Toamnă canadiană
Mii de veverite muscă roscat din frunze de-artar; O briză-mi răcoreste obrajii,potolindu-mi tristetea… În ograda sufletului meu, sângerează pe uliti ciresii Iar nuci uriasi,în uimire,se fac galbeni la fată… Se-nvăluie -n mine,Doamne,mai multe zeci de toamne ! Cele de- acasă cu-ai mei,apoi cele cu tine,iubito… Mă văd clar, cu tine la brat, zâmbind aproape fără motiv, Vremea tesea sperante pe portativ,dar acum Merg singur pe drum,năpădit de-amintiri si de vise… Erau destrămate marame si garduri căzute, Erau oameni la cozi în dimineti răcoroase, Apoi dupăamieze-aiurite si văi înecate de frunze… Dar aici,cu alura de parc si fatadă cochetă, Mă-ntâmpină-amabil o priveliste de operetă… E toamnă în mine si-afar’,dar pe trotuare, Mă-ntreb abătut,privind la copaci si la lume : Care din ele-i părere si care-i de-anume.
Ion Georgescu
|
Ion Georgescu 9/23/2024 |
Contact: |
|