Despre înțelegerea științei
Perturbațiile aduc o schimbare profundă în înțelegerea oamenilor cu privire la modul în care funcționează lumea din jurul lor scrie David Potter (How disruptions happen)
Înțelegerea nu este prea bine ințeleasă! Dar cine mai crește astăzi gânditori?
În epoca hibridă de tranziție spre epoca IA pe care o trăim avem muncă hibridă, culturi hibride, mașini hibride, genuri hibride, minți hibride, războaie hibride, guverne hibride, realitate hibridă, adevăruri hibride.
Dacă oamenii nu înțeleg cum funcționează știința, nu pot înțelege cum să se gândească la ceea ce le oferă sau la ce le va mai oferi știința.
Pe de altă parte, cunoștințele evoluează atât de repede încât în viitor nu vom fi în stare să înțelegem tot iar știința poate deveni, din aliat, dușmanul omenirii. În aceste condiții, vor fi computerele viitorului gânditorii universului? Acesta va fi un alt nou normal? Omul o să rămână prostul planetei?
Oamenii au încredere în știință atâta timp cât nu vine în contradicție cu ceea ce își închipuie ei că știu, că au învățat sau cunosc. Nu pot înțelege că știința nu le poate oferi certitudini sau soluții indestructibile, doar alte și alte întrebări. Câte ipoteze de stare a cunoașterii la un moment dat nu au fost contrazise și răsturnate de noi dovezi?
Dubiul nu este opusul științei, este un element esențial al științei (și al credinței, cum spunea Paul Tillich).
Îndoiala în știință este carateristica cercetării deși mulți o pot considera o eroare. Există și erori, fără îndoială, forțate sau neforțate, depinzând și de onestitatea și altruismul oamenilor de știință.
În știință nu poți fi niciodată categoric. Trebuie să spui încă nu știm, cercetăm. Altfel ți-ai terminat cariera.
Nemaivorbind de cercetările care s-au îndreptat către un anumit scop și care au eșuat, dar, paradoxal, au dus la noi descoperiri care s-au dovedit de o mare importanță în viața noastră. Așa funcționează știința și cercetarea, sau așa ar trebui, altfel ar dăuna procesului științific.
Controverse, conflicte și erori vor exista atâta timp cât omul va face cercetare științifică. Și azi asistăm, poate mai mult decât în alte perioade ale istoriei, la aceste discordii care influențează percepția oamenilor despre știință, și conduc la apariția de teorii ale conspirației, care, vreți, nu vreți, au la origine o parte de adevăr.
Astfel apar 2 capcane, explicate de Liv Grjebine în articolul său Why Doubt Is Essential to Science.
Prima se referă la narațiunea populară a științei, credința că știința poate rezolva orice problemă.
Aici am putea vorbi și de o altă tulpină a primei capcane, a confuziei pe care o fac unii punând egalitate între credințe și cunoștințe, așa cum alții nu fac diferența dintre plăcere și pasiune. Credințele nu sunt cunoștințe, dar amândouă pot fi schimbate sau modificate prin experiențe și percepții noi, și chiar pe alte cunoștințe noi sau descoperiri științifice.
A doua, este forma de relativism cu tendințe spre nihilism, provenită din neîncrederea sau chiar negarea evidenței, născută la rândul ei din separarea științei de metodă.
Un studiu Pew Research amintit în articolul de mai sus, arată ca 35% din americani consideră că metoda științifică este manipulată astfel încât produce orice rezultat dorit de cercetător! De aici până la ideea că orice ipoteză poate fi considerată posibilă, sau orice rezultat poate fi transformat într-o armă, subiect al unei conspirații, nu este decât un pas.
Și asta trăim acum, cu această pandemie de COVID-19, în care opiniile avizate sau nu, contradicțiile chiar în rândul lumii medicale, specializată sau nu, tratamente și medicamente aprobate sau nu, bâlbele și nesiguranța instituțiilor și autorităților medicale și elitelor politice (cel mai toxic amestec), escrocheriile și fraudele incredibile, și financiare și medicale, știrile false și teoriile conspirației ne-au inundat mințile, ne-au bulversat înțelegerea și ne-au zdruncinat buna credință, în măsura în care erau.
Știința știe ce face și ce spune, dar nu face politică. Politica nu înțelege ce spune și ce face știința, dar numai ea, ia întotdeauna deciziile.
Și dacă mai adăugăm și unele dovezi, mai vechi sau mai noi, în sprijinul conspiraționistilor, elucubrațiile zburdă.
Potrivit unui sondaj INSCOP, 65.7% dintre români sunt de părere că pandemia de Covid a fost provocată de elitele globale pentru a impune controlul asupra populației lumii (www.biziday.ro).
Dacă adevărul este întotdeauna pe la mijloc, ar trebui căutat prin Fosa Marianelor.
Poate n-ar fi rău să aplicăm și metoda destructurării a lui Jacques Derrida.
Și atunci mai putem avea sau pretinde încredere în știință, că în autorități, guverne și politică nu mai are nimeni pe tot globul? Aici intervine rolul oamenilor de știință de a reconstrui încrederea în procesul de cercetare si explicarea abordării științifice celor mai mulți dintre noi.
Mihai Bogdan Lupescu
|
Mihai Bogdan Lupescu 2/21/2022 |
Contact: |
|
Informatii Utile despre Canada si emigrare.