Interviu cu un detectiv de elită - scriitorul Iosif Roca
Motto:
Călăuza mea poate fi a oricăruia, oricând și oriunde. Acesta este mesajul meu! (I.R.)
George ROCA: Distinse domn, să facem puțină lumină pentru a nu fi acuzați de nepotism! Avem același nume de familie, dar până recent nu ne-am cunoscut! Posibil că la originea acestui Roca să fie ceva comun care să ne apropie sufletește... V-aș ruga să vă faceți o mică prezentare. Cine sunteți dumneavoastră, domnule Iosif Roca? De unde vă trageți rădăcinile?
Iosif ROCA: Sunt născut la 21 Prier 1953 în Moldova României, în satul Faraoani din preajma Bacăului, localitate atestată documentar de peste 650 de ani. Fac parte dintr-o comunitate numită (de alții) ceangăi un apelativ pe care nu l-am cunoscut decât după ce am plecat din sat. Voi reveni asupra acestui subiect. Sunt al patrulea băiat al familiei și mai am două surori mai mici. Am fost crescuți de mama Serafina - tata, Mihai, a decedat în anul 1957 în urma unor afecțiuni medicale căpătate în timpul războiului. Aici am trăit urmările războiului, colectivizarea forțată a agriculturii, comunismul [...]. Aici am simțit, la 14 ani, durerea profundă a dragostei materne din iubirea dumnezeiască a mamei am auzit aceste cuvinte: Plecați din sat unde vedeți cu ochii, trageți-vă unul pe celălalt ca să nu vă pierdeți în lume și sub ocrotirea și binecuvântarea lui Dumnezeu căutați-vă drumul, pentru că aici nu aveți ce face decât munca la colectiv. Ecoul acestui îndemn m-a însoțit toată viața. Lansarea volumului Taina Scrisului, volumul 4, la București, în toamna anului trecut a fost prilejul când l-am cunoscut pe autor distinsul domn George Roca. Când m-a îmbrățișat l-am simțit în inimă și acolo va rămâne pentru totdeauna. Prețuire aleasă domnule George Roca!
George ROCA: Vă mulțumesc pentru frumoasele vorbe! Ați absolvit facultatea de Drept a Universității Babeș-Bolyai din Cluj. Apoi (postuniversitar) v-ați specializat în criminologie la Universitatea București... V-au ajutat aceste studii în conceperea producțiilor literare? Mă refer la tematică, tehnică, influențe, subiecte, cazuri și acțiuni?
Iosif ROCA: M-au ajutat la dezvoltarea personală și profesională. Aceste studii reprezintă seva cărților mele materializată în experiență și tehnică, dar și în tematică. Altfel spus studiile mă definesc, aduc siguranță și stabilitate, așază scrisul și nu mă lasă să mă pierd. Sunt strâns legate de profesie și chiar de viața de zi cu zi, iar de aici vin o parte din subiectele cărților mele. Cu toate acestea satul moldovenesc în general și satul natal în particular rămân (cred în mod natural) se metamorfozează cu ființa mea. Așadar toate se împletesc și formează un tot unitar, un fel de zestre adunată cu migală în timp, bine așezat, folositor și îndreptat spre pace, bine și bucurie.
George ROCA: Sunteți membru al Asociației Naționale a Detectivilor din România. V-aș ruga câteva amănute!?
Iosif ROCA: Se împlinesc 20 de ani de când sunt membru al Asociației Naționale a Detectivilor din România și tot atât de când practic această frumoasă și grea profesie legiferată în România din anul 2003. Asociația are un caracter dinamic, mulți vin și pleacă, dar un mănunchi de oameni am rămas acolo permanent. De ce așa? Pentru că din 20-25 de detectivi atestați vor ajunge să practice profesia doar unul sau doi. Este o meserie specială, onorantă și foarte grea, pentru că ajunge la detectiv omul care a epuizat orice altă soluție de rezolvare a problemelor sale, inclusiv calea duhovnicului la cei religioși. Am rezolvat sute de cazuri, am cunoscut sute, poate chiar mii de povești de viață incredibile și am adus mulțumirea în inimile multor oameni. Așa s-a născut cartea Detectivi particulari Studii de caz, note, comentarii. Un nou început. Ghid pe formarea și pregătirea detectivilor. Este o profesie care poate marca viața detectivului particular pentru mult timp este o experiență unică și o breaslă de excepție.
