Home Informatii Utile Membrii Publicitate Business Online
Abonamente

Despre noi / Contacte

Evenimente Culturale

 

Romïżœnii de pretutindeni
Puncte de vedere
Pagina crestină
Note de carieră
Condeie din diasporă
Poezia
Aniversari si Personalitati
Interviuri
Lumea nouă
Eternal Pearls - Perle Eterne
Istoria noastră
Traditii
Limba noastră
Lumea în care trăim
Pagini despre stiintă si tehnică
Gânduri pentru România
Canada Press
Stiri primite din tara
Scrisorile cititorilor
Articole Arhivïżœ 2024
Articole Arhivïżœ 2023
Articole Arhivïżœ 2022
Articole Arhivïżœ 2021
Articole Arhivïżœ 2020
Articole Arhivïżœ 2019
Articole Arhivïżœ 2018
Articole Arhivïżœ 2017
Articole Arhivïżœ 2016
Articole Arhivïżœ 2015
Articole Arhivïżœ 2014
Articole Arhivïżœ 2013
Articole Arhivïżœ 2012
Articole Arhivïżœ 2011
Articole Arhivïżœ 2010
Articole Arhivïżœ 2009
Articole Arhivïżœ 2008
Articole Arhivïżœ 2007
Articole Arhivïżœ 2006
Articole Arhivïżœ 2005
Articole Arhivïżœ 2004
Articole Arhivïżœ 2003
Articole Arhivïżœ 2002








 
Informatii Utile despre Canada si emigrare.
Inregistrati-va ca sa puteti beneficia de noile servicii oferite Online.
Business-ul dvs. poate fi postat Online la Observatorul!
Anunturi! Anunturi! Anunturi! la Publicitate Online

 
Voi scrie un poem pentru tine

Desăvârșită-i noaptea când te strâng în brațe
Și cu sânii tăi tineri îmi atingi bătăile inimii
Picioarele-ți cărnoase și goale se ating de mine
Și curbele trupului tău mă fac să visez... himere.
Tu ești asemeni unui vis erotic ce s-a pierdut ireal
În neant cu genunchii-ți rotunzi ca merele toamnei
Cu brațele-ți moi și lungi ca zborul pescărușilor
Și gura-ți mică ce așteaptă de la mine mii de săruturi.
Lasă-mă iubit-o acum să-mi pun palmele mele
Pe pleoapele tale, pe gâtul tău alb, lunguieț și fin
Ca zăpezile iernii siberiene de mult mai demult.
Când voi fi liniștit, voi scrie un poem pentru tine!

Nedumerire

Deschizând ochii minții
mă gândesc
cum păsări hoinare
zboară întruna
peste cărări neumblate

Privirea-mi atinge Cerul
inima-mi saltă în piept
uimirea mea devine năucă
îmi pun întrebări omenești
și totul la mine e pe ducă

Aproape de mine e Cerul
stau și mă întreb acum –
oare încotro este Nordul
iar între degete, îmi asfințește
Sudul…
Despre singurătatea plecării
Printre poluri inverse
În lupta cu viciile
Mă târăsc asemeni râmelor
Și orice pas fac prin netimp
Mă apropie de prăpastie.
Atunci cred că Dumnezeu
Vrea să scape de mine -
Nu vrea întoarcerea păcătosului
Ci dispariția mea cu adevărat.
Nu ar trebui să gândesc așa,
Ieri, plimbându-mă prin grădină
Am văzut un stol de păsări călătoare
Care precis se vor întoarce la primăvară...

Amintirile păcatului primordial
N-am fost iertat în primăvară
nu m-a iertat nici vara
ce să mai vorbesc de toamnă
sau iarna geroasă și nemiloasă
căci tu nu mi-ai dăruit niciun anotimp

Amintirile noastre au împietrit
în crucea nopților de iarnă
Îmi amintesc doar foșnetul îndelung
al rochiilor tale
nimeni împrejur

Precum pâinea se numește pâine
așa și tu te definești
ca o fărâmă a împietririi
amintirilor mele

Păcatul crescuse în trupul meu
iar tu nu mi-ai dăruit niciun anotimp
să fie doar al meu, al nostru…


Cotidiană

am visat un munte alb
pe care coborau gânduri
în șir indian, șirag,
pe un soare care îți topea inima
pădurea de conifere mirosea
a verde crud
iar printre crengile brazilor
cântau păsări cu ciocuri rotunde
m-am trezit transpirat
am deschis ochii
în jurul meu erau oameni cu măști
măști care-ți iau aerul și libertatea
măști ca-n lagărele de concentrare
ori supermarket-urile de oraș
am visat un munte alb în care poeții
nu-s răpuși de covid ci de sticlele de votcă golite…


Desculț

mă întorc dintr-o țară
în care se umblă numai
desculț
pentru a nu stânjeni
dansul greierilor
dimineața pe răcoare;
doar astfel îți vei
împlini și tu
somnul cu vise în
culori
așa cum numai
pictorii
visează adesea
în anumite nopți
și rar, rar de tot
muritorii…

Înserare

Umbrele cu aripi stufoase,
somnolente,
cuprind depărtările.

La ore neștiute de nimeni
vine înserarea tiptil –
ca o felină desprinsă
cu întunericul

Pe un pisc al singurătății lui
și-au întemeiat moșia
corbii și caprele negre –
exploratori ai înălțimilor dense.

Muntele geme arareori,
crește și descrește
precum pântecul femeii
la soroc.

Clipele rămân în casa aceea
în care, ba ne-am iubit,
ba am murit.

Doar ochii tăi rămân într-ai mei –
atunci când înserarea dispare
ca o mireasă furată!

La rând vin visele
cu Feți Frumoși și Ilene Cosânzene –
E vreamea basmelor!


Fashion autumnal

sub talpa toamnei
au murit rozele din grădină
ultimii fluturi s-au retras
și au devenit una cu pământul
sub covorul arămiu de frunze moarte
doar hribii mai răsar pe cernoziomul neprietenos
în bavna seculară se-aude șuieratul vântului
și dansul frunzelor ce cad una peste alta –
dans ce-mi amintește de galele fashion din milano
sătul de atâta toamnă, mizerie umană
mă cuibăresc disperat în sufletul tău
să rămânem îmbrățișați până la primăvară
vei fi ocrotitoarea mea pentru un anotimp
sau poate pentru o veșnicie…

Someș

Se înseninează Someșul copilăriei.
Din pântecul lui curg domol
apetisante gânduri înspre tine.
Le ating cu un zâmbet ștrengar și tandru
asemeni valurilor ce ating malurile.
Inima ta îmi cicatrizează sufletul.
Mai avem puține clipe pentru vindecare
dar ce-ți pasă ție Someș, perpetum mobile,
de timpul pandemic ce sângerează lumea?
Eu rămân o umbră fără rădăcini, fără speranțe,
într-un amurg fără valuri, amurg sângeriu…


Gara, fără linii și felinare
Gării din Mireșu Mare

marea mea moștenire
e doar existența nocturnă
pe un peron părăsit
dinainte
e terasamentul zgrunțuros
de-a dreapta și de-a stânga
cantoanelor ceferiștilor

spre zori-de-ziuă
câmpia nesfârșită
din cele patru zări
mă ocrotesc cu imagini
cu tine
chipuri de nimeni
înțelese
deslușirea tâlcului
va fi la Răsărit.


Gelu DRAGOȘ





Gelu Dragos    6/26/2024


Contact:

Home / Articles  |   Despre noi / Contacte  |   Romanian Business  |   Evenimente  |   Publicitate  |   Informatii Utile  |  

created by Iulia Stoian