Fereastra Orbului - Un roman-jurnal despre viața românilor din Canada
Despre mine, Adrian Munteanu, autorul a opt volume de sonete și a unei antologii, cel care realizează spectacole de poezie în întreaga lume, ați mai auzit, iar unii dintre voi m-ați și văzut în descinderile mele periodice pe pământ canadian, cu recitaluri de sonete, în calitatea mea de poet și actor.
Peste puțin timp va avea loc la Brașov, orașul în care m-am născut și viețuiesc, lansarea romanului meu, Fereastra Orbului. Va fi, așa cum procedez mereu, o lansare inedită, sub forma unui spectacol de Poezie și Videopoezie, cu text, interpretare, selecție de imagini, de muzică și cu montajul videoclipurilor realizate personal. Cred în continuare – nimeni n-a putut să-mi demonstreze că nu e așa - că este vorba de o premieră mondială, o formulă în care nu mai apare masa de prezidiu și oratorii de ocazie stând comod pe scaune, vorbind despre calitățile cărții, etalându-și, de fapt, propria știință exegetică. Evenimentele mele în care sunt autor și interpret înseamnă relația directă cu cititorii, fără intermediari. Ei, cititorii/spectatori, trebuie să-și facă mai întâi o idee despre carte și abia mai apoi să se confrunte cu interpretarea „inițiaților” citită prin reviste. Am pus acestei cărți subtitlul „ecografia ființei mele”, ca să se realizeze că este un parcurs legat strâns de tinerețea și devenirea mea în latură artistică. Ceea ce am reușit în activitatea mea este surprins, în linii mari, până în momentul în care am decis să trec în aria poetului care scrie sonete. În curând, celor interesați, această carte de 367 de pagini le va sta la dispoziție.
De fapt nu știu exact cărui subgen literar îi aparține. Poate niciunuia și multora. Aceasta pentru că, pe lângă tinerețea mea de interpret, înainte de aceea de scriitor, romanul găzduiește și jurnalul primului meu turneu întreprins în comunitățile românești din toată Canada, de la Pacific până aproape de Atlantic. Primele mele trei cărți au fost de basme în versuri. Din aceste povești pentru copii între 7 și 77 de ani, mi-am construit un spectacol de o oră pe care l-am oferit copiilor din comunitățile românești de pe tot cuprinsul Canadei, începând de la Vancouver, trecând prin Toronto, Kitchener, Hamilton, Ottawa și Montreal, în unele dintre aceste localități susținând, în anul 2003, mai multe spectacole, în săli închiriate sau în biserici. Timp de aproape două luni, am notat zilnic tot ce s-a întâmplat, activitatea fiecărei zile, profilul oamenilor cu care m-am întâlnit, oameni realizați sau trăind la limita subzistenței, ecourile spectacolelor, reacțiile din presă, disputele între români, prieteniile și sprijinul dintre ei, dar și certurile dintre asociații, dintre cenacluri, dintre biserici și asociații, reușite personale sau colective, dar și dorințe de întoarcere definitivă în spațiul de acasă. Am descris astfel – dintr-o experiență reală, pe viu, și nu culeasă din cărți - viața românilor trăitori într-o țară cât un continent, cu bunele și relele viețuirii lor de eterni imigranți. Cu siguranță pe unii dintre voi îi va interesa cum vede un român rămas în țară, existența lor de trăitori la mii de leghe de România.
De un lucru trebuie să vă asigur. Tot ce se află în această carte este real: date, ore, nume, personaje, întâmplări. Până la ultima respirație.
Au trecut mai mult de 20 de ani de atunci. Unii nu mai sunt, dar mulți se vor regăsi în paginile acestei cărți. Cu numele lor real, cu viața lor.
Aveți în continuare un scurt fragment din acest roman în pregătire.
Să ne vedem mereu sănătoși și cu puterea de a dărui ce avem mai bun!
Fragmentul din romanul – jurnal în pregătire „Fereastra Orbului” de Adrian Munteanu
Marți, 28 mai, 2003, Vancouver
Așadar, două spectacole voi avea duminică. La ora 13,30, după slujbă, la biserica ortodoxă „Sf. Treime” şi la ora 19, la biserica baptistă. S-a hotărât așa, pentru că va fi ca un dar neașteptat și inedit de ziua copiilor.
