Lingvistică și Limba Engleză
Biblia susține că la început a fost Cuvântul și cuvântul, conventum în limba Latină, era la Dumnezeu. Cu cine vorbea însă Dumnezeu? L-a creat pe Adam, l-a binecuvântat, o-a dezlegat limba si l-a învățat să folosească verbele și vorbele. Fiecare cuvânt învățat a aprins o nouă scânteie în mintea și spiritul lui Adam și Adam trăiește în fiecare dintre noi. Deci, cât timp trăim trebuie să învățăm să folosim cuvinte, să transmitem idei și să ne exprimăm simțămintele.
Creatorul comunica cu toți oamenii prin gânduri și prin limbi, iar cu noi, românii, vorbește românește. El le-a împărțit tuturor ceva din spiritul lui divin. Anglo-saxonilor, de exemplu, le-a dat soul și vorbește cu ei englezește. În noi romanii, Dumnezeu a suflat și ne-a dat suflet. Ce alt popor mai are acest cuvânt plin de rezonanță și semnificație? De atunci, noi românii, avem și suflet și suflu divin și le vom avea până la judecata din urmă. În limba noastră cea română ne-a binecuvântat Dumnezeu din ceruri și ne-a vorbit Eminescu prin poeziile lui nemuritoare aici pe pământ.
Cuvintele ne lărgesc orizontul, ne adâncesc trăirile și ne apropie de adevăr. Iar când reușim să cuprindem tot adevărul, ne eliberăm și ajungem în cercul divin. Se poate ajunge acolo și fără cuvinte pentru că la destinație, se comunică telepatic, dar până ajungem acolo trebuie să cuvântăm.
Nu se știe când și cum au apărut primele limbi, dar se crede că limbile Indo-Europene au apărut acum aproximativ șapte mii de ani. Ele s-au născut după ultima glaciațiune, într-o arie care se întindea de la nord de Marea Caspică și Marea Neagră până în țara noastră. Noi Românii, urmașii Dacilor și ai Tracilor, suntem astfel printre primii cuvântători ai continentului
Aceste pagini reprezintă evoluția cunoștințelor mele lingvistice și efortul de a înțelege și învăța limba engleză. Chiar dacă e vorba de o scriere incompletă și imperfectă, veți putea găsi câte ceva bun în aceste rânduri. Conform unui adagiu American chiar și un ceas defect arată ora exactă de două ori pe zi. Vă invit deci să citiți aceste pagini atunci când ceasul arata ora exactă!
Când am sosit în America în martie 1968 aveam 32 de ani, aveam noțiuni minime de limba engleză, dar vorbeam destul de bine franceza, binișor germană și aveam ceva cunoștințe de limba rusă. Deabia când am aterizat la New York mi-am dat seama de marea greșeală pe care o făcusem neglijând limba engleză. De atunci și până azi tot fac eforturi să o perfecționez, eforturi cu care mi-ași fi făcut încă trei doctorate.
Și îmi amintesc un episod din primele mele zile la New York, unde mi-am găsit de lucru la serviciul de ambalare al unui magazin de îmbrăcăminte. Într-o pauză de prânz am luat o declarație scrisă a unui grup de demonstranți din apropierea magazinului în care aceștia explicau de ce manifestau. Și m-am apucat s-o citesc. Văzând că citesc fără să știu să vorbesc, șeful secției m-a întrebat prietenește. Nick, înțelegi cea ce citești? Spre surprinderea mea, înțelegeam o treime din cuvinte și o bună parte din idei. Erau cuvinte de origine franceză sau latină similare celor românești. Pronunțarea lor era însă diferită de cea românească și în unele cazuri, semnificația unor cuvinte era deasemenea diferită.
Generalități
Limba Engleză este cea mai bogată limbă din lume. Ea a preluat 50 la sută din vocabularul clasic latin și 30 la sută din vocabularul clasic grec. Preluarea s-a făcut direct din latină or indirect prin intermediul limbii franceze. Să nu uităm că Franța a dominat Anglia câteva sute de ani, iar latina a fost limba oficială a bisericii Catolice, deci și a Angliei. În același timp, latina a fost limba de comunicare scrisă a oamenilor de știință din evul mediu occidental. Galilei și Newton și-au scris cărțile în limba latină.