George ROCA: Motivația acestui interviu este faptul că sunteți un scriitor de anvergură, cu multe volume publicate! Ați putea să ne relatați care au fost începuturile scrisului dumneavoastră!?
Iosif ROCA: Scânteia a fost dorul pentru mama Serafina decedată în anul 1997 și miracolul supraviețuirii mele în fața unui cancer în stadiu prefinal. Vă rog să mă credeți că asta schimbă viața. Bunul Dumnezeu s-a milostivit de mine și mi-a dăruit o echipă de medici care mi-a salvat viața în mod miraculos. Mulțumirea mea față de ei a fost cartea Călăuza Viața ca dar. Cronica unei vindecări miraculoase pe care le-am dăruit-o la rândul meu. Vizitez oameni bolnavi, alteori le vorbesc unor grupuri organizate de suferinzi de cancer și le spun: Nu deznădăjduiți niciodată...
George ROCA: V-aș ruga să ne faceți o mică descriere a primului volum publicat. Mă refer la Mama...
Iosif ROCA: Cartea s-a născut din vise chiar așa, iar povestea este incredibilă. După decesul mamei, eu, carne din carnea ei și spirit unit cu ea, am visat-o noapte de noapte aproape 7 ani. Am învățat să trăiesc cu ea în suflet și la 10 ani de la trecerea ei în Casa Domnului am scris cartea Mama pe care am dăruit-o neamului Roca pentru ca mama Serafina , care nu s-a plâns nimănui de greutățile vieții, să rămână în conștiința urmașilor. Dânsa este și arhetipul femeii din zona noastră despre care nu a scris niciodată nimeni o carte. Este prefațată de episcopul romano-catolic de Chișinău, Anton Cosa, născut și crescut în comuna Faraoani. Am crezut că este de ajuns, dar cu mama nu este de ajuns niciodată. După mulți ani am scris cartea Serafinei, dar nu este nici aceasta îndeajuns și nu va umple golul nimic aici pe pământ. Dar... am rezolvat o mare problemă. Mereu sunt însoțit de ea și de Cel Care Este, nu sunt niciodată singur, dar este și greu pentru că ori de câte ori gândesc aiurea sunt tras de mânecă nu pot să fac ce vreau eu, nu pot să scriu orice de multe ori îmi este rușine cum gândesc, dar privirea și iertarea lor mă readuc pe drumul bun. Și astăzi: îi aud și simt vibrațiile glasului senin, văd colțurile baticului ude de lacrimile ei, îi simt obrazul fin (chiar dacă este ars de soare), îi știu fiecare rid, îi văd bătăturile din palme și glezna deformată de roata căruței, îi simt bătăile inimii în inima mea. Așa s-a născut această carte.
George ROCA: Ce v-a influențat în a scrie, în a produce literatură? Ce gen literar abordați?
Iosif ROCA: Propriile trăiri și experiențele altora, viața așa cum o văd și o simt eu, satul natal în detaliu. Îmi place proza de multe ori mă căznesc să găsesc cele mai potrivite cuvinte pentru a descrie imaginea ori gândul din fericire imaginația funcționează din plin și așa pot înnoda realul cu imaginarul fiind convins că forța literaturii este neimaginat de puternică atunci când este pozitivă și slujește adevărului. De fiecare dată scheletul său, baza prozei, trebuie să fie solide și să aducă aerul proaspăt, buna-credință și respectul față de ceilalți, chiar dacă astăzi acestea par reguli depășite, eu le respect!
George ROCA: Câte cărți personale ați publicat până în prezent?
