Colaj de poezie
Ezitare
Dezlegă-mi robia caldă de vară Ce mă afundă molatec în simțuri ispite. Prea tolănită la soarele încins în pleoapă Pe umărul meu de speranță, învie secunda, iubite. Dă-mi viață.
Avânt
Alcătuiri ale lumii Delir de fine candori, Degetare și foarfeci Foșnesc ductile tăceri, Atingeri de gene pornesc. Splendoare compusă din euri Ce altceva, decât Înfățișarea sublimă de stea, E croitul lui eu? Sunt linia din zămislirea ta desenată, Ascuțime pe za.
Versorul iernii
Am respirat o secundă mai puțin Privindu-ți irisul dezbrăcat de culoare. Încolțiră îndrăgostiri aruncate În calde săruturi. Dimineți moi explodând Din abisuri de gând Mi-au aruncat andantele, În pașii tocați pe șoapte balans. Mirarea de contrabas Cobora grade.
Spasm
Să vină un dezmierdat Fără oftare, Să curgă polenul neliniștii tale, plecate. Să fiu amintirea Curgându-ți privirea smolită de soare, În Bistrița noastră pletoasă, Acasă, în balconul cu soare.
Plumbuit
La miez de septembrie Am ascultat o iarnă. Pe violină, în seară Curgeau dezghețuri de stele, Visele dăruite plecau zmeie. Le roteam franjurii scuturau dansuri, Zburam tangoul în ritmuri. Cerneam și vibram fado, Zâmbetul tău alunga corbii în aripi.
Sedilă
Duzi algebrici, Iezi alegorici sting foamea De cifre banale. Respiri o chemare De mare adânc.
Neputința
O toamnă cu coadă păun Ascunde cuie și vinde cărbuni, Grătare de soare Îngroapă carnea lor. Convingătoare înfoaie Pierdute alizee, demult uitate, Porturi stinse, romantismul curgând val. Sireți și Pruți îi lunecă încă Șlepurile, spre liman. Poticniții zei uită Că există aripi mai ample în dor. Motorul de inocență L-au secționat, nu l-au visat.
Polaroid
Amurg de mare viteză pledezi. Pleacă frunzele verzi pe internet, Cohorte de visuri agale, Curgătoare în mreje adânci. Au ochi injectați spre miraj Suspicioase se aruncă domol pasiunii, Să nu ofilească lumina în dor. Străpung zâmbet pe norul ușor Te dezmierzi.
Vid
Netrăitele temeri scurg fericirea O soarbe cu buzele calde bruma, Dezbracă neliniștea, Rămâne-ncolțită în stare Roua de stea.
firescul
Naștem pământul Naștem verdele Naștem amiaza albastră Naștem fântâna dorului, Murim omorându-ne visul Fidelități în contradicție.
Geruiri
Nesfârșit sfredelau, Îndulceau palmele, bulgări plămadă. Dospeau spre firbinte convingeri, Căutau amprentele boarea, Născând descântec de vară. Se-nmuia clipa, Se curenta floarea ușor scuturată în salbă, Dezmierda aburirea de șoaptă.
Te voi
Am să te ard În înalt, Am să te smulg dor adânc, Am să te storc de păcat, Privire mai mult, Mângâia.
Love
Mi-ai schimbat acumulatorul Am reinventat lucirea, Să-mi fac harakiri Sărutului meu, nu gândi!
Cuptor
Încălzește-mi gândul Cu respirația focului tău, Ascuns în coasta din pleoapa Sfruntată ecou. Îmbrățișează-mi privirea De leu, Doar așa ne vom coace anii în vatră.
Allegro
Ce puțin timp ne dă viața, gândim uneori, Ca apoi, Prețuind potrivnica clipă, Alergăm să respirăm repetat și împreună Din clepsidra luminând simfonie, Sunt vocalele zâmbetelor noastre în timp câștigate. Nu e loc de angoasă, e timp. Au înfrunzit secundele dorului nostru Eu o Cartagină, tu al meu Hannibal Luptând pentru mine Într-un război câștigat în iubit.
La mijloc de cer
Ești departe Și perna ta somnoroasă Alene mă cheamă la moale. Culoarea nocturnă-n simțire Ne vrea luceferi de seară Spre văi înalte de întins fără margini. Simțim la distanță, Alunecăm pedalând în carnală visare Să ne-ntâlnim abisal într-o organică stare. Mă suni și-mi spui dimineața în zori Că ne-am plimbat de mână în al tău cer. Respirăm, mă iubești acum și aici, Dar la distanță, mai mult?
Refresh
Gânduri gonite, O fugă în lume zorind, Spre zona crepusculară Ce stinge-n orizont, Întâlnirile tale bărbat. Plecat să se arunce în hău de femeie Caldă, prietenoasă, curioasă în viață. Cu copii încă nenăscuți În amiaza voastră, Pornită să prindă abonament La sublimul din viață.
Un altfel de leopard
Nici nu mai știu ce e bine sau rău, Din hăul tău de felină, Dar eu mai sper la un rinocer Care să mă înfrunte în dor, Pe lumină.
Oare de ce?
Atât de speriată, Prea speriată de iubirea ce mă încearcă, De cât de aprinsă e flacăra. Uneori, te caut să-mi strivești în spărtură de stea imaginația mea. Ți-o dau împrumut. În amiaza vieții. Să te iei la alergat cu ea, Să risipești Negura de îndoială letală, Din povestea străfulgerată, Domoală și nesolitară.
Fără să vreau
Am chemat ploia și a venit Peste căldură și timp. Oasele-mi cereau atâta soare Că îl căram în spinare, Il simțeam sfredelindu-mi pielea și carnea Topindu-mi împotrivirea Dezgolindu-mi scheletul solitudinii. Mă pătrundeau razele până la calcificare Și mă aruncau în mrejele tale. Apoi, ceream să mă ude până-n pământul din nori, Nu mai mult. Picurii noștri porniți, Fiori de curcubeu peste torențiale făclii.
|
Paula Bârsan 8/13/2023 |
Contact: |
|