În schimb, surpriza neplăcută mă aștepta acasă, pe email. După discuția avută personal și acceptarea spectacolului de către preotul Corneliu Dragomir de la biserica „Sf. Nicolae”, am primit un mesaj de la el, pe care-l reproduc:
La această oră, întâmpin ceva probleme legate de persoanele prin intermediul cărora ne-ați contactat. Evenimentul de la sfârșitul săptămânii, Eurofest, a fost deja abordat neprincipial, anunțul nostru oficial fiind alterat și afișat pe web-site-ul CCR, fără o prealabilă consultare, cu adăugarea unor nume de contact arbitrare, lucru ce poate merge până la chemarea în fața instanței a societății respective pentru acest tip de practici.
Până la clarificarea acestui incident și scuzele de rigoare cu modificarea mesajului, eu personal nu am să pot oferi nici un fel de sprijin.
Părintele Cornel
Ce aveam eu cu aceste altercații și neînțelegeri între membrii comunității de români din Vancouver? Iată-mă angrenat într-un conflict care îmi este străin, dar care mă integrează, fără voie, singurii care urmează să aibă de suferit fiind copiii, niște nevinovați. Este ceea ce am precizat în răspunsul meu formulat imediat:
Părinte Dragomir, auzisem, tangențial, că există probleme în comunitatea românească, dar eu vin din România, nu am contribuit la ele și nici nu vreau să mă implic în așa ceva. Eu am venit cu o misiune artistică și faptul că am contactat, pentru ajutor, Centrul Comunitar Românesc din B.C. este pentru că nu am cunoscut pe nimeni altcineva în Vancouver și am apelat la singura asociație pe care am descoperit-o pe Internet.
Dumneavoastră veți decide cum doriți asupra spectacolului pe care l-am propus, dar mi se pare cel puțin nefiresc ca de un spectacol care se poate vedea atât de rar, inedit chiar și pentru copiii din România, de o întâlnire de suflet, în care aduc un zâmbet și o lacrimă de acasă, să nu beneficieze copiii comunității dumneavoastră. Eu nu sunt mesagerul nimănui, ci numai al propriei mele pasiuni pentru scris și interpretare, al propriei bucurii de a mă adresa copiilor, bucurie care nu e firesc să fie umbrită de neînțelegerile celor mari.
Dacă vă interesează părerea cuiva aflat în afara conflictelor, cred că un spirit superior ar găsi în acest prilej pe care îl ofer eu, o portiță spre reconciliere. Consider că este o atitudine creștinească, în spiritul ortodoxiei în care părinții m-au învățat să viețuiesc, pe care un slujitor al bisericii este chemat să o demonstreze înaintea tuturor enoriașilor.
Cu respect sincer pentru ceea ce faceți și cu speranța că, totuși, mă veți contacta în zilele următoare.
Adrian
Părintele Dragomir, într-un duel în care mă minunez, dar tot nu știu cum
am intrat, mi-a răspuns după câteva ore:
Domnule Adrian,
Motivul pentru care am fost din start de acord cu propunerea și prezența dumneavoastră coincide cu motivele expuse de dv. în totalitate. Din păcate, bunele intenții și conduita pacifistă a tuturor slujitorilor bisericii noastre nu a împiedicat și nu pare să împiedice persoane instruite în contrainformații și dezinformare să poarte, pe toate căile, o luptă surdă împotriva realizărilor comunității și pentru a controla și nărui, pe cât posibil, acumulările materiale, spirituale și patrimoniul cultural clădit cu trudă și bună credință.
Așa cum am promis, din punctul meu de vedere, sunt de acord cu prezența dv. și cu prezentarea spectacolului în cadrul bisericii și comunității noastre. Biserica aparține comunității și nu am dreptul să decid individual. Atâta timp însă cât spectacolul apare asociat cu numele CCR sau cu persoana lui Nick Sava sau a altor directori executivi ai numitului grup, eu mă disociez de orice formă de prezentare, cu tot regretul pe care-l încerc, pentru că, personal, doream să învăț o mulțime de lucruri din experiența dumneavoastră.
Cu mâhnire
Pr. Corneliu Ioan Dragomir
Mă afund pe un teren necunoscut. Mai bine, mă opresc aici. Și așa, o mulțime de îndoieli cu privire la prezența și misiunea unor români în diasporă îmi dau târcoale.
Va urma
Adrian Munteanu
Adrian Munteanu
https://www.amsonete.ro
|
Adrian Munteanu 5/1/2025 |
Contact: |
|
Informatii Utile despre Canada si emigrare.