Iosif ROCA: Am publicat noua cărți personale din care cinci sunt dedicate satului natal. Dintre acestea trei volume sunt romane, iar celelalte sunt proze scurte, autobiografice, documentare și restituiri. Sunt critici literari care mi-au recomandat să schimb oarecum tematica și să scriu proza polițistă având în vedere profesia mea. Așa s-a născut romanul Elipsoid. Mărturisesc că mă trage ața tot spre viața satului. Sunt fascinat de viața bunicilor noștri (datorită cărora exist), dar mai mult decât atât sunt fermecat de ceea ce nu pot afirma istoricii, știut fiind că cercetările lor sunt riguroase și exacte, iar aici literatura pozitivă își găsește cel mai bun loc.
George ROCA: Sunteți prezent cu scrieri în mai multe antologii de prestigiu. Enumerați vă rog câteva.
Iosif ROCA: Voi începe cu volumul patru din Taina scrisului a cărui autor sunteți, voi continua cu Omul care aprinde lumina O viziune de ansamblu asupra scriitorului Iosif Roca, volum alcătuit de scriitoarea Cezarina Adamescu. De altfel, am scris și o carte de eseuri în coautorat Cuvinte în duh de lumină Terapia confesiunii. Voi continua cu antologiile de proză polițistă ale Ministerului Afacerilor Interne în mai multe ediții, antologiile editurii Cervantes, ale editurii eCreator, antologia Întâlniri Ziditoare de Cezarina Adamescu [...]
George ROCA: Am citit câteva cronici literare despre scrierile dvs. semnate de critici literari de seamă. Puteți enumăra câțiva?
Iosif ROCA: Am beneficiat de aprecierea unor critici literari recunoscuți. Amintesc pe Adrian Dinu Rachieru, Emilian Marcu, Cornel-Simion Galben, Adrian George Secară, Cezarina Adamescu, Ion Avram, regretatul Victor Cilincă, Ghiță Năzare, Tudorel-Butoi Severin, iar multe dintre cronici și recenzii au fost publicare revistele literare ale Uniunii Scriitorilor din România.
George ROCA: Ați participat la mai multe târguri de carte. Cu ce volume v-ați prezentat și care a fost impactul cu viitorii cititori?
Iosif ROCA: Volumele Călăuza - viață ca dar. Cronica unei vindecări miraculoase, 317 Destine și Detectivi particulari au fost lansate de editura ePublishers la târgul de carte Bookfest. Am fost prezent la mai multe ediții ale acestui târg, dar și la Gaudeamus, în diferite orașe ale țării. Tematica cărților cumva a selectat și cititorii, însă Călăuza viață ca dar a avut și are un impact major asupra cititorilor. De asemenea volumul Detectivi Particulari se afla în portofoliul școlilor de pregătire a detectivilor.
George ROCA: O curiozitate! Am întâlnit pe net un enunț foarte sensibil, scris de dvs. și numit Rugăciunea familiei. Ați putea explica de ce și când l-ați scris? Ce stări sufletești v-au motivat? Eventual să prezentați textul și cititorilor noștri...
Iosif ROCA: Am multe rugăciuni personale, iar familia este sfântă. Sunt creștin, iar cartea de căpătâi este Biblia. În Noul Testament am găsit tot ce aveam/am nevoie și, din punctul meu de vedere, de departe, este cea mai mai valoroasă și cea mai bună carte, inclusiv literară și nu se poate compara cu nimic din ceea ce a scris omul de la începuturi și până astăzi. L-am văzut pe Isus și mi-a spus șapte cuvinte: Eu Sunt Cel Care Vă Țin Laolaltă. Povestea este lungă și larg descrisă în cărțile mele. Când faci asemenea afirmații oamenii te pot cataloga rapid în fel și chip, dar dacă îți deschizi sufletul fără patimi, frici și îndoieli, vei putea vedea că mulți oameni au asemenea experiențe, însă nu vor să vorbească despre ele. Așa cum am auzit eu, cuvintele nu pot fi scrise, cele de mai sus reprezintă traducerea în cuvintele oamenilor. De exemplu Cuvântul Laolaltă are o semnificație mult mai profundă care nu poate fi explicată pentru că nu am la îndemâna cuvinte potrivite. Așadar vă voi spune o rugăciune făcută în urmă cu mai mulți ani, într-un loc special, de sărbătoarea Nașterii lui Isus, în fața pruncului.
