Din rânduielile vietii - Libertatea gândului, a cuvântului, nu pot dispărea
Uneori e nevoie de schimbare a modului de a gândi si a simti, dar si cel de a actiona. Este necesară schimbarea, fiindcă schimbare înseamnă mersul înainte, înseamnă progres, înseamnă atingerea unui echilibru, înseamnă multumire în final. Dar orice schimbare trebuie pregătită, adică gândită temeinic, făcută cu răbdare, logică si iubire. Răbdare se cere de asemenea din partea celor care asteaptă schimbarea, adică li se cere a avea puterea de a îndura încercările vietii si de a astepta când trebuie si cât timp trebuie, ducerea ei la bun sfârsit.
Probleme noi inundă societătile, si ele vin în valuri puternice, gata să frângă malurile. Sunt multe de făcut, un conducător trebuie să aibă o „ceată” în jurul lui, care să ajute cu idei la luarea unor decizii de schimbare. Timpul trece foarte repede, problemele sunt multe si deciziile se cer luate. Pentru cei care asteaptă si critică toate miscările, este mult mai usor decât pentru cei care s-au urcat în „trăsura cu cai”. Nu mai spunem de „vizitii” alesi, în care se pun toate sperantele. Lor, celor angajati în conducerea acestei lupte li se cere a fi exemple de virtute, iubitori de Dumnezeu si de oamenii pe care-i conduc. Oamenii si în special cei care ne conduc trebuie să cugete, să-si facă timp pentru cugetare, pentru a face lucruri potrivite firii lor, dar si firii celor pe care-i conduc. Se poate întâmpla oricui să rostească sau să dea răspunsuri pripite, sau să actioneze în mod pripit, fără a gândi prea mult. De aceea, ar trebui să ne rezervăm un timp pentru a gândi vorbele si actiunile, a nu ne grăbi să spunem sau să facem ceea ce ne vine imediat în minte. Nu întotdeauna primul gând este si cel mai bun. Sigur că acest timp pentru fiecare persoană este diferit, functie de viteza conexiunilor care se fac în minte, dar pentru un rezultat bun al celor spuse si apoi făcute, el este necesar. Pauza, acea tăcere, poate fi cu adevărat „de aur!”. Altii nu au răbdare să asculte, din cauza firii lor, dar de cele mai multe ori din lipsă de întelegere, nesituându-se pe acelasi nivel de cunostinte cu ceilalti.
Lucrarea virtuoasă a schimbării fiind grea si putând fi însotită de necazuri, grăbindu-ne să luăm decizii s-ar putea ca ele să nu fie dintre cele mai bune, mai potrivite. Aprecierile grăbite sunt făcute de oameni incapabili de a întelege în profunzime lucrurile si ele pot să perturbe deciziile si chiar drumul ales. Poate aici trebuie să intervină o schimbare. Sunt greutăti si oricât ar încerca cineva să le evite si să se ferească de ele, să recunoastem că fac parte din arsenalul zilnic al vietii. Pentru ele trebuie avută întelegere, păsuire.
Asadar, criticile, asteptările cu privire la viată, trebuie însotite de răbdare, coordonate într-un mod care să ne permită să ne gândim creativ la viitor; să nu dăm totul la o parte, cu furie, fără judecată si să ne grăbim să înlocuim cu ceva care nu poate demonstra soliditate, pentru a nu ajunge în situatia de a fi dezamăgiti. Dar nici a tolera un rău existent, complăcându-ne în situatii neclare prea mult timp sau, a fi intoxicati cu sentimentul neîncrederii, al îndoielii, sau de cel al nepăsării.
De încercările prin care trecem si vom trece, nu se poate eschiva nimeni. Este foarte important însă, modul în care le judecăm si le întelegem, le cântărim si le depăsim. Există libertatea, valoare fundamentală a societătilor noastre, cucerită din greu si care trebuie protejată, iar rama ei de aur, , trebuie să fie decenta.
Există în lume eroism, excentricitate, fanatism, dar există si sfintenie, si cumpătarea la brat cu răbdarea, cu acestea din urmă ajungându-se la mult doritul echilibru sufletesc. Libertatea gândului, a cuvântului, nu pot dispărea - grafitul condeiului nu se va termina niciodată!
|
Dumitru Puiu Popescu 5/1/2025 |
Contact: |
|