Primii fulgi
A început în zori noua poveste,
În care fulgii albi s-au așezat,
Peste covorul toamnei care este,
Surprinsă și pe chipul ei blazat,
S-a așternut o cută de durere,
Ce s-a ascuns sub mantia de foc,
Pe trupul ei slăbit, fără putere
Și care nu mai poate sta pe loc.
A înțeles că-i vremea de plecare,
Spre alte zări, spre alte-mpărății,
Iar pomilor ce-s gata de culcare,
Să le înșire basme de copii,
Să aibă somnul dulce peste iarnă
Și să-și aducă-aminte cum erau,
Pe vreme când în jurul lor o larmă,
În joacă gloata de copii făceau.
Acum cu pete albe se-mbrăcară
Și franjuri noi de gheață și-au depus,
Pe ramurile pline-odinioară,
Acum se află clipe ce s-au dus!
Autor: Aurelia Oancă
|
Aurelia Oancă 12/6/2024 |
Contact: |
|
Informatii Utile despre Canada si emigrare.