Rugăciune de Crăciun
Îți mulțumesc, Pruncule Isus, pentru tot și pentru toate! Știu cine sunt: o fărâmă de Nimic în Oceanul Vieții Tale, plin de păcate și nevrednic pentru toate darurile și harurile primite de la Tine. Dar... sunt al Tău și îndrăznesc să ridic privirea și să-ți cer să ai milă de noi, după marea Ta bunătate, să nu ne alungi de la fața Ta și să nu iei Duhul Tău Sfânt de la noi. Deschide-ne ochii, ascute auzul nostru pentru a înțelege ce am greșit în trecut, ajută-ne să respirăm prin Tine prezentul și să privim cu speranță viitorul. Nu ne abandona și nu ne lăsa pradă Râului Lumii. Toate acestea în numele Tatălui Sfânt, în numele Tău, Fiul Său și în numele Duhului Sfânt, mângâietorul inimilor și sufletelor noastre. Amin!
(Iosif Roca, În preajma Crăciunului 2019
George ROCA: Ați putea să ne prezentați Jelania casei însingurate scrisă cu litere încrustate pe o plăcuță de bronz sau... de aur!?
Iosif ROCA: Casa părintească are 140 de ani de la construcție. S-a păstrat cu reparațiile necesare, dar cu beciul original. Din anul 2008 nu este locuită și are grijă de ea și de toate de lângă ea un vecin. Ori de câte ori plecăm/plec de lângă ea simt că o părăsesc, că o trădez, simt că mi-a oferit totul iar eu nu îi sunt fidel. Din aceste lacrimi s-a născut jelania ei. Mă doare sufletul! Plânsul ei se află pe o placă aurită la ușa de la intrare.
JELANIA CASEI ÎNSINGURATE
Când se varsă-n sat lumina,
Plânge casa - Serafina,
În bătaia vântului,
La poalele Dealului.
Lut și-ulcele cum am fost
Rându-mi-s-a fără rost
Să rămân nelocuită
Și cu vatra neîncălzită.
Cine-mi cântă seară-n prag
Jalea, dorul, celui drag?
Prispa cine o așează
Cu poveștile de-amiază?
După tine s-or așterne
Nopți și zile, se vor cerne.
Locul meu va fi luat
De-un nuc mare și bogat.
Vin la tine Serafina
Să-ți aduc în dar lumina,
Dealul Mamelonului,
Calea crucii Domnului.
Casa noastră va fi plină
De iubire și lumină,
Viață în lăcașul Lui
Din iubirea Tatălui.
Ce s-alege... jos în sat,
Să nu fie cu păcat,
Om în pace, Om cu arme,
Cum așterne, așa doarme.
(13.06.2021 Autor: Iosif Roca)
George ROCA: Frumoase versuri dedicate casei părintești... În urmă cu câțiva ani, în semn de prețuire, oficialitățile Comunei Faraoani v-au acordat titlul de Cetățean de Onoare, iar breasla investigatorilor privați, din Asociația Națională a Detectivilor din România, v-au conferit titlul de Senior Detectiv. Care a fost motivația acestora și ce alte titluri și trofee ați mai primit?
