Home Informatii Utile Membrii Publicitate Business Online
Abonamente

Despre noi / Contacte

Evenimente Culturale

 

Romïżœnii de pretutindeni
Puncte de vedere
Pagina crestină
Note de carieră
Condeie din diasporă
Poezia
Aniversari si Personalitati
Interviuri
Lumea nouă
Eternal Pearls - Perle Eterne
Istoria noastră
Traditii
Limba noastră
Lumea în care trăim
Pagini despre stiintă si tehnică
Gânduri pentru România
Canada Press
Stiri primite din tara
Scrisorile cititorilor
Articole Arhivïżœ 2024
Articole Arhivïżœ 2023
Articole Arhivïżœ 2022
Articole Arhivïżœ 2021
Articole Arhivïżœ 2020
Articole Arhivïżœ 2019
Articole Arhivïżœ 2018
Articole Arhivïżœ 2017
Articole Arhivïżœ 2016
Articole Arhivïżœ 2015
Articole Arhivïżœ 2014
Articole Arhivïżœ 2013
Articole Arhivïżœ 2012
Articole Arhivïżœ 2011
Articole Arhivïżœ 2010
Articole Arhivïżœ 2009
Articole Arhivïżœ 2008
Articole Arhivïżœ 2007
Articole Arhivïżœ 2006
Articole Arhivïżœ 2005
Articole Arhivïżœ 2004
Articole Arhivïżœ 2003
Articole Arhivïżœ 2002








 
Informatii Utile despre Canada si emigrare.
Inregistrati-va ca sa puteti beneficia de noile servicii oferite Online.
Business-ul dvs. poate fi postat Online la Observatorul!
Anunturi! Anunturi! Anunturi! la Publicitate Online

 
Razolarea - Spectacol, lectură cu piesa lui Candid Dumitru Stoica

Despre Candid Dumitru Stoica, numai cuvinte de laudă, actor, scriitor, dramaturg, scenarist, trecând peste faptul că este și un tovarăș de cursă lungă. Așa și-a dobândit admirația pentru tot ce creează încă, la cei aproape 89 de ani. Mereu cu glumele la rever și zâmbetul ștrengăresc pe buze, este omul lângă care nu te poți plictisi, iar după primele fraze rostite de el te declari iremediabil cel mai înfocat fan.

Dar ce spun eu, cei care au jucat alături de el în filme sau piese de teatru, la tv sau pe oricare scenă în țară și străinătate îl adoră. Pe data de 4 martie ac., am fost invitați la ARTCUB unde Candid a avut premiera piesei-lectură RACOLAREA, am fost impresionată citind distribuția nume grele ale scenei, dar și tinere talente; aici aș sublinia pe distinsa domnișoară Cristina Constantinescu și tânărul său coleg de scenă Cristian Simion. Despre Olga Delia Mateescu, Florentina Tănase și Doina Ghițescu numai cuvinte alese, dar să nu vitregesc și restul staff-ului, Petre Moraru, Nicolae Botezatu, Mircea Constantinescu, Cristina Cîrcei și Natalia Ester, toți actori onorând cu prezența și prestația domniilor lor sala de spectacol.

