Marturisiri - Vineri 13
Vinerea care cade în ziua de 13 a unei luni este considerată în multe locuri din lume o zi nefastă, chiar blestemată am putea spune, ceasul rău, pisica neagră. Originea acestei superstiții, care are și un nume greu de pronunțat (Triskaidekafobie), pare a fi legată de răstignirea Mântuitorului într-o zi de vineri, după trădarea acestuia de către al 13-lea participant la „Cina cea de taină”.
În fiecare an există una până la trei zile de vineri 13, și fiecare lună care începe într-o duminică are o zi de vineri 13, de unde și ideea că lunile care încep într-o duminică sunt nefaste. La asta făceam referire, fără a fi explicit, în septembrie când într-o altă zi de vineri 13, în încheierea articolului „Neuronul vesel”, speram să nu-mi reamintesc de vineri 13 și în decembrie, când alegerile vor fi trecut cu bine, și vom avea motive de bucurie și liniște sufletească înainte de Crăciun, dar n-a fost să fie așa.
Dacă „Vânătorul” a salvat bătrâna democrație americană, cel puțin aparent, nu același lucru se poate spune și despre sărmana noastră democrație „originală”, care „și-a dat iar în petec”, anulând alegerile prezidențiale pe durata desfășurării celui de-al doilea tur de scrutin, după ce în prealabil validaseră turul întâi de scrutin, mai rău nici că se putea.
„Ne-ați luat ultima speranță de a fi români” strigară compatrioții noștri de pretutindeni, și „The death of democracy” (Moartea democrației) titrară unele publicații. Chiar dacă ar fi așa, nu trebuie să renunțăm acum la luptă, când spectrul comunismului revine în forță. Acum este momentul să arătăm că suntem români, nu pentru că scrie într-un document, ci pentru că așa simțim și avem dreptul de a ne exprima liber și a vota pentru viitorul democratic al patriei noastre.
Dreptul de a alege și de a fi ales este clar stipulat în Constituția României. Unde mai pui că la articolul 1(5), se menționează că „În România, respectarea Constituției, a supremației sale și a legilor este obligatorie”, și la articolul 16(2) că „Nimeni nu este mai presus de lege.” Cum se face atunci că tocmai au fost anulate alegerile pe motive imaginare?
Întâi s-a spus că ar fi intervenția unor forțe străine, după care s-a anunțat că vin „legionarii” înarmați până-n dinți, mai ceva ca pirații din „Toate pânzele sus” a lui Radu Tudoran, confundându-se intenționat conceptul vechi de „legionar” cu cel de membru al „legiunii străine” franceze, pentru a promova un discurs învrăjbitor, asemănător cu cel folosit pe vremea mineriadelor. Domnilor, ați întrecut orice măsură, presupunând că poporul român este idiot, retardat și lipsit de memorie.
Dar ca întotdeauna trebuie să ne întrebăm „cui prodest?” (cui folosește?). Mie mi se pare că românii au votat pentru schimbare, și că bătălia actuală pentru putere nu reflectă acest lucru. „Ciolaniada” (un fel de „hunger games” autohton) este în plină desfășurare, însă poporul trebuie ținut deoparte, cu fumigene, legionari și alte bazaconii. „La vremuri noi, tot noi”, spunea Caragiale despre politicieni, și „Am votat degeaba! Sunt tot ei!”, cum observă maestrul Ion Cristoiu.
Replica lui Farfuridi din „O scrisoare pierdută” a lui Ion Luca Caragiale „Din două una, dați-mi voie: ori să se revizuiască, primesc! dar să nu se schimbe nimica; ori să nu se revizuiască, primesc! dar atunci să se schimbe pe ici pe colo, și anume în punctele esențiale” este la ordinea zilei, până și numele personajului „Farfuridi”, rezonând cu actuala lupta pentru ciolan.
Întrebându-mă dacă situația actuală are un precedent în istoria noastră, mă gândesc la alegerile din decembrie 1937, ultimele alegeri libere din Romania, înainte ca Regele Carol al II-lea (tot un teuton hotărât), să dizolve Parlamentul și să instaureze dictatura regală în februarie 1938. Și atunci liberalii obținuseră rezultate neașteptat de slabe și nu au putut forma noul guvern, astfel încât Regele i-a atribuit mandatul de prim ministru formațiunii clasate pe locul al patrulea.
Lovitura de stat din 1938 a condus în timp la rapturile teritoriale prin Dictatul de la Viena (30 august 1940) și prin Ultimatumul Sovietic dat României (26 iunie 1940), puterile ostile țării găsind un moment propice, creat de instabilitatea politică, corupția generalizată, și incapacitatea militară, pentru a sfârteca Romania și a o lipsi de un răspuns adecvat la provocările vremii, și pe cale de consecință ducând la instaurarea comunismului pentru jumătate de secol.
Mă întreb dacă nu cumva suntem doar la un pas de desființarea partidelor politice și instaurarea de facto a unui regim totalitar? Istoria are prostul obicei de a se repeta, în special când nu învățăm din ea. „Votul luat de stat trebuie dat înapoi românilor”, mărturisește jurnalistul american Ben Bergquam, la următoarele alegeri (când și dacă vor mai avea loc?), pentru a repara acest derapaj inadmisibil pentru o țară europeană.
Să ne trezim cât mai e timp, să acceptăm rezultatul alegerilor și să promovăm o societate liberă în care îți poți exprima dreptul de a alege mânat de conștiință, fără a fi considerat „prostul satului”, ca pe vremea comunismului când numai un „nebun” putea spune ce gândește.
Am intenționat să scriu un articol pozitiv la sfârșit de an, și vedeți ce a ieșit.
Doresc cititorilor și colaboratorilor Observatorului un Crăciun Fericit și un An Nou cu încredere în Bunul Dumnezeu și în înțelepciunea poporului român!
Ioan Cojocariu
Decembrie 2024, Toronto, Ontario, Canada
|
Ioan Cojocariu 12/16/2024 |
Contact: |
|
Informatii Utile despre Canada si emigrare.