față. Poți urmări liniștit trecerea orelor doar privind când și când orientarea soarelui față de orizont. Poți visa chiar dinainte de a merge la culcare doar întâlnind un alt vas pe ruta lichidă. Te întrebi cum vor visa cei care călătoresc ca tine pe niște diamante plutitoare – cel puțin metafora asta mi-au trezit-o luminile celorlalte nave, văzute într-un întuneric perfect.
Apoi, coborârile pe câte o insulă îți oferă zilnic alt peisaj. O plimbare de câteva ore prin Key West, cel mai sudic punct al SUA, o șuviță paradisiacă de pământ spre Tropicul Cancerului, linia imaginară din ocean care a adus vieți concrete din Cuba. 90 de kilometri distanță de libertate și o mie de povești emoționante.
A doua zi, cobori de pe vas și ajungi chiar pe Insula Paradisului - Bahamas - în locuri văzute în filmele cu James Bond, străbați somptuoasele săli numite din mitologia greacă Hermes, Poseidon, Adonis, Eros.
Nu ratezi o strașnică baie în turcoazul oceanului, la umbra palmierului care ajunge până în apă.
Te întorci pe vas cu oboseala delicioasă a vacanței în răsfăț și asculți măcar prima parte a concertului Fusion jazz, apoi mergi la odihnă. Gândul ultim înainte de somn: mâine urmează o zi plină acasă la Hemingway …:)
|
Amorena Minculescu 2/1/2025 |
Contact: |
|
Informatii Utile despre Canada si emigrare.