Theodor Capidan - lingvist
Lingvist de origine aromână, Theodor Capidan s-a născut la 15 aprilie 1879 la Prilep (azi, Macedonia de Nord; părinti: Teohari Capidan si Eugenia Vetra), unde a terminat scoala primară. La București a urmat cursurile liceale, continuate de cele superioare la Universitatea din Leipzig, susținându-si doctoratul cu teza „Die nominalem Suffixe im Aromunischen (1907). Va rămâne asistentul renumitului lingvist G Weigand (îndrumătorul lucrării sale de doctorat în filologie romanică) la Institutul Balcanic de pe lângă Universitatea din Leipzig. Din 1909 se stabileste în orasul Salonic ca profesor și director al Liceului comercial cu predare în limba română. Prin decrretul nr. 4090 din 12 septembrie 1919 semnat de regele Ferdinand I, vechea institutie de învătământ din Cluj devine universitate românească condusă de Sextil Puscariu - rector, Nicolae Drăganu – prorector, cu Gheorghe Bogdan-Duică, decan la Litere si Filosofie (una din cele patru facultăti) Sextil Puscariu îl cunostea pe Th. Capidan din 1907, când i-a propus colaborarea La Dictionarul Academiei. La înfiintarea universitătii românesti din Cluj-Napoca, Th. Capidan este chemat pe postul de lector pentru dialectele aromân si meglenoromân, fiind numit, în 1924, profesor de dialectologie sud-dunăreană si de lingvistică generală. Era omul potrivit la locul potrivit, deoarece ca cunostea limbile bulgară, greacă, albaneză si turcă. Marele lingvist îsi continuă, din 1937, activitatea didactică la Universitatea din Bucuresti ca profesor de limbi romanice. Devine membru titular al Academiei Române în 1936 (membru corespondent din 1928) . Lui Sextil Puscariu îi apartine răspunsul la discursul de receptie„Romanitatea balcanică”, rostit la 26 mai 1936 în sedinta solemnă. În plină epocă de epurări din ratiuni politico-ideologice, în 1948, este exclus din Academia Română. Motivul a fost simplu: refuzase să semneze telegrama de felicitare adresată lui I. V. Stalin. De fapt era nota de plată pentru aducerea la adevărata valoare a relatiilor româno-slave. La interventia lui Iorgu Iordan, a rămas colaborator extern al Institutului de Lingvistică al Academiei, pentru Dictionarul limbii române. Omenia de care a dat dovadă Iorgu Iordan mă face să-l privesc cu mai multă întelegere, deoarece tot ce se putea si nu se putea în limba română Iorgu Iordan a explicat prin influenta slavă, mai ales prin bulgară. Căsătorit cu Iulia George Dan, Th. Capidan a avut un singur urmas, Emil. Moare în 1953, cu dorinta unui ceremonial simplu. Remarcabilă, opera sa cuprinde: Meglenoromânii. I. Istoria si graiul lor, 1925, Academia Română. Studii si cercetări (VII); II. Literatura populară la meglenoromâni, 1928, Academia Română, Studii si cercetări; III. Dictionar meglenoromân, 1935, Academia Română. Studii si cercetări (XXV); Fărserotii Studiu lingvistic asupra românilor din Albania ( în Dacoromania, Buletinul „Muzeului limbei române”, Anul VI, 1929 – 1930), „Cartea Românescă”, Bucuresti, 1931; Aromânii. Dialectul aromân. Studiu lingvistic, 1932, Academia Română, Studii si cercetări (XX); Macedoromânii. Etnografie. Istorie. Limbă, Bucuresti, 1942; Limbă si cultură, Bucuresti, Fundatia Regală pentru Literatură si Artă, 1943. Nu se poate omite interesul pentru studierea numelor topice: Toponymie macédo-roumaine, în „Langue et Littérature”, III,1946, nr. 1-2, p. 5-130; Numele geografice din România si Dictionarul toponimic român, în „Analele Academiei Române”, Memoriile Sectiunii literare, seria III, tom XV, Memoriul 3. Contributii importante, mai putin cercetate, a adus lingvistul român în etimologie prin activitiatea lexicografică (Dictionarul Academiei) si în dialectologie (colaborare la elaborarea Atlasului lingvistic român, anchete dialectale la aromâni si meglenoromâni).¹ Valoarea operei lui Theodor Capidan în lingvistica românească a fost surprinsă definitiv (o notez în loc de concluzii) de către Matilda Caragiu-Marioteanu: „Se poate spune fără exagerare < înainte de Th. Capidan si după Th. Capidan˃ , atunci când ne referim la dialectologie română sud-dunăreană ( aromână si meglenoromână), etnologie aromână, istorie a aromânilor si meglenoromânilor, raporturile lor lingvistice cu popoarele balcanice, romanitatea balcanică s.a”.² Idealul său „să învătăm pentru viată”este de mare pret pentru tinerii care vor să devină lingvisti, iubind adevărul limbii noastre. 1. Mircea Borcilă, Opera lingvistică a lui Theodor Capidan, (în) „Cercetări de lingvistică”, XXIV, 1978, nr. 2, p.129-144; Janna Balacciu, Rodica Chiriacescu, Dictionar de lingvisti si filologi, Bucuresti, Editura Albatros, 1978, p.89-91; Ana-Maria Pop, Theodor Capidan (1879 – 1953), (în) Analale Universitătii se Vest, Timisoara, XLI, 2003, p. 221-230; Lucian Nastasă, Intimitatea amfiteatrelor. Ipostaze din viata privată a universitarilor „literari” (1864-1948), Editura Limes, Cluj-Napoca, 2010. 2. Matilda Caragiu-Marioteanu, Theodor Capidan – aromânist, (în) „Limba română”, XXVIII, 1979, nr. 5, p. 486.
Constantin Teodorescu, New Dundee
|
Constantin Teodorescu 5/27/2024 |
Contact: |
|