"Ceea ce datoram stramosilor "
Trecutul si viitorul se intalnesc in clipa prezenta.In vesnicie aceasta precizare nici nu mai exista,un prezent continuu este starea.In acesta intelegere trebuie sa fim constienti ca toate generatiile conlucreaza si contributiile lor sunt mereu actuale.Tot in aceasta intelegere trebuie sa acceptam ca unele generatii au avut contributii mai substantiale decat altele dar,valoarea si importanta lor se masoara nu dupa realizari,se masoara dupa statornicia in ROST,in Traditie , in intelegere morala,in Credinta.Continuitatea in Neam nu inseamna pastrarea detaliilor imediate(care sunt trecatoare),inseamna pastrarea intelegerii existential,constiintei de grup si credinta,respectful pentru Traditia vie.
Comunitățile umane organice;familii,neamuri,națiuni,toate au putut avea rost semnificativ câtă vreme s-au întemeiat și s-au putut adresa unei păreri de sine comun împărtășite,unei memorii colective.Această memorie colectivă este suma credințelor,obiceiurilor ,amintiriilor, a înțelegerii,comun impratasite, a diferenței dintre bine și rău.
Toate acestea alcătuiesc,cum spuneam,memoria colectivă și în lipsa ei un model existențial real nu poate există.
Această memorie colectivă este o realitate vie,care se transmite din generație în generație.Ea nu este și nu poate fi osificată ori sclerozată.Fiecare generație îi adaugă ceva nou și semnificativ dar care adaus întotdeauna rămâne consecvent aceluiași semn.Memoria colectivă rămâne întotdeauna credincioasă și consecvență sieși și ea este de fapt criteriul critic al vieții istorice.
Fiind o realitate vie,memoria colectivă vine din trecut,este trăită în prezent și este proiectată,că așteptare a fi împlinită,în viitor.Iar garanția acestei realități este elementul pe care s-au întemeiat și dezvoltat toate marile civilizații omenești: mormântul strămoșilor.
Plecând de la singură certitudine a condiției omensti,mortalitatea,în mod paradoxal,mormântul strămoșilor devine calea vieții.
Timpul este un intreg si,dupa cum orice trecut actioneaza asupra viitorului,tot asa,orice prezent actioneaza transformator asupra trecutului.Existau, astfel, lucruri care,in trecut,nu erau reale si pe care prezentul le face reale.Aici se vede importanta cultului stramosilor.Traind drept ca oameni,ne inaltam parintii,dupa cum fructul justifica pomul.Respectul pentru stramosi si modelul lor de existenta este o datorie vitala.Aduceti-va aminte de mai marii vostri,care v-au grait voua cuvantul lui Dumnezeu;priviti cu luare aminte cum si-au incheiat viata si urmati-le credinta(Sf.Pavel,Evrei,13;7)
Mormântul strămoșilor este certitudinea că suntem parte a unei cai pe care trebuie să o străbatem.Mormântul strămoșilor ne spune limpede că existența nu se sfârșește cu nici unul dintre cei care mai trăim,așa cum nu s-a sfârșit cu nici unul dintre cei care au fost.Mormântul sttramosilor ne obligă să înțelegem că avem o datorie de împlinit și față de cei care au fost și față de cei care au să vine.Mormântul strămoșilor ne spune răspicat că în această lume nu suntem singuri.Mormântul strămoșilor ne oblige pe toți și pe fiecare să facem cea mai solemnă făgăduință,că nu vom uita niciodată ceeace datorăm acestor strămoși.
Această nu înseamnă să credem că toți strămoșii au fost sfinți,dar trebuie să ne încredințeze că unii dintre ei sunt Sfinți!Și pentru acești Sfinți și prin ei suntem și stăm în ființă.
Acest respect pentru mormântul strămoșilor și pentru memoria colectivă într-o ultima analiză constituie o mărturisire.Este amintirea Raiului din care am fost alungați și a cărui nostalgie,în vorbele Părintelui Nicolae Steinhardt de la Rohia,ne va chinui întotdeauna.
Pentru Români înțelegerea și practicarea acestor adevăruri a fost pentru foarte multă vreme simplă.Dat fiind faptul că orice Român și oricum orice familie românescă își are obârșia într-un sat aceste adevăruri se așezau fără nici o dificultate.Comunitatea sătească,acea așezare miraculoasă având existența din veci, asigura nu numai existența fizică dar mai ales pe cea sufletească.Orice abatere de la rânduiala era sancționată și îndreptată.De aceea ura sălbatecă împotriva satului ,care a existat întotdeauna dar care în ultimul veac a devenit devastatoare, nu trebuie să surprindă.Ce este trist este faptul că acestor forțe ale răului le-a stat complice și le stă complice neghiobia unor personaje penibile.Personaje penibile care au avut lipsa de bună cuviință să dea până și numelui sfânt de ȚĂRAN o conotație peiorativă.Repet indivizi care împletesc prostia cu un vid de rost existențial.Personaje care trăiesc degeaba.
Această ura împotriva satului este parte din furia cu care memoria colectivă românească se dorește a fi distrusă și înlocuită cu jalnice iluzii sau abominații.
Pentrucă trebuie să fim înțeleși,atunci când memoria colectivă a unui Neam este distrusă atunci acel Neam încetează să mai aibă existența semnificativă,de fapt încetează să mai aibă existența,trece în un vegetatism fără rost.
Acestei încercări îi stă martor momentul istoric actual și acestei încercări trebuie să ne opunem toți și fiecare.
Este destul de trist că pământul românesc este controlat de către pro consuli,de la Bruxelles și de la Washington.Dar absolut dramatic este când vedem,sub ochii nostri,cum entități care nu au nimic în comun cu Neamul Românesc și care nu au absolut nimic comun cu binele Neamului Românesc hotărăsc ce nume să poarte străzile românești,căror eroi să se închine Neamul Românesc,sau cum să fie alcătuită familia românească.Entități străine și parazitare care caută să elimine din memoria colectivă românească tot ce definește acest Neam: Făt Frumos și Ileana Cosânzeana,Eminescu și Caragiale.
Aici nu mai este nimica de comentat.În acest moment toți,dar mai ales fiecare, avem de făcut o alegere.Și să nu ne facem nici o iluzie, pentru această alegere vom da samă și în lumea asta și în cea care va să fie.
Alexandru Nemoianu
Istoric
USA Michigan
|
Alexandru Nemoianu 11/23/2024 |
Contact: |
|
Informatii Utile despre Canada si emigrare.