Iosif ROCA: Apariția cărților despre satul natal nu a rămas fără ecou. Una dintre ele a fost prezentată la biblioteca școlii din sat într-un cadru festiv cu mulți copii în haine tradiționale, profesori, istorici de renume, bătrânii satului, preotul și mulți alții. Evenimentul a fost inedit. În urmă cu mai mulți ani primărița a hotărât ca la fiecare oficiere a căsătoriei să ofere tinerilor și o carte despre sat. Am făcut donații consistente, așadar sute de cărți zac în bibliotecile sătenilor și cam toată lumea știe despre ele. Sunt multe lucruri de făcut în sat. Aceasta implicare a mea a atras atenția Consiliului Local și în urmă cu câțiva ani am fost invitat și mi s-a conferit titlul de Cetățean de Onoare pentru creație, de altfel singurul titlu din comună. Prețuirea este reciprocă, iar mulțumirea deplină este voluntariatul în împlinirea unor proiecte în special culturale. Titlul de Senior Detectiv este o mare cinste în această profesie. S-au acordat doar câteva. În țările cu tradiție detectivistică se obișnuiește ca seniorii să se constituie într-un grup formal care se implică în cele mai grele acțiuni detectivistice, acolo unde cei tineri nu se pot descurca singuri, avându-se în vedere experiența lor...
George ROCA: Recent ne-am întâlnit la New York! Pe Via Internet, desigur! De fapt eu la Sydney și dvs. în New York City, la o plimbare pe imaginară prin Central Park. Cum ați ajuns acolo, cum vă place Big Apple și când vă veți reîntoarce acasă la Galați?
Iosif ROCA: Mi-a făcut o mare plăcere discuția noastră și nu o spun doar de complezență. Sunteți un om bun, drag sufletului meu, de aici vine plăcerea și bucuria discuției. Despre New York aș spune doar că am putea împrumuta multe lucruri bune de acolo și cu bani puțini le-am putea implementa și la noi. Păcătosul din mine, a stat deseori cu gândul la tărișoara lui, la Moldova lui, la satul natal și la bunicii săi, la familie, la vecini [...] și am gândit că este loc sub soare pentru toți. Nu prea m-am împăcat cu fusul orar. În rest mărturisesc că mi-aș dori să mă reîntorc acolo, cu atât mai mult cu cât fiica noastră ne-a ținut ca pe palme, iar noi ne-am revanșat doar cu gătitul unei ciorbe de fasole, bineînțeles fasole adusă de noi de la Faraoani...
George ROCA: Ce proiecte de viitor aveți în domeniul scrisului?
Iosif ROCA: Am muncit mult în ultimul timp și am terminat un proiect la care visez de când am deschis ochii la plecarea din sat. Se află la editură volumul bilingv Saga Ceangăilor, o carte inedită, poate controversată, despre comunitatea de ceangăi din care fac și eu parte. Toată viața am fost convins de originile mele după cum spuneau alții, fie istorici din toată lumea, fie oricine, dar... nu este deloc așa. Este o carte dedicată memoriei bunicilor mei.
George ROCA: Un mesaj pentru cititori! În special pentru cei care scriu...
Iosif ROCA: Scrieți după cum vă îndeamnă inima și luați de la oameni doar ce slujește scrierii. Cartea este ca pisica își caută singură cititorul/stăpânul.
George ROCA: Am o curiozitate! Căutându-vă numele pe internet pentru a croi întrebările acestui interviu am găsit un jucător de tenis cu numele Iosif Roca. E vorba de dumneavoastă!? Jucați tenis, domnule Iosif Roca?
Iosif ROCA: Cancerul de care am suferit a fost descoperit de un prieten, un medic de excepție. Mi-a spus așa: Nu are rost să amân discuția cu tine... ai cancer! Răspunsul meu a fost o întrebare: Pot să mai joc tenis?. Nu relatez mai departe dialogul nostru. Cam toți spuneau că am cam încheiat socotelile cu jucatul tenisului, numai că după 12 ani de la acea conversație joc și astăzi tenis de câmp și de masă...
George ROCA: Mii de mulțumiri pentru cele relatate mai sus. Mult succes și sănătate în continuare. Sed littera scripta manet!
Iosif ROCA: Cu drag, mulțumesc și eu! Sed littera, scripta manet! Prețuire!
------------------
A consemnat,
George ROCA
Sydney (Australia) New York (SUA) Galați (România)
|
George Roca 6/24/2024 |
Contact: |
|
Informatii Utile despre Canada si emigrare.