Pe Camino de Santiago - septembrie 2024
Partea I
Am aflat de Camino de Santiago întâmplător în urma cu 3 ani și de atunci am început sa
cochetez cu idea de a-l face într-o zi. Intre timp am citit ca sunt mai multe trasee care se
întâlnesc în fața catedralei Sfântului Iacob în Santiago de Compostela. Cel mai renumit traseu
este Camino Frances care pornește din Saint Jean Pied de Port, merge prin Pirinei și are o
durata de peste 35 de zile. Pentru a obține certificatul de completare - Compostela, un pelerin
trebuie să îndeplinească trei cerințe:
● Să facă pelerinajul în scop religios sau să aibă, cel puțin, o atitudine de căutare
interioara.
● Să facă minimum 100 km pe jos sau 200 km cu bicicleta.
● Să colecteze stampile de-a lungul drumului pe Credential de Pelegrino - pașaportul
pelerinului, care să dovedească prezența în acele locuri.
În ceea ce ma privește, Camino a început cu mult înainte de a ma porni la drum și au fost mai
multe lucruri pe care a trebuit sa le consider.
Traseul l-am ales în funcție de durata. Mai aveam 2 săptămâni de concediu ramase
neprogramate și am căutat un traseu care sa se încadreze în cele două săptămâni. Am studiat
variantele: Camino Primitivo și Camino Portugal. L-am ales pe cel din urma, de aproximativ 280
de kilometri, cu plecare din Porto, varianta de Coasta - adică pe marginea Atlanticului, mai mult
din dragostea mea pentru apă și pentru ca speram sa nu fie prea mult de urcat și coborât -
genunchii mei nefiind suficient de antrenați.
Anul. Anul trecut (2023) am avut un sabbatic leave de la serviciu de 3 săptămâni, dar din
diverse motive și priorități nu am reușit să mă organizez. Anul asta, s-au aliniat stelele, și cu
binecuvântarea familiei, am mers mai departe cu pregătirile.
Perioada anului. Cele mai populare perioade ale anului sunt mai și septembrie, datorită climei
mai blânde și precipitațiilor mai puține. Eu am ales să merg în septembrie, după începutul anului
școlar. Am preferat prima parte a lunii pentru a profita de ultimile zile de vară.
Singura sau în grup? Inițial am vrut să merg de una singură, dar m-am convins repede ca nu
este o opțiune fezabila. Mi-am trecut prin minte o lista posibila de parteneri și m-am oprit la o
verișoara din România care a acceptat imediat propunerea mea.
Cu rezervări de cazare sau fără? Din câte mi-am dat seama erau vreo trei opțiuni pentru
cazare din care puteam alege:
● în albergo municipal, dormitoare cu paturi comune - cele mai ieftine, în jur de 10 euro,
dar care nu accepta rezervare și funcționează în sistem de primul venit, primul servit.
● În albergo privat - un pic mai scumpe și accepta rezervare.
● În camere private, la hotel sau la pensiune, cu baie separata sau la comun.
Prima opțiune a căzut de la început. Nu ma vedeam alergând pe traseu pentru a ajunge la
punctul următor pana în ora 13:00 pentru a prinde un pat. Pana la urmă am ales varianta a treia
și cu google maps de o parte și Booking.com de cealaltă am schițat traseul și am făcut
rezervări. Am încercat să nu lăsăm mai mult de 25 de kilometri între două cazări succesive. O
săptămână mai târziu aveam rezervările făcute și organizate pe un google sheet. Cu excepția
unei singure zile, în care nu am găsit nimic convenabil sub 30 de kilometri, reușisem sa
rămânem, cel puțin pe harta, în jur de 23 de kilometri pe zi. Paranteză - În realitate, distantele
s-au dovedit subestimate cu cel puțin 3 kilometri, iar vreo trei zile au sărit ușor de 30 km: 31, 33
și 37 - închid paranteza. Am ales cazările un pic în afara orașelor de pe traseu, cu opțiune de
anulare - pur și simplu nu credeam ca voi reuși sa ma pun pe drum pana în ziua în care m-am
suit în avion.
Antrenamentul Am început să lucrez la stamina și m-am înscris la niște clase de Zumba. Cu
vremea buna am schimbat-o pe bicicleta, mers și înot. Am făcut și vreo două drumuri mai lungi
cu greutate ușoară. Spre sfârșitul lui august ma adusesem la un nivel de rezistenta pe care nu îl
mai avusesem de multa vreme. Mulțumesc antrenorilor: domnului soț, fiului și Claudiei, o vecina
de strada care a fost foarte incantata sa îmi tina companie la mers.
Rucsacul, echipamentul și bagajul In ordine cronologica mi-am cumpărat: bocancii de
hicking, sandale, ciorapi de lână merinos, geaca de ploaie, pantaloni și tricouri cu uscare rapidă,
rucsac, bandaje pentru bătături, electroliți și bare energizante. Majoritatea cumpărăturilor le-am
făcut online. Recomandarea este ca tot bagajul carat sa fie sub 10% din greutatea corporala. La
final aveam un bagaj de vreo 8 km, cam 2 kg peste greutatea recomandata. Asta e, voi vedea
eu - mi-am zis. Mi-am cusut pe rucsac doua patch-uri - unul de la Canadian Company of Pilgrim
și celalalt cu un Cocos de Horezu - orașul copilăriei mele.
Și uite asa, pe 6 septembrie, la doua zile după ce am întrat în categoria senior traveller (55 yo)
am plecat spre Porto.
Va urma.
Narcisa Sigmund
15 Septembrie 2024 - Pontevedra, Spania
|
Narcisa Sigmund 9/16/2024 |
Contact: |
|
Informatii Utile despre Canada si emigrare.