Scrisori - copilăriei mele-
mi-am ascuns în pod copilăria printre haine vechi și uneori pe dresa mea de altă dată, de la TUZLA, îmi trimit scrisori.
casa părintească mă așteaptă să mă-ntorc...dar nu mă mai întorc; m-a-nchițit un dor de libertate și prin lume lacrimi multe storc.
COPIII DOMNULUI -la Ziua Copilului - în zorii vieții vine pruncia - pâș...pâș... și-nvață să pronunțe Ma-ma și Ta-ta, apoi se joacă puțin, Soarele este sus, trece și prânzul și spre seară prima zi din viață s-a dus. * ...toți am fost copii, suntem și vom mai fi. începe a doua zi, apoi curg următoarele, infinite...ca Soarele, iar noi - gospodari grijulii, vom naște grădini de copii și viața va zbura eternă - departe și-o vor așterne poeții în versuri - în carte. * copilărie...copilărie cu flori la pălărie te salutăm și te venerăm. dar pe planeta mică puțină PACE nu ne strică, de aceea, noi, toți pruncii planetari, de toate culorile, precum sub Soare florile, Alături de părinții mai mari Să iubim Planeta Albastră, mereu; Lângă copiii Lui - ca din vecii, Vine cu dragostea și DUMNEZEU! 1 iunie - 2018, la Montreal.
Unde ești copilărie?... M. Eminescu
Stimați cititori, vă ofer pe această cale poeme din volumul în curs de apariție, dedicat copiilor VISE DESENATE george FILIP TUTUROR NEPOȚILOR Deschide cartea mea, nepoate, Citind cu-ncredere în ea. Ți-am dedicat acestea toate În graiul tău - cu mintea mea. Din mii de vise minunate Ce-apar în mintea celor mici, Am adunat numai o parte Și le-am înmănunchiat aici. Iar de te recunoști prin file Și visul de ți-l afli scris, Tu fă-ți-l ideal copile, Că drumul vieții-ți e deschis. Citește-n cartea mea nepoate Și niciodată nu uita: Aceste vise minunate Sunt flori sădite-n viața ta...
VIS DE DEPARTE...
și ochiul dacă nu fântâna În care face baie ochiul meu Când sufletul colindă depărtarea Mai slobod ca un pui de Dumnezeu... Am evadat...am evada...am e... Sub pleoapa mea doar eu am mai rămas, Ca un ecou când mama toarce caier Și viselor prunciei le dă glas. Mă joc pe bătătură sub cireșul Pletos și înțelept ca un bătrân Și când presimt în nări că-i azima coaptă Cobor cu toți luceferii - în sân . Și-n vis visez un vis - și mi se pare Că mă tot pierd prin codrii de la noi. Prieteni dragi, neodihniți de doruri, Spuneți-mi drept: așa visați și voi?...
FOC DE TABĂRĂ
Muzică și joc de stele În amurgul roz, văratec; Un moment de vis când Luna, Luna arde pe jeratec. Sparge noaptea o trompetă, Torțele se-aprind în dansul Sufletului rupt în două Ce își cumpăne balansul. Arde sacru focul sacru Până în aripi de fluturi Și de gânduri legănate În a inimilor ciuturi . Ochiul Mării stă de veghe Ca nesomnul în cetate. Nu-i răgaz pentru uitare Cât timp inima se zbate. Magii marilor dorințe, Tinerii acestei seri, Azi aleargă către mâine, Mîine vor fugi spre ieri . Fie viața veșnicie, Cum ne e dorul de tare, Când se duc...se duc cocorii Și în inimă ne doare . Schimbă-ți sufletul cu mine: Ia un dor și dă-mi un dor Să ne fie amintirea Zvelt catarg pe viitor...
lauda mă paște pretutindeni. zilele se scurg... prelung șuvoi și când laș mă simt de răzbunare, caut drumul vârstei înapoi.
înapoi...mă vrea copilăria. bunii mei părinți s-au dus în cer. peste bulevardele pierzării port doliul tristeții la rever.
car în trupul obosit pruncia domnilor și îmi trimit scrisori spre copilăria părăsită care mă regretă...uneori...
Montreal. George Filip
|
George Filip 6/1/2024 |
Contact: |
|