Culise : Jurnal 1990-2000 de Candid Dumitru Stoica
Lansarea celor două volume generoase de peste 1000 de pagini tipărite la editura Eikon, sub atenta supraveghere a dlui Valentin Ajder, au fost lansate în 21 noiembrie 2024, la Teatrul de Comedie, Sala Studio, în prezența unui public iubitor de cultură. CULISE poate fi numită o carte document, bine structurată, cu date și fapte, cu portrete de artiști, turnee memorabile și întâmplări hazlii, dar și evenimente din cotidian, ce au legătură cu politica sau cu frumosul ce îmbracă lumea.
Invitații la eveniment nu au fost deloc puțini, l-am regăsit la fel de tonic pe dramaturgul și scriitorul Dinu Grigorescu, care a prezentat cele două volume în stilul său caracteristic, cu detalii și amintiri subtile, actrița Doina Ghițescu a lecturat un pasaj din primul volum, aducând buna dispoziție, ca de fiecare dată, au mai luat cuvântul Adrian Fetecău, Ioan Chelaru, Cristian Simion, Mircea Constantinescu, Petre Moraru, Coca Popescu, Nae Alexandru, Valentin Ajder, dar și profesorul Nicolae Ungureanu. Minutele au trecut cu repeziciune printre ropotele de aplauze, zâmbete și sentimente de admirație pentru venerabilul prieten Candid, pentru puterea de concentrare și munca depusă strângând între coperțile celor două volume viață.
Pentru că despre viață și clipe trăite cu intensitate este vorba, Candid a strâns informații din cotidian despre crearea primului teatru privat, despre apariția unui ziar sau a unei reviste, despre cancanurile din politică, dar și întâmplări inedite din culise, se vede din primele pagini citite cât de mult a iubit teatrul, cât de mult și-a respectat colegii și prietenii și cum a reușit până la vârsta de 89 de ani să joace în atâtea filme și pe atâtea scene, a fost și este iubit de public, de prieteni și de colegii lui de breaslă.
Lansarea de carte a fost un prilej de descătușare a sentimentelor estompate de-a lungul timpului pe scenă, o eliberare a frumosului din suflet și gând către public, către cei dragi, care l-au urmat în decursul anilor, aplaudându-l la scenă deschisă sau îmbrățișându-l cu recunoștință în viața de zi cu zi. La venerabila vârsta, Candid are o minte ageră și încă foarte multe glume la rever, în cele două volume oferă cititorului bucuria din spatele scenei, o parte nevăzută de public, dar care este la fel de frumoasă, poate mai frumoasă decât cea interpretată în diverse roluri. În timpul evenimentului, l-am văzut pe Candid parcă mai emoționat ca niciodată, îmi spusese cu ceva timp în urmă că poate va fi ultima lansare, fiind trist din cauza pieselor pe care le-a tot scris și lansat în cadrul seratelor culturale la Clubul Dramaturgilor, dar care nu au văzut luminile reflectoarelor și nici scândura scenei din cauze de refuz sau nepăsare.
Am observat licărul de bucurie în ochii lui Candid, atunci când, rând pe rând, au luat cuvântul colegi actori, regizori și jurnaliști aflați în sală, complimentându-l ca scriitor, regizor al propriilor piese-lectură, actor, dar venerând și calitatea de prieten, rememorând clipe din spectacole cu mult umor cum ar fi: Concurs de frumusețe de Tudor Popescu sau Visul unei nopți de vară de Shakespeare, montat de Ducu Darie. Minunate aduceri aminte despre actori trecuți în neființă sau despre cei prezenți au adus un aer boem momentului .
Ropotul furtunos de aplauze de la final, la fel și îmbrățișările care au urmat din partea tuturora, sesiunea de fotografii și cea de autografe, parcă a dilatat timpul, ceva sau cineva nu ne lăsa să părăsim sala. Am vrut să am un gând la cald rostit de Candid, și m-am apropiat de el spunându-i:
Coca P. - În calitate de prieten, aș vrea să pecetluim momentul cu un gând și două răspunsuri, am zâmbit și eu si el, m-a prins de mână cu blândețe, iar eu am întrebat:
- Candid, ce planuri de viitor ai?
Candid D.S. - Draga mea prietenă, uneori vârsta este doar un număr, dar vine o vreme când conștientizezi că nu mai poți să-ți permiți luxul unor planuri de viitor, dar nu sunt delăsător și îți răspund sincer, aș mai avea ceva PLANURI.
Își aranjează ochelarii pe nas, făcând o glumă, ca să te văd mai bine, apoi continuă...
- Vreau sau aș mai vrea, dacă Cel de Sus mă mai lasă, să îmi termin și împlinesc câteva visuri:
Un volum de poeme libere cu titlul O zi și încă o zi și încă o vreme este pregătit deja pentru tipar. O altă carte ar fi despre oamenii mari pe care i-am cunoscut și care m-au ajutat în viață să fiu cel care sunt, care se va numi Umbre Vii.
- Și dacă nu este destul, aș mai vrea ca una din cele unsprezece piese pe care le-am scris și la care ai asistat și tu, cea cu titlul Racolarea, să vadă lumina rampei, este efervescentă și de actualitate.
|
Coca Popescu 12/6/2024 |
Contact: |
|
Informatii Utile despre Canada si emigrare.