Conform lui Dan I. Slobin (Psycholinguistics, London: 1974), nimeni nu știe exact când și de ce au apărut limbile. Oricum, în opinia sa, vorbitul, și de ce nu, vorbăria, este tangibilă și măsurabilă, dar mecanismul intim al limbajului este intangibil. În ce privește însușirea limbii, copiii sunt predispuși să învețe repede și ușor limba mediului în care se nasc și cresc, dar adulții întâmpină mari greutăți la învățarea altor limbi. Am simțit-o pe pielea mea. De ce adulții și bătrânii nu mai pot învăța o nouă limbă precum o învață copiii? Cred că se întâmplă ceva intangibil pe scoarța cerebrală. Ceva se osifică și creierul își pierde flexibilitatea. Și e foarte curios că chinezii adulți nu pot pronunța anumite sunete, ca de exemplu litera R. Pentru ei, România e Lomania. Un copil chinez crescut însă în Europa nu are această problemă. De ce?
Pe de altă parte, engleza este grea prin bogăție lexicală și prin expresii și în același timp, e relativ ușoară prin gramatică. Fiecare persoană o învață mai repede sau mai încet în funcție de cunoștințele lingvistice anterioare, de înclinații, de vârstă și de profesie. Ca orice altă națiune, englezii comunică prin cuvinte, prin expresii, idiomuri și prin semnificații contextuale.
Majoritatea celor care învață engleza, pornesc de la vocabularul de bază al limbii, dar cuvintele sunt ca paharele cu apă. Niciodată nu știi cât sunt de pline sau cât sunt de goale. În plus, ele sunt doar simboluri codificate ale lumii exterioare ori ale ideilor și emoțiilor noastre interioare. Cuvintele sunt deasemenea flexibile și au înțelesuri și nuanțe specifice fiecărei limbi și culturi. În plus, odată cu trecerea timpului, cuvintele își schimbă de multe ori semnificația, iar în traduceri, cuvintele și expresiile trebuie decodificate. Fiecare popor își definește însă propriile concepte în funcție de experiența sa istorică.
Expresiile la rândul lor, sunt propoziții relativ simple care păstrează doar parțial semnificația elementelor componente, dar cu nuanțe care trebuie interpretate. Expresiile idiomatice, sunt și mai complicate. Ele au pierdut sensul inițial al cuvintelor componente și au căpătat un subînțeles cunoscut doar de cei care s-au format lingvistic în societatea respectivă. Englezii și americanii folosesc multe asemenea expresii. De exemplu, its pooring cats and dogs! (plouă cu câini și pisici). La noi umblă câinii cu covrigi în coadă! Și îmi amintesc când după mai multe exerciții fizice m-am plâns unui coleg american de febră musculară (tradus de mine ca muscular fever). Colegul a râs de s-a prăpădit. În limba engleză, simptomele de febră musculară se numesc charlies horse! Ce avea calul și Charlie cu mușchii mei
?
Percepții, înțelegere și comunicare
Ceace vedem fiecare dintre noi, ceace înțelegem, percepeam or simțim, depinde de cunoștințele și experiențele noastre anterioare. La rândul lor și pentru a complica înțelegerea dintre diferite societăți, percepțiile sunt de multe ori ambigue și depind de contextul cultural în care s-au format. Ce înseamnă, de exemplu, cuvântul masacru? La masacrul din Boston, care a contribuit mult la declanșarea revoluției Americane, trupele engleze au împușcat cinci coloniști. Dacă ce s-a întâmplat la Boston în 1775 a fost un masacru, cum putem numi ceace a făcut Pol Pot în Cambogia, unde comuniștii au ucis un sfert din populația țării?
De multe ori oamenii înțeleg ceace au fost condiționați să înțeleagă, or cred ceace le dictează așteptările și interesele. Se spune chiar că oamenii au pervertit limbile ca să se poată minți între ei și multe cuvinte și expresii moderne conduc la asemenea concluzii. De pildă, pentru a-i umfla prețul, un nou gen de cort militar a fost numit de fabricant
strucură mobilă locuibilă. Nimeni nu cunoștea semnificația asociației de cuvinte, dar armata americană a achiziționat noile corturi. Oricum, perceperea cuvintelor și ideilor determină atitudinea și comportarea noastră.