RACOLAREA – un titlu bine ales, ancorând pe cei prezenți cu gândul în epoca comunistă, acțiunea se petrece în sufrageria unui apartament de bloc, sărăcăcios mobilat, având și un televizor alb-negru, în care locuia o familie cu doi copii, fata se numea Gabriela (Natalia Ester) și fratele acesteia Sabin (Cristian Simion) ambii studenți . Tatăl, Tănase Ion (Nicolae Botezatu), de meserie contabil, iar mama, Marina Ion (Doina Ghițescu), casnică. Piesa are un început furtunos grație actriței Doina Ghițescu (Marina), care, robotind prin casă, aruncă cu vorbe slobode la adresa regimului, ca, într-un sfârșit, să închidă televizorul, sătulă de atâtea minciuni. La un moment dat, se aude soneria, la ușă era Colette Brânzescu (Olga Delia Mateescu), în piesă mama Elvirei, prietenă cu fiul Marinei. După ce se salutară protocolar, dar pe un ton de sictir maxim, dna Colette își cere scuze pentru vizita inopinată, dar scuzele vin la pachet cu un cadou, o rochie pentru Marina, așa putea intra mai repede în subiect făcând o mica diversiune spunându-i Marinei că ar vrea sa vadă în acea seară la ea serialul Dallas, deoarece televizorul ei tocmai s-a stricat. Nedumerită, Marina devine irascibilă (savuroasa Doina Ghițescu face parcă rolul vieții ei), întrebând-o pe Colette de unde se cunosc de își permite să se autoinvite la film, răspunsul vine prompt:
- Păi copiii noști sunt prieteni buni, iubiți, mai precis – și de aici, o întreagă tevatură.
După plecarea doamnei Colette, intră ca o furtuna Sabin, strigând cât îl țin plămânii că vrea să mănânce, după care trebuie să plece la aeroport să-l întâmpine pe „Tovarășul”, care venea dintr-o delegație externă.
Marina îi pune pe masă un prânz sărăcăcios și, cu același vocabular libertin, îi explică acestuia cum a stat la coadă cu noaptea în cap și norocul pe care la avut că a mai prins un pachet de carne. Subliniind că i-a ținut locul Elvira, fata vecinei. Urmează un dialog efervescent între fiu și mamă, subiectul fiind Elvira, dar Sabin îi răspunde anapoda motivând că întârzie la aeroport... Sabin se întoarce de la aeroport foarte supărat, Marina își cunoaște fiul și încearcă să-l descoase, nu înțelegea ce are băiatul ei de ce este atât de agitat... dialogul este savuros...
într-un sfârșit, Sabin mărturisește că i-au propus să-l racoleze în securitate, dezvăluindu-i neliniștea lui doar după ce mama Marina i-a promis că va tine secret tot ce el avea să-i mărturisească. Dar Marina, imediat după ce Sabin a părăsit apartamentul, îl sună pe unchiul acestuia și îi povestește totul. Unchiul promite că nu spune nimănui, iar lanțul slăbiciunilor devine tot mai slab. Ajuns acasă de la muncă, Ion (Nicolae Botezatu) , tatăl lui Sabin, o vede pe Marina agitată, încercând să-i afle motivul neliniștii aceasta începe a se tângui că nu poate, că nu are voie să spună , scoțându-l din pepeni pe Ion, nu are încotro și îi dezvăluie adevărul, motiv pentru care ea, de fapt este de acord ca fiul ei să fie informator al securității. Urmează replici peste replici, amuzante, acide, tăioase. În toiul discuției, apare și Gabriela (Natalia Ester), fiica soților Ion, aflând la rândul ei despre racolare este foarte încântată, gândindu-se la viitorul ei și câte porți i-ar fi deschise datorită fratelui, visând deja Parisul cum i se așterne la picioare.
De niciunde, apare și Vlad (Mircea Constantinescu) logodnicul Gabrielei, ce-i drept într-un moment destul de fierbinte, în care se discuta acceptarea sau refuzul propunerii de informator, fiind un subiect delicat, ce trebuia păstrat ca cel mai de preț secret, Marina izbucnește ca un vulcan spunându-i viitorului ginere tot adevărul, la auzul acestei vești neașteptate este gata să renunțe la logodna cu Gabriela. Vlad, aducând argumente de familii destrămate din cauza unor informatori . Gabriela era de neoprit, ea dorindu-și acest lucru pentru fratele său, dar gândindu-se și la beneficiile sale după urma lui, Marina era de acord, dar Ion și Vlad erau contra la fel și unchiul Vasile.

