Gânduri mărturisite ; Efectul de observator
Efectul de observator se referă la influența pe care o are actul de observa un fenomen asupra desfășurării sau rezultatului acestuia. „Ceea ce observăm noi nu este natura în sine, ci natura expusă metodei noastre de investigare“, spunea Werner Heisenberg, creatorul mecanicii cuantice, pe la 1958.
Astfel, primul sens al noțiunii în discuție face trimitere la observarea particulelor elementare, cum ar fi de exemplu un electron, care poate fi observat prin interacțiunea cu un foton, această interacțiune schimbând de fapt proprietățile inițiale ale fenomenului observat.
În sens mai larg, în electronică de exemplu, putem constata cum aparatele de măsură (ampermetre, voltmetre, etc.) vor influența mărimea parametrului măsurat, într-o mică măsură ce-i drept, dar suficient pentru a demonstra că actul de observare are un impact asupra fenomenului observat.
A nu se confunda efectul de observator, care presupune o interacțiune a observatorului cu fenomenul observat, cu experimentul mental paradoxal descris de Erwin Schrödinger în 1935, și cunoscut sub numele de Pisica lui Schrödinger, când pisica este presupusă atât vie cât și moartă până în momentul observării. Aici observatorul nu are nici o interacțiune cu fenomenul observat, întregul experiment fiind de fapt o extrapolare a unui concept cuantic la nivel macroscopic, pentru ridiculizarea acestuia.
Efectul de observator se manifestă și în informatică, chiar în viața de zi cu zi, când performanțele unui procesor sau calculator sunt diminuate pe măsură ce un program de observare (sau spionare), intervine în algoritmul de funcționare, rezultatul fiind încetinirea acestuia. Efectul de observator este descris și în științele sociale, și se referă la faptul că oamenii își modifică comportamentul atunci când știu că sunt supravegheați. Acesta este un efect care poate fi și indirect, oamenii modificându-și comportamentul chiar atunci când nu sunt direct observați, dar când au această convingere. Pe această supoziție se bază „securitatea comunistă” pentru a menține controlul societății.
Am putea menționa și modificarea comportamentului uman în fața camerei de luat vederi sau atunci când subiectul răspunde la telefon.
De multe ori trăsăturile de personalitate prezentate în aceste situații diferă de comportamentul cotidian al persoanei, de unde și relevanța limitată a interviurilor pentru un loc de muncă sau o demnitate socială.
Legate de efectul de observator sunt și proverbele și obiceiurile românești cum ar fi, „ochiul stăpânului îngrașă vita”, care sugerează că supravegherea atentă a animalelor și a pomilor (a proprietății în general), contribuie la bunăstarea acestora, și „gurbanul viilor”, când gospodarii merg la vie, în pragul primăverii, se încing cu cele mai viguroase corzi de viță, și cinstesc din vinul anului trecut, mulțumind viei, cântând și dansând.
Aceste tradiții ar putea fi interpretate atât ca un efect al observatorului asupra naturii cât și ca un fel de autosugestie, un efect al observatorului asupra lui însuși, un îndemn în a se pune pe treabă, pentru că atunci via cât și vita, chiar și natura înconjurătoare, vor complota la bunăstarea acestuia.
Nu putem trece cu vederea asasinarea lui Charlie Kirk, în Statele Unite ale Americii, amintind de asasinatele politice a lui John F. Kennedy (1963) și a lui Martin Luther King Jr. (1968). Lipsa de reacție, de această dată, a așa zisei „lumi democratice”, arată adevărata dimensiune a acestei grozăvii. N-am auzit acum nici un „Je suis Charlie!”.
Ca o rezonanță peste timp, amintind de Revoluția Americană si de Revoluția Franceză, de la sfârșitul secolului al XVIII-lea, în care Marquis de La Fayette (eroul celor două lumi, cum era poreclit) a avut un rol hotărâtor, evenimente tragice au avut loc și în Franța, nemulțumirile sociale dând în clocot, cum era de așteptat când voința populară este încălcată și alegerile au ajuns doar un exercițiu de imagine. Se clatină și scaunul „tătucului travestit”, că doar n-o fi ars Catedrala Notre-Dame din Paris, „de florile mărului”, cu câțiva ani în urmă
„Sunt semne pe Pământ, sunt semne sus pe Cer”, care nu ar trebui ignorate. Nimic bun nu poate apare dintr-o guvernare bazată pe ignorarea rezultatului alegerilor parlamentare, doar instabilitate și sărăcie, violențe inutile, destabilizare și duhurile războiului bătând la porțile Europei.
Pe la noi se naște văzând cu ochii un nou „Geniu al Carpaților”, un amestec de Hercule, Brătianu, Kogălniceanu și Carol I, după părerea unor aplaudaci celebri în lipsă de idoli.
Ca și în viața unui om, atunci când nu mai știi unde vrei să ajungi, viața îți aruncă o încercare și o altă ușă se deschide. Se pare că ne apropiem de un moment de cotitură în viața acestui neam, pentru că iarăși am pierdut direcția, punând pe piedestal pe cei care au uitat valorile neamului, și care se plimbă pe „coclauri”, când soarta țării se joacă la noua „ruletă rusească”, și ne trece iarăși „glonțul pe la ureche”.
Spun acestea cu gândul la „efectul de observator”, și la faptul că și noi colaboratorii și cititorii publicației „Observa-torul”, putem avea un efect asupra fenomenelor semnalate, în sensul de a mărturisi adevărul, și a ne elibera din strânsoarea propagandei și a minciunii interesate.
Nu cred că poporului român îi este scris să trăiască în robie, în nici un fel, în nici un timp și sub nici un „tătuc”, autohton sau nu.
Ioan Cojocariu, Toronto
|
Ioan Cojocariu 9/26/2025 |
Contact: |
|
Informatii Utile despre Canada si emigrare.