Oamenii percep lumea prin trei simțuri proxime: miros, gust și pipăit și prin două simțuri distante: vedere și auz. Percepțiile diferă însă foarte mult de la persoană la persoană și de la o cultură la alta. În plus, oamenii nu au vocabular adecvat pentru fiecare nuanță percepută și numeroase cuvinte nu se pot traduce și comunica decât prin parafraze. De exemplu, vechii azteci din Mexic aveau un singur cuvânt pentru zăpadă, ghiată și frig, pentru că în mediul lor tropical nu aveau nevoie de asemenea diferențieri. În același timp, eschimoșii din Alaska au 14 cuvinte pentru zăpadă deoarece supraviețuirea lor depinde de înțelegerea mediului înconjurător care e permanent înzăpezit. Pe de altă parte, tot eschimoșii disting și au cuvinte diferite pentru foarte puține culori, pentru că mediul lor natural este mai mereu alb ca zăpada. Și mă întreb, cum ar fi comunicat aztecii și eschimoșii în secolul 19 dacă s-ar fi întâlnit?
Referitor la culori, acestea există într-un spectru continuu cu o multitudine de nuanțe percepute diferit de populații din medii diferite. În regiunile tropicale și luxuriante, oamenii percep sute de nuanțe de culori în timp ce în regiunile arctice populațiile indigene percep foarte puține culori. Pentru indigenii din nord, culorile trebuie explicate, dar în final semnificația lor rămâne ambiguă iar traducerea și înțelegerea rămâne imperfectă. Unele culori, de exemplu, poarta nume de flori, dar ce faci dacă nu ai văzut nici odată acele flori? Altfel, în știința spectrografiei culorile sunt exprimate prin numere
Va spune ceva culoarea Nr. 3476 H?
Percepția diferă deasemenea de la persoana la persoană. În industria de coloranți, un specialist distinge cu ochiul liber peste o sută de nuanțe de culoare neagră. În industria de parfumuri, un nas rafinat percepe o mie de mirosuri, iar degustătorii de vinuri pot constata dintr-o sorbire originea și calitățile unui vin. Din aceste motive, specialiștii se pot înțelege numai între ei. Oamenii de rând se limitează la un vocabular de bază care reprezintă cultura generală în care s-au format.
În cadrul cursurilor mele de comunicare lingvistică între diferite culturi și popoare, ofeream un exemplu hazliu și fiecare înțelegea imediat ce înseamnă percepția. Îi întrebam pe studenți cum cântă cocoșul în limbile lor materne? Și începea distracția: Kikirikiki, Cocoricoco, Cucurucucu, Cockledoodledo, și bine înțeles, Cucuriguuu! Tare deștept trebuie să fie cocoșul nostru să cunoască atâtea limbi!
În ce privește dialogul între culturi și între națiuni care vorbesc limbi diferite, fiecare dintre noi pornește de la premiza că interlocutorul său are în minte aceiași semnificație a cuvintelor. Este greșit, pentru că înțelesurile sunt diferite și pe deasupra apar și intențiile și interesele personale. Chiar și în cele mai bune condiții și fără scopuri ascunse ne putem lovi de obstacole neașteptate.
Și am să ofer câteva exemple din limbile romană și engleză. Pentru cuvântul românesc deget, engleza are două cuvinte: finger (degetul mâinii) și toe (degetul piciorului). Engleza are și cuvântul digit, dar acesta înseamnă cifră. În schimb, americanii au un singur cuvânt, painter, pentru ceace limba romana are trei cuvinte: pictor, vopsitor și zugrav. Un alt exemplu ilustrativ este cuvântul românesc nepot pentru care Americanii au două cuvinte: grandson și nephew, ceace înseamnă că în traducere trebuie specificat: nepot de bunici său nepot de frate și soră. În schimb, noi înțelegem foarte bine ce înseamnă nepotismul pentru că știm de unde provine din punct de vedere lingvistic. Americanii îi cunosc semnificația, dar nu cunosc originea cuvântului.
Să nu ne facem totuși iluzii. În timp ce engleza are un vocabular de peste un milion de cuvinte, limba română, o limbă dezvoltată și bogată de altfel, are circa 200 de mii. Majoritatea oamenilor folosesc însă în mod activ doar câteva mii de cuvinte. Restul pot fi recunoscute atunci când le citim or le auzim, sunt cuvinte dormante, sau sunt folosite doar de specialiști. Nici un om, cât ar fi el de savant, nu cunoaște toate cuvintele din dicționar. Oricum, vocabularul se schimbă relativ repede, în timp ce culturile și mentalitățile se schimbă foarte lent.
