Tripticul resemnării
*
Gândul își găsește locul în cuvânt și cuvântul se întreabă: Cum de strălucește, din ce adevăr își întocmește zarea, din ce melancolie se-ndreaptă vremea sufletească, în ce dor nu există o margine, din ce geamăt se-nvinge durerea, din ce vis se schimbă pământul? În cele din urmă, o ființă e gândul și icoana lui e cuvântul.
*
Aștept să-ți tragi sufletul după patima sărutului. Reflexe de fior sub pleoape din lumea începutului reluată până spre dispariție. Și astfel purtată de lumină, sub altă adiere de vânt, icoana tainei dorului, cu toate simțurile, în veșnicie-și picură clipele.
*
În fiecare gând pierdut Sub apăsarea stresului zilnic s-a scurs ceva din mine, sporindu-mi pașii spre lut de unde voi pleca, când lumina se va stinge, în orizontul nemărginirii și tot într-un văzduh albastrru.
Constantin Teodorescu Dundee Ontario
|
Constantin Teodorescu 5/27/2024 |
Contact: |
|