Frumusețea care nu costă bani - „În liniștea pădurii, se aude limba dintâi a inimii.”
Există o frumusețe care nu se vinde și nu se cumpără. Ea nu stă în vitrine, nici în premii, ci în fiorul acela adânc care ne cuprinde când suntem goi de zgomot și plini de viață. E frumusețea care nu se cere, dar vine, nu se arată, dar se simte.
Este prezentă în atingerea gliei, în mirosul de fân, în privirea unei vaci blânde care paște iarba liniștită. Este în roua ce sărută câmpul la ceasul răsăritului, în pâlpâirea frunzelor ce tremură la marginea drumului, în umbra unei stânci ce păstrează în ea istoria tăcerii.
Am umblat singură prin pădure și frica mi-a fost poartă, nu obstacol, ci chemare. Doi câini ciobănești, cu ochi pătrunzători, au alergat spre mine și au lătrat cu o furie neașteptată, gata parcă să mă înhațe. Doar fluierul stăpânului i-a oprit. Au tăcut brusc, iar eu am rămas cu gândul suspendat între spaima trăită și miracolul de a fi încă întreagă. A fost un moment de graniță. Nu știu cum m-aș fi descurcat altfel. M-am întrebat, tăcut, de ce cineva ar lăsa câini liberi într-un spațiu care este și al celor ce merg cu inima deschisă spre pădure. Poate că, odată cu frumusețea lumii, ar trebui să învățăm și responsabilitatea față de ea.
În acea clipă, nu aveam nimic altceva decât prezența mea. Am scăpat prin noroc. Și totuși, natura nu m-a alungat. M-a primit mai departe cu liniștea ei deplină. În adierea ce se strecura printre copaci, am înțeles încă o dată că lumea are un limbaj pe care nu îl învățăm în școli.
Este limbajul inimii Al frunzelor care foșnesc Este graiul norilor, al apelor ce curg fără țintă dar cu rost, al păsărilor care nu greșesc cerul Este limbajul turmelor care cunosc tihna, al tălăngilor care hipnotizează, cântă fără partitură Este ritmul nevăzut al vieții, acela care leagă zborul unei libelule de visul unui copac
Oamenii au uitat să vadă cu sufletul S-au obișnuit cu frumusețea cosmetizată, tăiată în unghiuri perfecte, dar au orbit față de ceea ce înfioară cu adevărat Față de acea stâncă tăcută, ca un călugăr, care ne recunoaște De iarba ce se lasă călcată și totuși rămâne vie Față de clipa în care nu cauți nimic, dar primești totul
Călătoria mea nu a avut destinație, dar a fost mai reală decât toate destinațiile lumii A fost o coborâre în mine și o urcare în tot ce nu poate fi spus Am pășit prin locuri neștiute, cu lumina cerului atinsă pe tâmple ca o binecuvântare și câmpurile deschise ca niște pagini neatinse Am simțit pacea aceea adâncă, neatinsă, ca o liră care n-a mai fost atinsă de secole, și totuși vibra în mine
Am găsit în drumurile fără hartă răspunsuri pe care le purtam dintotdeauna, dar nu știam să le citesc
Frumusețea aceasta este o aripă invizibilă care te ridică din tine Este o chemare blândă, o lumină care nu arde dar topește ziduri Ca o vioară ce așteaptă un arcuș curat, un suflet curat, ca să cânte
În această lume a zgomotului, frumusețea tainică nu strigă Dar pentru cel care are inima deschisă, ea șoptește adevărul dintâi că suntem parte dintr-un cântec mai mare că nu suntem pierduți, ci doar chemați înapoi acolo unde totul este viu, neînstrăinat și adevărat
Frumusețea care nu costă bani este frumusețea care vindecă
---
Poem
Am umblat singură și glasul pământului m-a găsit Doi câini m-au privit ca niște străjeri ai unei porți nedeschise din mine Mi-a fost teamă, dar n-am fugit Am rămas Ca să simt
Și atunci a început marea revelație Frumusețea nu e ce se caută ci ce te găsește când nu mai ai nimic de cerut
Ea este tăcerea stâncii ce-mi rostește taine fără limbă Este vântul ce mângâie iarba ca pe un copil ce visează Este adierea care păstrează mirosul turmelor din zori tălăngi în ritmul inimii
Este norul ce trece fără să știe că e frumos
Aceasta e limba sacră pe care am uitat-o fără cuvinte fără sunet doar fior
Ca arcușul ce atinge vioara și scoate din ea o viață nevăzută
Am călătorit fără țintă și am găsit tot ce doream cuibul visului nespus cerul păsării din mine frumusețea care nu costă bani și nici nu cere aplauze
Ea doar e Și eu, o clipă am fost și eu cu ea
Carmen Cristina Oltean din Toronto acum pe Valea Meteșului
|
Carmen Cristina Oltean 5/5/2025 |
Contact: |
|