Și acum ceva încurajator. Specialiștii au calculat că ar fi nevoie de circa trei mii de cuvinte pentru a înțelege 80 la sută din limba engleză modernă. E vorba de cuvintele de bază ale oricărei limbi și probabil de neologismele epocii. Care sunt însă cele trei mii de cuvinte de bază? Dacă le identificați, vă rog să mi le comunicați, dar grăbiți-vă. Până ajung la mine se pot schimba!
Limba engleză este deci și rămâne cea mai bogată și cea mai studiată limba din lume. Și e bogată pentru că a păstrat o mulțime de cuvinte din limbile care au creat-o și pentru că a rămas deschisă multor cuvinte provenite din limbile popoarelor pe care le-au întâlnit englezii. Astfel, engleza a adoptat cuvinte din aproape toate limbile, inclusiv din română. Mă refer la cuvântul horă, care în dicționar este menționat ca fiind israelian. Este și israelian pentru că evreii l-au împrumutat de la noi, dar e românesc pentru că îl moștenim de la Traci.
Câteva curiozități anglo-lingvistice
Conform lucrării American Heritage Dictionary (Boston, NY: Haughton Mifflin Co. 1992) cel mai frecvent cuvânt în limba engleză este a tradus în românește cu un (un bărbat), sau o (o femeie). Urmează articolul definit the, echivalent în limba romana cu articolul pus la sfârșitul substantivelor și adjectivelor (Om-ul; Femei-a). Altfel, cele mai frecvente cuvinte englezești cu înțeles propriu sunt Say (a spune, a vorbi) și Man (cu înțeles generic de om). De alta parte, din punct de vedere statistic, 26 la sută din vocabularul limbii engleze e alcătuit din substantive și 18 la sută din verbe.
Și pe o notă personală, când eram închis la securitatea din Timișoara, după ce fusesem prins la granița cu Iugoslavia, aveam în celulă un afiș cu regulamentul de comportare al celor arestați. Citind și studiind regulament, am constatat că limba noastră are mai multe consonante decât vocale. Adevărul este însă că în timp ce limbă orală reprezintă o codificare a realității, limba scrisă este o re-codificare arbitrară a primei codificări. Revenind la semnificație și la codificări, dacă cuvintele reprezentând obiecte fizice sunt ușor de tradus în alte limbi, ideile abstracte, gândurile, emoțiile, sunt mult mai greu de exprimat in cuvinte și de tradus
Recent, am văzut un documentar filmat de un grup de antropologi Americani care au studiat unul din puținele triburi din savana africană, care încă mai trăiește din vânat. Când antropologii i-au întrebat dacă sunt fericiți, aceștia nu au putut să răspundă pentru că în cultura lor nu există un asemenea cuvânt. Antropologii le-au explicat că fericirea este o stare de mulțumire totală, o stare de extaz. Atunci, membrii tribului au răspuns că în acest caz pentru ei o asemenea stare înseamnă să mănânce carne de baboon și să aibă la discreție miere de albine și apă de băut.
Apropo! În limba chineză pictograma pentru fericire arată un cuplu cu un copil și cu un acoperiș deasupra capului. Mă întreb ce înseamnă fericirea pentru milardarii de azi! E posibil ca în lumea lor să nu existe un asemenea cuvânt! Sau poate, parafrazându-l pe Rockefeller, un miliardar e fericit atunci când mai face câțiva dolari în plus pe lângă ce are!
Lămurire: O bună parte din informațiile din acest articol le-am cules din adnotările pregătitoare pentru cursul universitar Cross-Cultural-Communication, curs pe care l-am ținut inițial la școala militară americană J.F. Kennedy din Carolina de Nord. Multe alte informații sunt selecționate din manuscrisul meu intitulat Despre limba engleză. Amatorilor de curiozități le pot trimite manuscrisul la cerere.
Prof. Dr. Nicolae Nicholas Dima,
|
Nicolae Nicholas Dima 10/1/2025 |
Contact: |
|
Informatii Utile despre Canada si emigrare.