Casa strămosească
Trecutul și viitorul se întâlnesc în clipa prezentă.În veșnicie această precizare nici nu mai există,un prezent continuu este starea care exista.În acesta înțelegere trebuie să fim conștienți că toate generațiile conlucrează și contribuțiile lor sunt mereu actuale.Tot în această înțelegere trebuie să acceptăm că unele generatii au avut contribuții mai substanțiale decât altele dar,valoarea și importanța lor se măsoară nu după realizări,se măsoară după statornicia în ROST,în Tradiție , în înțelegere morală,în Credință. Comunitățile umane organice;familii,neamuri,națiuni,toate au putut avea rost semnificativ câtă vreme s-au întemeiat și s-au putut adresa unei păreri de sine comun împărtășite,unei memorii colective.Această memorie colectivă este suma credințelor,obiceiurilor ,amintiriilor, a înțelegerii,comun impartasite, a diferenței dintre bine și rău. Toate acestea alcătuiesc,cum spuneam,memoria colectivă și în lipsa ei un model existențial real nu poate există. Această memorie colectivă este o realitate vie,care se transmite din generație în generație.Ea nu este și nu poate fi osificată ori sclerozată.Fiecare generație îi adaugă ceva nou și semnificativ dar care adaus întotdeauna rămâne consecvent aceluiași semn.Memoria colectivă rămâne întotdeauna credincioasă și consecvență sieși și ea este de fapt criteriul critic al vieții istorice. Fiind o realitate vie,memoria colectivă vine din trecut,este trăită în prezent și este proiectată,ca așteptare a fi împlinită,în viitor.Iar garanția acestei realități este elementul pe care s-au întemeiat și dezvoltat toate marile civilizații omenești: mormântul strămoșilor. Plecând de la singura certitudine a condiției omenesti,mortalitatea,în mod paradoxal,mormântul strămoșilor devine calea vieții. Timpul este un întreg și,după cum orice trecut acționează asupra viitorului,tot așa,orice prezent acționează transformator asupra trecutului.Existau, astfel, lucruri care,în trecut,nu erau reale și pe care prezentul le face reale.Aici se vede importanța cultului strămoșilor.Trăind drept ca oameni,ne înălțăm părintii,după cum fructul justifică pomul.Respectul pentru strămoși și modelul lor de existență este o datorie vitală.Aduceți-va aminte de mai marii voștri,care v-au grăit vouă cuvântul lui Dumnezeu;priviți cu luare aminte cum și-au încheiat viață și urmați-le credința(Sf.Pavel,Evrei,13;7) Mormântul strămoșilor este certitudinea că suntem parte a unei cai pe care trebuie să o străbatem.Mormântul strămoșilor ne spune limpede că existența nu se sfârșește cu nici unul dintre cei care mai trăim,așa cum nu s-a sfârșit cu nici unul dintre cei care au fost.Mormântul sttramosilor ne obligă să înțelegem că avem o datorie de împlinit și față de cei care au fost și față de cei care au să vina.Mormântul strămoșilor ne spune răspicat că în această lume nu suntem singuri.Mormântul strămoșilor ne obliga pe toți și pe fiecare să facem cea mai solemnă făgăduință,că nu vom uita niciodată ceeace datorăm acestor strămoși. Cu aceste gânduri mă voi referi la o împrejurare a existenței mele. Pentru familia mea satul Borlovenii-Vechi și casa Boldea au fost și ramas realități care au făcut cu putință existența neamului nostru și care i-au dat rost,atâta cât va fi fost.Acolo am fost dus de când am fost născut și acolo am revenit mereu și mereu.Au fost acolo și clipe foarte frumoase dar și ceasuri grele,ceasuri de încercare. În August 1952,când aveam patru ani,în cursul unei nopți,agenții Securității au arestat pe bunicul meu,ofițerul K.u.K(armata Imperiului Austro-Ungar)Romulus Boldea,în vârstă de 68 ani și destul de bolnăvicios. Îmi aduc aminte de agitația tristă care era în casă în dimineața ce a urmat.Îmi amintesc că am întrebat pe mama mea,unde este Taica și ea mi-a răspunss-a dus la Sfarleac.Apoi am fost duși de mână ,copiii mai mici,de fratele meu mai mare,la râu,sub privirile compatimitoare ale oamenilor care ne vedeau din spatele porțile mari almajene.(Mai apoi am fost martor la tulburatoarea si miraculoasa taina a solidaritatii satului si ma gandesc in mod special la casa Banus.O solidaritate care, in acele vremi de prigoana bolsevica, insemna riscul unori persecutii fizice si morale mari.O solidaritate care, in cel mai literar sens al cuvantului, a facut din atatia oameni din Borloveni marturisitori.) Bunicul meu a fost anchetat la Timișoara vreme de trei luni.A fost lăsat acasă dar,după o lună, a fost ridicat din nou și trimis în domiciliu obligatoriu în nordul Moldovei,la Saveni.Acolo a fost ținut până în 15 August,1954. Acea vreme a rămas încrustată cu enormă durere în memoria și sufletul meu.Încă mai mult dupa ce am aflat detalii din vremea anchetei Bunicului meu. Complet nevinovat și retras din 1944 din orice activitate publică el a spus anchetatorului. Sunt un om bătrân dar sentimentele mele sunt neschimbate,naționale și creștine.Pentru asta a fost pălmuit și ținut în carceră.Dumnezeu a vrut ca el să revină la Borloveni,pe care l-a iubit cu patimă și despre care spunea,am fost prin toate părțile dar niciunde nu este mai frumos ca la Borloveni.și i-a fost dată să adoarmă în patul în care s-a și născut. Dar amintirea acelor lucruri m-a frământat toată viață.Uneori cu sentimente de deznădejde și neputință,uneori cu furie și dorințe de razbunare,uneori sub forma unor dureroase coșmare repetitive.Și mereu m-am tot întrebat ce aș putea face să pot îndrepta cele ce mă chinuiau,cum aș putea afla un răspuns bun. În 1994 Mama mea mi-a vândut partea ei din casa Boldea(jumătate indiviză).După aceea am făcut cam tot ce puteam ca să păstrez casa în bună condiție,reparata și in minimal bun simt.Dar, finalmente , am înțeles că datoria mea este să fac tot ce este în puterea mea ca acea casă să rămână in viitor o casă creștină-ortodoxa si care sa pastreze memoria familiei Boldea.Și asta este datoria ce mi-a mai ramas in anii batranetii si asta voi face cu toate puterile mele! Si inca un lucru. În larma demonică a existenței imediate sau al agitației,de fapt înjositoare ,pentru moșteniri, auzim ,uneori, chemarea răspicată si sfatul stramosilor.Să nu facem niciodată greșeala mortală de a nu le da ascultare!
Alexandru Nemoianu Istoric USA Michigan
|
Alexandru Nemoianu 5/15/2024 |
Contact: |
|