Despre relația dintre persoane
Este un adevăr prea simplu că lumea în care trăim , calitatea vieții, este determinată în primul rând de relația dintre persoane, de relația dintre oameni. Pe cât de simplu este acest adevăr pe atâta de complicată a devenit explicarea acestei relații.
De cele mai multe ori,daca nu intotdeauna,relatiile dintre oameni sunt compromise datorita “evenimentelor” sau,mai bine zis importantei disproportionate pe care o dam evenimentelor din afara noastra si care sunt intotdeauna repede trecatoare. Uitam ca “evenimentele” sunt despre “lucruri:,intotdeauna trecatoare,si iarasi uitam ca relatiile dintre oameni sunt ,sau ar trebui sa fie,pentru vesnicie. Ca singur exemplu ma gandesc la enormul si inutilul consum de energie spirituala si nervoasa, de timp, acordat unor alegeri pentru functii publice. Alegeri care se tot repeat,care au caracter si consecinte trecatoare si importanta vremelnica,daca si atata.Odata trecute aceste alegeri pasiunile partizane ar trebui date uitarii. Incrancenarea in “parerea” proprie si partizanatul vrasmas ar trebui uitate. In mod simplu am putea face asta gandind ca semenul nostrum ,cu o alta parere,poate a gresit si ca avem obligatia de ierta celor care ne-au gresit si asta in nadejdea ca Cel care sta deasupra tuturor ne va ierta propriile greseli.
Numeoroase școli de gândire, moraliști de tot felul și toată orientarea,propovadutiori de duzină și cu credentiale dintre cele mai dubioase au amstecat noțiuni și subiecte și au făcut ca acest domeniu de maximă importantă să devină confuz și obscur.
În esență relația dintre persoane trebuie să fie simplă și întemeiată pe acțiuni inspirate de o porunca fără lipsa de comentariu,pe iubire. Dar porunca iubirii înseamnă nu o opțiune teoretică dar una de acțiune, de viață. Între oameni trebuie să fie bunăvoire, îngăduință,întrajutorare, doar în acest chip “principiile” devin fapta și existența devine viață. Dar în plus mai există un aspect și el ține de natura omaneasca.
Fiecare dintre noi(sau oricum cei mai mulți dintre noi) suntem stapaniti de mândrie și ne închipuim a fi “centrul” pământului.(Această este o rătăcire care pleacă de la adevărul că fiecare persoană este “cea mai iubita” de Dumnezeu;adică pe toți și fiecare Dumnezeu ne iubește egal în planul Sau, care este desăvârșit). Dar , rătăciți, cădem în mândrie și atunci începem să “jucăm” roluri și să ne lăsăm pradă imaginației și iluziilor care sunt de la necuratul.
Unii cădem în ispita de-a “stânga” și ne pravalim în păcate și patimi “groase”(narcotice, erotism,lăcomie,etc) dar alții cădem în ispita de-a”dreapta” și prin fățărnicie, ne imaginăm buni. Mimăm milă, dragostea,facem inflație de declarații eroice și fără acoperire și,mai rău, ajungem să ne înduioșăm de propria noastră “generozitate”(care în realitate nu înseamnă nimic decât vorbă goală.)În realitate cultivăm părerea de sine, trândăvia, lingușeală, prefăcătoria, lașitatea,lenea,lăcomia și prostia. Cât de adesea selecționăm relațiile conform cu imaginea de sine pe care o dorim proiectată.Cât de adesea uităm binele primit în trecut și pe cei care ni l-au dăruit îi înlocuim cu cei de la care putem avea folos astăzi.Cât de des “rezistența” de azi înseamnă fripturism cras.Iar mai grav este atunci când cădem în una din cele mai cumplite ispite,când confundăm mândria cu smerenie.De fapt calea unor relații bune între oameni stă în empatia afectivă.
Capacitatea și voința de a trăi stările(sau minimal a le înțelege) sufletești și materiale ale semenului,truda de a ne apropia și include în propriul eu aceste trăiri. Această înseamnă a lua asupra noastră măcar parte din povara semenului și efortul conștient de a deveni “una”,comuniune, cu el.Mai este nevoie sa acceptam viu,activ,intodeauna ,ca parerile noastre sunt relative si deci este foarte posibil sa fie gresite sau incomplete.In atare intelegere ar trebui sa respingem intoleranta obtuza sau,mai rau,fanatismul rabiat. Ca singur exemplu ma gandesc ,iarasi,la pasiunile disproportionate pe care le starnesc alegeri periodice care,culmea,nu pot produce schimbari esentiale. Mania de a idoliza candidati pe care in cateva zile ii vom uita(Slava Domnului!) este efectiv jenanata. O parere ,fie ea si gresita, a semenului nostrum se cuvine sa fie iertata si uitata.
Ce este insa obligatoriu este sa acceptam “chipul” semenului ( în care se ascunde icoana lui Hristos Iisus si,sa nu uitam,prin Botez suntem asta deoarece,’cati in Hristos v-at botezat,in Hristos v-ati si imbracat!).Asa vom putea ajunge,în timp și cu trudă, la schimbarea omului “vechi” cu cel “nou”,la “metanoia” ,la "intorcererea comportamentala,la 'pocainta"(caci "pocainta" asta inseamna,intorcere,preschimbare)care este țelul suprem al vieții creștine și minunea minunilor. Astfel vom ajunge ca în adevăr să putem spune si marturisi,”Câți în Hristos v-ați botezat,în Hristos v-ați și îmbrăcat”.
Alexandru Nemoianu
Istoric
USA Michigan
|
Alexandru Nemoianu 5/27/2025 |
Contact: |
|
Informatii Utile despre Canada si emigrare.