Home Informatii Utile Membrii Publicitate Business Online
Abonamente
Despre noi / Contacte

Evenimente Culturale

Puncte de vedere
Pagina crestină
Note de carieră
Condeie din diasporă
Poezia
Aniversari si Personalitati
Interviuri
Lumea nouă
Eternal Pearls - Perle Eterne
Istoria noastră
Traditii
Limba noastră
Lumea în care trăim
Pagini despre stiintă si tehnică
Gânduri pentru România
Canada Press
Stiri primite din tara
Scrisorile cititorilor
Articole Arhiva 2025
Articole Arhiva 2024
Articole Arhiva 2023
Articole Arhiva 2022
Articole Arhiva 2021
Articole Arhiva 2020
Articole Arhiva 2019
Articole Arhiva 2018
Articole Arhiva 2017
Articole Arhiva 2016
Articole Arhiva 2015
Articole Arhiva 2014
Articole Arhiva 2013
Articole Arhiva 2012
Articole Arhiva 2011
Articole Arhiva 2010
Articole Arhiva 2009
Articole Arhiva 2008
Articole Arhiva 2007
Articole Arhiva 2006
Articole Arhiva 2005
Articole Arhiva 2004
Articole Arhiva 2003
Articole Arhiva 2002








 
Informatii Utile despre Canada si emigrare.
Inregistrati-va ca sa puteti beneficia de noile servicii oferite Online.
Business-ul dvs. poate fi postat Online la Observatorul!
Anunturi! Anunturi! Anunturi! la Publicitate Online

 
Frumusețea care nu costă bani - „În liniștea pădurii, se aude limba dintâi a inimii.”

Există o frumusețe care nu se vinde și nu se cumpără. Ea nu stă în vitrine, nici în premii, ci în fiorul acela adânc care ne cuprinde când suntem goi de zgomot și plini de viață. E frumusețea care nu se cere, dar vine, nu se arată, dar se simte.

Este prezentă în atingerea gliei, în mirosul de fân, în privirea unei vaci blânde care paște iarba liniștită.
Este în roua ce sărută câmpul la ceasul răsăritului, în pâlpâirea frunzelor ce tremură la marginea drumului, în umbra unei stânci ce păstrează în ea istoria tăcerii.

Am umblat singură prin pădure și frica mi-a fost poartă, nu obstacol, ci chemare. Doi câini ciobănești, cu ochi pătrunzători, au alergat spre mine și au lătrat cu o furie neașteptată, gata parcă să mă înhațe. Doar fluierul stăpânului i-a oprit. Au tăcut brusc, iar eu am rămas cu gândul suspendat între spaima trăită și miracolul de a fi încă întreagă.
A fost un moment de graniță. Nu știu cum m-aș fi descurcat altfel.
M-am întrebat, tăcut, de ce cineva ar lăsa câini liberi într-un spațiu care este și al celor ce merg cu inima deschisă spre pădure.
Poate că, odată cu frumusețea lumii, ar trebui să învățăm și responsabilitatea față de ea.

În acea clipă, nu aveam nimic altceva decât prezența mea. Am scăpat prin noroc.
Și totuși, natura nu m-a alungat. M-a primit mai departe cu liniștea ei deplină.
În adierea ce se strecura printre copaci, am înțeles încă o dată că lumea are un limbaj pe care nu îl învățăm în școli.

Este limbajul inimii
Al frunzelor care foșnesc
Este graiul norilor, al apelor ce curg fără țintă dar cu rost, al păsărilor care nu greșesc cerul
Este limbajul turmelor care cunosc tihna, al tălăngilor care hipnotizează, cântă fără partitură
Este ritmul nevăzut al vieții, acela care leagă zborul unei libelule de visul unui copac

Oamenii au uitat să vadă cu sufletul
S-au obișnuit cu frumusețea cosmetizată, tăiată în unghiuri perfecte, dar au orbit față de ceea ce înfioară cu adevărat
Față de acea stâncă tăcută, ca un călugăr, care ne recunoaște
De iarba ce se lasă călcată și totuși rămâne vie
Față de clipa în care nu cauți nimic, dar primești totul

Călătoria mea nu a avut destinație, dar a fost mai reală decât toate destinațiile lumii
A fost o coborâre în mine și o urcare în tot ce nu poate fi spus
Am pășit prin locuri neștiute, cu lumina cerului atinsă pe tâmple ca o binecuvântare și câmpurile deschise ca niște pagini neatinse
Am simțit pacea aceea adâncă, neatinsă, ca o liră care n-a mai fost atinsă de secole, și totuși vibra în mine

Am găsit în drumurile fără hartă răspunsuri pe care le purtam dintotdeauna, dar nu știam să le citesc

Frumusețea aceasta este o aripă invizibilă care te ridică din tine
Este o chemare blândă, o lumină care nu arde dar topește ziduri
Ca o vioară ce așteaptă un arcuș curat, un suflet curat, ca să cânte

În această lume a zgomotului, frumusețea tainică nu strigă
Dar pentru cel care are inima deschisă, ea șoptește adevărul dintâi
că suntem parte dintr-un cântec mai mare
că nu suntem pierduți, ci doar chemați înapoi
acolo unde totul este viu, neînstrăinat și adevărat

Frumusețea care nu costă bani este frumusețea care vindecă


---

Poem

Am umblat singură
și glasul pământului m-a găsit
Doi câini m-au privit ca niște străjeri
ai unei porți nedeschise din mine
Mi-a fost teamă, dar n-am fugit
Am rămas
Ca să simt

Și atunci a început marea revelație
Frumusețea nu e ce se caută
ci ce te găsește
când nu mai ai nimic de cerut

Ea este tăcerea stâncii
ce-mi rostește taine fără limbă
Este vântul ce mângâie iarba
ca pe un copil ce visează
Este adierea care păstrează
mirosul turmelor din zori
tălăngi în ritmul inimii

Este norul ce trece
fără să știe că e frumos

Aceasta e limba sacră
pe care am uitat-o
fără cuvinte
fără sunet
doar fior

Ca arcușul ce atinge vioara
și scoate din ea o viață
nevăzută

Am călătorit fără țintă
și am găsit tot ce doream
cuibul visului nespus
cerul păsării din mine
frumusețea care nu costă bani
și nici nu cere aplauze

Ea doar e
Și eu, o clipă
am fost și eu
cu ea




Carmen Cristina Oltean din Toronto
acum pe Valea Meteșului






Carmen Cristina Oltean    5/5/2025


Contact:

Home / Articles  |   Despre noi / Contacte  |   Romanian Business  |   Evenimente  |   Publicitate  |   Informatii Utile  |  

created by Iulia Stoian