De vorbă in doi
Al câtelea stilou să umplu Ca să mai stăm de vorbă-n doi La stâna sufletului simplu Când urlă lupii între noi.
Sub câte cergi să învelim Suflarea strânsă cute, cute Sub măsti, ce le rostogolim Prin iarba vorbelor mărunte.
Să facem foc mare de câlţi Din gânduri spuse-ntâia oară Apoi, să îl sărim desculţi Si nici o rană să nu doară.
Si nici o soaptă să n-audă Zeii setosi ce spală-n ploi Cerneala strânsă-n buza udă, Când urlă lupii printre noi.
VISUL
În visul meu, iar se făcea Că mă născusem înc-o dată Un ochi mi se-alungea-ntr-o stea, Iar fruntea mi-era mult mai lată.
Pe degete-mi crescuseră Din loc în loc, negi de cerneală, Si toti se logodiseră Purtând inele de-osteneală.
Iar braţele-mi, două păreri Pe trena pieptului, abrupte, Slujeau regatul de tăceri Cu suliţe din beznă rupte.
Picioarele mi se sfârseau La tărmul viselor oprite În urme care ocoleau Pajisti de nasteri arvunite.
MĂ-NDEMNI
Puţin mai mult sau multicel îmi ceri Mă-ndemni să fac din lut ziua de ieri: Plămadă din făina clipelor Dospită sub stergarul palmelor.
Mă-ndemni să iau din orele de ieri: Bobii de tihnă să-i arunc, îmi ceri. Neghina s-o adun încet, cu bocet, Când pun iertare gândului pe crestet.
Ca să mă ierţi, mă-ndemni, si iar îmi ceri S-adorm în lunca grijilor lumesti Eu, bob rămas, ce n-a-ncolţit nici ieri Când asternut-ai brazde-mpărătesti.
Din foi de multicel îsi face coajă Mai multul unei nopţi de primăvară. Tu o desfaci si-o primenesti cu vrajă Si-n bob de vis asterni iubirea iară.
DIN BUCĂTI
Din bucăti, sau pe de-a-ntregul, Lasă-ti umbra să-mi atingă Pasul greu, ăla beteagul Prins în sârba cea nătângă.
Pe-un călcâi aspru de stele Fă contur cu mâna-ti dreaptă La o lacrimă cu vele Să o umfle vântu-n soaptă.
În cerdacul vesniciei Mulge-mi gândul, frica-mi iartă, Vindecă-mi rana prunciei Din obrazul ce te-asteaptă.
Din bucăti de mângâiere Si întregu-mi, fă-ti avere!
Mariana Gheorghe / Vancouver
|
Mariana Gheorghe 9/2/2024 |
Contact: |
|