Suntem cu toții călători
Suntem cu toții călători pe-acest pământ batjocorit și doar sfârșitul iminent ne pune-n față ce-am greșit.
Atunci cu toții devenim mai înțelepți ca niciodată, căci viața ni se-nfățișează absurdă și-n greșeli bogată.
Ne pare rău cu-ntârziere că deseori am fost neghiobi sau că în clare situații ne-am prefăcut că suntem orbi:
ba când, cu zel dezgustător, pe amărât năpăstuiam, ba când pe șeful puchinos tovărășește-l periam.
Și tot atuncea regretăm că ne-am grăbit fără-ncetare și c-am gustat mult prea puțin din a Divinului lucrare:
amarul dulce al vieții, frumosul fără de hotar, dar mai ales Iubirea care face un Cosmos unitar!
Credința fermă, prin urmare, ajută omul muritor să treacă pragul dintre este și ce va fi în viitor.
Căci dacă nașterea-i adesea nevrută și întâmplătoare, în lumea noastră efemeră moartea-i prezentă din născare.
S-a dus și Tavi Postolache...
Tavi, prieten îndrăgit pentru firea ta aleasă, cred că moartea a greșit când te-a vizitat acasă.
Doar că ea, bătrâna scârbă, de nimic nu ține cont: nici de vârstă, nici de-avere, nici de cel mai tare pont.
Iară pontul tău era al culorilor joc nud și acela de-a pleca în America de Sud:
înainte Argentina era țara ce-o doreai și mai nou Ecuadorul pentru al său ieftin trai...
Fără să-mi fi spus vreodată că proiectul de-a pleca s-a născut ca la Gauguin din dor după altceva,
chiar de-atunci am bănuit scopul năzuinței sale: noi lumini și perspective în tablouri epocale!
Și-acum c-a suit la ceruri, el opera-și va-ncorona cu-acel tablou atotuman la care pe pământ visa.
|
George Petrovai 9/17/2023 |
Contact: |
|