Zece albi spǎlati cu sârg (Parodie amǎruie)
Pentru eliminarea oricărei forme de discriminare pe pământul cu trestii (cândva gânditoare), luminatii recenti ai omenirii au dispus implementarea unui pachet de legi (astea merg doar la pachet, bine legate!) prin care să se interzică folosirea substantivelor: bărbat, femeie, fiu, fiică, băiat, fată, a pronumelor: el, ea, un, o. Si asta în numele corectitudinii politice potrivit căreia ar trebui sǎ admitem (ura ! ura !) si că albul cel mai curat este de fapt negru tuci... uitat pe pirostriile vetrei lumilor.
Zece albi spǎlati cu sârg (Parodie amǎruie la cei Zece ciocolatii mititei))
Zece albi spǎlati cu sârg Si corect politic De-un greier Pe creier Au plecat la târg Sǎ cumpere-n grabǎ Cu plata ’nainte O lume întreagǎ La minte – Alta de se poate, C-asta, din pǎcate, Este în rǎzboi Pe viatǎ si moarte Cu noi!
Pân’ sǎ dea de lumea Pasnicǎ si nouǎ, Au mai rǎmas nouǎ Fiindcǎ unul, citind DEX-ul, S-a decis sǎ-si schimbe sexul.
Nouǎ albi putin frustrati Cǎ-s surori, nu frati, S-au dus la un bal (Mai mult carnaval!) Într-un sat global, Dar n-au prea dansat Fiindcǎ au aflat Cǎ unul si-a luat Chiar un doctorat Cu un plagiat Si s-au ofuscat Si au reclamat Pânǎ la Senat Cǎ plagiatorul Intrat în ogorul Privilegiat Nu-i decât un tont Neo-semidoct La minte necopt... Senatul l-a luat Si l-a-nscǎunat Secretar... de stat Degeaba si, pot La datu-ndǎrǎt... Iar când s-a spart balul Cel cu carnavalul, Mai erau doar opt.
Opt albi trasi la fatǎ De-o albastrǎ viatǎ S-au dus într-o noapte C-o oalǎ cu lapte S-o vândǎ la piatǎ Pe-un fir de verdeatǎ, Dar s-au înverzit De ciudǎ, cumplit, Când au prins de veste Cum cǎ, pe la spate, Unul, stele coapte Vindea la tejghea Pentr-o micsunea. Si-au mai rǎmas sapte.
Sapte albi cu sase case Luate cu acte false S-au delimitat Crunt scârbiti de unul Care a dat tunul De s-a fost votat Si s-a-nscǎunat Galben-Împǎrat Într-un vechi palat Cu alei umbroase Unde, ocupat Cu atâta stat, Trage la aghioase… Si-au mai rǎmas sase.
Sase albi din fire slabi La fibra strǎbunǎ Au visat ei câte-n lunǎ, Dar niste nababi (Nu stiu dacǎ svabi!) Mesteri la opinci L-a-ncǎltat în glumǎ Pe unul cu gumǎ De-a sters-o expert Pânǎ-n Parlament. Si tot în opinci, Au mai rǎmas cinci…
Cinci albi cu opinci de-otel Au mers la Bruxelles Si-au bǎtut din pinteni Cǎ pân’ la armindeni, Musai sǎ primeascǎ Ginta româneascǎ Rutǎ asfaltatǎ ’N balta senghenatǎ. Dar circul nu-i teatru: Unul fǎcu saltul Spre gardul înaltul – Altul decât zidul Cu, de fier cortina, Ce-a împǎrtit vina Strict, dupǎ doctrina Între cei cu banul Si cei cu ciocanul, Fiindcǎ o frumoasǎ Mesterǎ la coasǎ A pornit asaltu’ Pe câmpul global, Fǎrǎ vreun semnal De la Preaînaltu’... Si-au mai rǎmas patru.
Patru albi strânsi cot la cot S-au trezit c-un pumn în bot De la unul care Se vrea Ca(r)l de mare Si pe crâng despot, Si au pus de un boicot. Unul a bǎut titei Si s-a inflamat de tot Cǎ aiasta nu se poate, Cǎ boicotul ne desparte De prieteni oemvei! Si-au mai rǎmas trei.
Trei albi fǎrǎ dictie Într-o coalitie Fǎrǎ de fisuri, S-au prins si ne-au prins În mreje de taxe Si lat de facturi, Când, nostalgici, unii Priveau înapoi Spre cei care-au fost Când nu erau nici Democrati si nici Comisari peltici Iar cei multi simteau (Stupids cum erau!) Cǎ viata-i un vis Prea de tot amar Cu iz de cosmar... Unul s-a desprins Cam cu tǎrǎboi Din rotund triunghiul Cu prea multe sfere (Toate de putere!) Si-au mai rǎmas doi…
Doi albi pe un ram de-altoi Unde-nfloare-atomul Când ratiunea-si face somnul Au pus de-un rǎzboi – Muzicii sǎ-i prindǎ tonul.
Unul a atins butonul...
.......................................
Post scriptum
Spre Planeta – Portocalǎ Pe care-o stia Albastrǎ, A privit uimit Cel Unul Prin a cerului fereastrǎ, Si-a-nteles ce pǎcǎlealǎ Si-a tras întelept- nebunul De-a fǎcut din lutul sfânt Care i-a fost trup, din duhul – Ratiune si Cuvânt Si Luminǎ jucǎusǎ, Un desert fǎrǎ de nume… Si, cu toatǎ-a Lui cereascǎ Infinitǎ-ntelepciune, Din lacrimǎ si cenusǎ A purces sǎ mestereascǎ Alt amar – o nouǎ lume!
***
|
Paula Romanescu 9/23/2023 |
Contact: |
|