Noapte rece de Brumar
Noapte rece de brumar, cu miros de mere coapte, Cerul parcă-i mânios, norii colorați de lapte Mări ce-și lunecă potoape spre vreun țărm necunoscut, Rădăcini de nostalgie și-au cusut nădejdea-n lut
Zboruri line ca o taină spintecă liniștea-n șase, Visele se înșiră-n tâmple, par fuioare de mătase Pietrele-și suspină veacuri, șlefuite-n stropi sărați, Undeva-n cotloane sumbre dorm luceferi supărați
Pe o margine de stâncă vin fantasmele să zbiere Gândurile netrăite și dorințe efemere! Noapte rece de brumar lasă-mi loc de-o amintire Și-ți promit că voi aprinde voal de timp cu strălucire
Când vor bate vânturi seci,cu uitare-n ochii zării, Voi citi povești de dor,lângă țărm, în apa mării Căutând pe înserate urmele-n nisip pierdute, De atâtea tălpi de umbre, neștiute, necusute!
Noapte neagră, înveșmântată în năframa ta de smoală Iată-ți scriu spre veșnicie, gândul meu,aici pe-o coală, Poate-n pragul altei ere, alte vise-mi poposesc Pân-atunci, semnez cu dreapta, imnul ăsta omenesc!
Elena Bîrchi Cãruntu
|
Versuri Elena Bîrchi Cãruntu 11/10/2023 |
Contact: |
|