Totul alunecă într-o nebunie spumoasă, cu replici care mai de care, creându-se un haos de nestăvilit. În toată învălmășeala creată, se aude telefonul sunând, Ion ridică receptorul, iar apelantul dorește să discute cu Sabin, după doua trei cuvinte stabilesc un loc de întâlnire unde vor putea vorbi față în față, Sabin iese ca un fulger pe ușă, ca după câteva minute să se întoarcă în apartament foarte zâmbitor, momentul de suspans este un deliciu, toți încremenesc cu ochii ațintiți spre Sabin. Marina, curioasă din fire, își întreabă fiul
- Ei, ce-ai făcut? iar Sabin, știindu-i părerea pro, îi răspunde timid, am renunțat, mamă.
Emoție, extaz, supărare un amalgam de sentimente la vedere, noroc cu soneria care sună din nou, era vecina, dna Colette, venise să vadă serialul la televizor, dar neșansa a urmărit-o, curentul se întrerupe brusc. Din beznă, se aud tot felul de cuvinte colorate apoi, ropote de aplauze.
În partea a doua parte a spectacolului-lectură, același apartament sărăcăcios devine redacția ziarului „Reduta zilei”, acțiunea se petrece după decembrie 1989.
Vlad este redactorul-șef al ziarului; așezat la birou, lucrează, la un moment dat se aude soneria, în birou intră o doamna (Florentina Tănase), nu își dezvăluie identitatea, dar vrea să facă o plângere. Atunci Vlad o întreabă ce o determină ca să facă acest lucru, foarte tristă îi răspunde că vinovat este vântul disperării și al neputinței , Vlad pornește un reportofon, iar doamna începe să-i povestească aidoma unui roman polițist cum a fost turnată de o persoană care i-a fost coleg de facultate și care, în acele momente, se află pe listele candidaților la Parlamentul European, continuând cu revista pe care aceasta o scotea pe timpul facultății, scriind despre lipsurile de atunci și cum a înaintat în viață acel coleg turnător, schimbându-și chiar și numele, iar cu trecerea timpului ajungând director de bancă, sfârșind fericit și liber pe listele parlamentare. Atunci când Vlad a întrebat-o pe distinsa doamna cum se numea colegul care a turnat-o la securitate aceasta ia răspuns cu sfială, Sabin Ion.
Lui Vlad nu-i venea a crede întrebând-o de câteva ori dacă este sigură, deoarece el l-a cunoscut personal pe acel student și știa sigur că a refuzat propunerea de colaborare cu securitatea. Vlad îi promite doamnei ca va investiga și va da spre publicare dosarul acestuia de îndată ce-l va obține nu înainte de a întreba încă o dată, cum vă numiți?
- Spuneți-mi anonimul, sunt sigură că nu veți reuși.
Redacția ziarului devine ținta huliganilor care aruncă cu pietre spărgând geamurile apartamentului, o intimidare pe față, ca nu cumva să se dezvăluie adevărul. După această acțiune de intimidarea apare în redacția ziarului o doamnă foarte elegantăa recomandându-se cu pe ton autoritar, sunt Senatoarea Felicia Radu Streja-Fierbinți (Cristina Cîrcei), sper că ați auzit de mine, particip frecvent la emisiunile canalului TV Intimissimo, este sponsorizat chiar de mine. După un discurs captivant despre femei și bărbați, bogăție și sclavie, subiecte ambigue despre favoruri sexuale și avantaje materiale, alunecă tendențios despre zvonuri și dezvăluiri încercând să devieze cu o invitație la postul TV, unde renumerația va fi generoasă, recurgând astfel la mituire pentru încetarea anchetei despre directorul băncii și terminând cu fraza magică de amenințare cu falimentul ziarului.
Invitată politicos de către Vlad și Gabriela să iasă din redacție, doamna senatoare tună și fulgeră cu amenințări, în cele din urmă părăsi încăperea fără voia ei. Nu au apucat să aerisească bine camera de duhoarea parfumului scump, că în redacție intră Denis Dăndănescu (Petre Moraru), dornic să cumpere ziarul, spunându-i lui Vlad că sunt faliți, iar despre hârtia de ziar, să-și ia gândul pentru ca nu va mai exista pentru el niciodată, presiunea lui Dăndănescu continuă, dar Vlad nu se lasă intimidat, discuția înverșunată terminându-se cu o bătaie. Gabriela intervine și aplanează conflictul, rămânând singură cu Dăndănescu, îl trage de limbă să-i spună cine l-a trimis, farmecele feminine și timbrul languros îl zăpăcesc iremediabil pe Dăndănescu, care recunoaște că a fost trimis de către Sabin, pentru a cumpăra ziarul așa încât să nu-i poată devoala identitatea și să împiedice tipărirea dosarului de securitate. După ce Dăndănescu pleacă din redacție, Vlad și Gabriela au o discuție înverșunată, Gabriela reproșându-i lui Vlad că nu-și poate trăda fratele și cel mai înțelept pentru toată lumea ar fi ca ei să cedeze, să vândă ziarul, argumentându-i că în jocurile politice jumătățile de măsură nu-și au locul, de asemenea nici sentimentele.
Sabin și Dăndănescu revin în redacția ziarului, ținând o pledoarie despre noi idealuri cât și despre o viață mai bună, așa încât să nu știrbească nici relația de soră și frate cu toate că Vlad nu era de acord, acceptă să-i susțină pe Sabin împotriva voinței sale, la mijloc fiind Gabriela, soția sa.
Morala: „Forța și puterea banului învinge”.
Sala a fost plină de spectatori, aplauzele de la sfârșitul spectacolului au fost furtunoase, la fel și îndemnurile de a mai scrie încă o piesă la fel de savuroasă, toate acestea l-au bucurat pe autor, apoi a urmat sesiunea de îmbrățișări și fotografiile, mărturie vie a acestui frumos eveniment. L-am rugat pe Candid Dumitru Stoica să-mi spună câteva cuvinte după spectacol, bucuros de prezența numeroasă a prietenilor și nu numai – m-a îmbrățișat spunându-mi:

„Pe scurt… Sunt două fâșii din viața românilor, din timpul comunismului, cu o parte din mizeriile pe care le-am îndurat mai toți și apoi cu altele după evenimentele din Decembrie 1989 (așa-zisa Revoluția Română)”


Coca Popescu





Coca Popescu    3/19/2024


Contact:

Home / Articles  |   Despre noi / Contacte  |   Romanian Business  |   Evenimente  |   Publicitate  |   Informatii Utile  |  

created by Iulia Stoian