Poezii inedite din viitorul volum intitulat : Semintele iubirii
Cred în Iubire
Cred in Iubire și dăruire Cu toate că din bolta Răutății, Din Vătămarea sufletului, A Geloziei, Nepăsării, A picurat cândva peste mine Esența otrăvită a Morții.
Insă, prin venele și artetele mele Curge un mare dar Un amestec din Dragul de viață și Dorul ancestral de a traversa cu seninătate și surâsul blând cele cinci lumi* și a rămâne pe pământ, în lumea aceasta, în orașul acesta, plin de sunet și culoare, de sărbătoare, să mă bucur de daruri, să primesc plăcere Necunoscând că prețul Îndrăzneței aventuri este Durerea lăstărită în Imperiul Indiferenței.
Cred in Iubire și dăruire și aleg să beau din cana Impodobită cu florile visului Lasând celor neatenți, Necăutătorilor, Porția pustiului. Cred in Iubire și dăruire Cred în Zorii care luminează cu tulbutătoare emoție Fântânile adâncului din mine.
* cinci lumi din Ințelepciunea Cabalei
Hiperboreea
Ninsori îmi cad pe cuget și pe trup Când, Fostu-mi-a dat să aud, în graiul gângurit demult, cântări. Dintr-o supremă aspirație, căutând adevărata bogăție Am trecut dincolo Înr-un ținut unic Albă Împărăție!
Aici este glorificată Legea pământului alb Castele albe, Grădini albe Curți albe, împărătești...
Porțile de diamant singure se deschid spre cerul alb... Înfloririle, nebănuitele splendori binecuvântă plecările, sosirile.
Copacii argintați adăpostesc Înlănțuiți în triluri, canarii.
Cutreierată de miracol Stârnit de suflul nemuririi Mă înfioram.
Pe cărarea regăsirii Alergam.
Ninsori îmi cad pe cuget și pe trup Când Fostu-mi-a dat să aud în graiul gângurit demult cântări.
Sub puterea cântului mergeam Prin albul ținut Dar nu la pas, și nici fugind, Dansam. Pe mal de transparente Ape clare Sub arborii de-argint Într-o eternă sărbătoare. Mă roteam
Mergeam rotindu-mă și ascultam...
Nimic nu putea fi rostit Nici despre efemer, nici despre infinit Pentru că, fiecare cuvânt Se preschimba într-o pală de vânt!
Doar alb monolog Rostit incantatoriu, cu nesațiu m-a întors fulgerător din celestul spațiu, prin Porțile de diamant ce singure se deschideau și-n spate, în depărtare ca o nostalgie rămâneau: Castele albe, albi copaci pe care mugurii plesnind însuflețesc destăinuind Ținutul de argint.
In seara de demult...
Departe, nimeni nu mai știe În ce ungher din galaxie, A lunecat lin seara mea, Adâncită în privirea ta.
Amurgul ne pusese peceți Lumini pe frunți ca la poeți, Cine ne vede să ne știe, Că suntem botezați cu poezie.
Cine ne aude cântecul Să simtă cum descântecul Aduce pe raze de lună, Vraja care ne încunună.
Auzi cum ne șoptesc florile Când se ating ca surorile Legănate duios de zefir Sărutate pe furiș de trandafir?
Împreună cu privighetorile Întreceam toate viorile Atunci vraja este deplină Iar noi, scăldați în lumină divină.
La semn ceresc invocăm tăcerea Cu grijă, să alungăm piaza rea Însuflețirea și efuziunea noastră Sporesc lumina pe steaua albastră.
Când între cântece ne odihnim În clipa supremă, tăcerii îi slujim, Renaștem ca fiii de zei în trăiri Pe herghelii de amintiri...
Tăcere! Să ocolim vrăjitoarele Să nu tulburăm izvoarele Cu nepriceperea noastră Să nu alungăm pasărea măiastră...
Atunci, cea mai luminoasă stea Ardea chiar in inima mea. Iar Tu erai eu, iar acel Eu ... A făcut saltul spre Dumnezeu
In seara de demult...
Loc de refugiu
Laboratorul meu de alchimie Nu are creuzeți, cilindrii, retorte Săruri magice, talgere salpetru, generator de fulgere, hidrargyrum... Doar flacăra albastră-portocalie captată dintr-o stea căzătoare și rizomi de Poezie...
Laboratorul meu de alchimie Construit ca un templu este locul de refugiu pentru zilele naufragiului când Corabia sentimentelor tot mai împovărată de oftat este gata să se scufunde în marea Deșertăciunilor..
În Laboratorul de alchimie adăpost în vreme de pandemie Îmi trăiesc zilele mai cu rost ca pe un Timp petrecut pe pajiștea zeilor lângă apa odihnei, unde topesc icoana durerii la flacăra adevăratei Iubiri.
Elixir
Mistuită de căutare întrebam în stanga și dreapta unde sunt ferestrele Paradisului? Voiam să strig Îmgerul să-l rog să-mi șoptească Numărul câștigător pentru că am pariat pe Iubire.
Mă liniștesc In contemplare, Descopăr cu uimire Că numai faptele sufletului Rostuite de dragoste în desăvârșire, Potolesc setea de împlinire.
Cu încredere, credință totală, Fără să fii bântuit de îndoială În iubire, Găsești adevăratul Elixir... Simplu Gratis (fără chilipir!) Imi șopteșe cu subînțeles Îngerul Acoperindu-și cu o aripă Zâmbetul.
Impreună, lângă focul sacru
Nu! Nu înveșmâmtată în haine luxoase, strălucitoare am descifrat minunea semănată în noi... Poemel meu își trage seva de atunci de când eu, dezbrbrăcată, ca Eva am întins mâna vibrând, la ispita cunoașterii, spre ceea ce nu atinsesem, încă necunoscut mie...
Impreună, lângă focul sacru am cântat și am jucat luminați de flăcările care dansau pe noi în noi, Când... Împreună am trăit miracolul sărutând, binecuvântând durerea întru bucuria de A fi...
|
Elena Armenescu 1/22/2024 |
Contact: |
|