Extremism si moderatie
„O lume fantasticã deasupra si sub noi se miscã! /
Pãmântul pentru noi trudeste. / Pãmântul ne iubeste!”
- Din volumul „De vorbã cu Îngerul”
Extremismul este definit ca o atitudine, o doctrinã a unor curente politice. El desemneazã idei sau actiuni considerate extreme, exagerate sau utopice si neadaptate la lumea realã. Cel mai adesea se propagã cu metode violente si agresive care au ca scop o schimbare radicalã. Într-o democratie sunt acceptate toate formele de grupãri atâta timp cât ele sunt într-o stare relativã de echilibru. Pericolul constã în faptul cã actiunile extreme se pot termina cu conflicte militare interstatale. Pentru noi, românii constienti, parte a civilizatiei ortodoxe, „extremism” este tot ce contravine legilor si principiilor noastre de existentã, si care ne pune în pericol realizarea scopului nostru în viatã.
În fine, plonjând în filozofie, genialul Blaise Pascal (sec. XVII) sesiza faptul cã simturile noastre „nu zãresc nimic extrem”, cu alte cuvinte ele nu ne sunt date pentru a folosi extremele, „ele ne scapã sau, noi, lor: Prea mult zgomot ne asurzeste, prea multã luminã ne orbeste, o distantã prea mare sau prea micã împiedicã vederea, o vorbire prea lungã sau prea scurtã este obscurã…” Ca atare, omul, în mod normal cautã moderatia în viatã si nu extremismul. Moderatia îi poate aduce linistea si armonia acestei vieti. Altfel, cruzimea extremismului se instituie în locul compasiunii – sentiment de întelegere si de compãtimire fatã de suferintele si nenorocirile cuiva, de întrajutorare. Atitudinea bestialã a extremistilor poate fi contagioasã, si conflictele se pot amplifica, putându-se ajunge la un rãzboi devastator.
Trãim un moment critic, desi pãmântul are posibilitatea de a ne sustine si hrãni, sãrãcia se extinde, bogãtia se concentreazã în mâinile unor oameni lacomi. Nu se tine seamã de conditiile noi ale vietii, de necesitatea gãsirii unor solutii care sã readucã demnitatea omului în planul ei regesc. Si atunci solutia extremistilor umplu acest gol al întelegerii cu violentã, crimã, distrugere. Se asteaptã cu înfrigurare un salt al mentalitãtii, al constiintei, un salt fãcut cu ratiune, dar si în spirit umanist. Cine-l va face si când?, fiindcã timpul nu asteaptã, el se scurge luând cu el ideile nedefinite si lãsând în urma lui degringolada vietii noastre.
Moderatia este o atitudine oarecum legatã de tolerantã, o atitudine care ar trebui sã convingã pe cât mai multi sã fie îngãduitori – atât cât se poate – si sã aleagã calea de mijloc în toate, stând si îndelung judecând… Atitudinea moderatã înseamnã micsorare, reducere, cumpãtare, mãsurã, adãugându-i-se sfatul util si pe întelesul tuturor, ca omul sã fie cuminte cât si cum trebuie. Firea omului, spunea Plutarh – scriitor si moralist de origine greacã, gânditor al Romei Antice – este cea care „prin învãtãturã pãstreazã moderatia si aruncã excesul”. Moderatia tine de bunul simt cãpãtat prin experientã si învãtãturã, si duce, în practicã, la dreapta mãsurã, la alegere corectã, la echilibru.
Aristotel, importantul filozof al Greciei Antice, spunea la vremea sa: „Calea de mijloc are avantajul de a produce cel mai bun mod de a fi”. El împãrtea virtutile în cele rationale – întelepciunea, întelegerea si cumintenia – si în virtuti morale – dãrnicia si mãsura –, fiindcã, spunea el, când vorbim despre un caracter moral noi nu spunem cã este întelept sau întelegãtor, dar cã este blând sau mãsurat. Dacã virtutea ratiunii se dezvoltã prin învãtãturã – deci are nevoie de experientã si timp –, virtutea moralã se capãtã prin obisnuintã: „Vom numi pe omul care pãstreazã calea de mijloc – blând, si media va fi numitã blândete. [...] Drumul de mijloc în toate trebuie lãudat mai mult, iar extremele nu sunt de lãudat, ci de condamnat. […] Adevãrul, cel care tine calea mijlocie, ar fi numit sincer, si mijlocia – sinceritate. Deformarea ei în sensul excesului, este numitã lãudãrosenie si omul – lãudãros.”
Parte din nelinistitii tineri de astãzi, dar si imaturii vârstnici, ar trebui sã gândeascã si sã se linisteascã, fiindcã viata este a tinerilor, ei îsi vor pregãti „asternutul” în care se vor odihni. Dar cum sã astearnã când alti „nebuni” se aruncã în aer sinucigându-se, renuntând astfel la viatã?
Extinzând notiunea, moderatia reprezintã trãirea si aplicarea mãsurii în toate: în viata privatã si în cea publicã, în viata politicã si în religie, în culturã si educatie, în respectarea spatiului privat al celuilalt, în cântãrirea si echilibrarea tuturor situatiilor potentiale generatoare de dezechilibru. Moderatia – dupã cum se întelege – se situeazã la polul opus exagerãrii care provoacã indignare, violentã, izolare sau revendicare prin rãzboire. Deoarece priveste atitudinea, moderatia se poate manifesta în: limbaj, vestimentatie, modul de reactie, comportament si altele prilejuri. Mentinând echilibrul se pot corecta si se pot deschide drumuri spre o bunã întelegere. Pentru a fi posibile toate acestea, moderatia îi învatã pe toti, ca fiecare sã asculte si opinia celuilalt, înainte de a-si forma si expune propria opinie.
Moderatia este mama tolerantei, spun unii, pentru cã numai oamenii moderati pot accepta toleranta. A tolera, înseamnã sã poti accepta alteritatea si sã fii îngãduitor; sã admiti cã nu numai tu ai dreptate, nu numai religia ta existã, cã oamenii sunt de rase diferite, de culori diferite, de opinii diferite, având grade de inteligentã diferite. Sã fii constient si sã accepti variatia si diferenta, întrucât felul în care comunicãm, relationãm, este cartea noastrã de vizitã pe care o prezentãm lumii. Ascultarea pãrerii celuilalt este o artã care necesitã calmul interior si renuntarea la orgoliu propriu, la prejudecãtile care se interpun între noi si cei pe care îi ascultãm. S-a vorbit mult si despre rãbdare, întelegere, iertare si iubire, necesare în gãsirea unei cãi favorabile vietii. Sã practici moderatia si toleranta nu necesitã un mare efort, trebuie doar „sã trãiesti si sã-i lasi si pe altii sã trãiascã”, sfãtuiesc unii. Atitudinea în moderatie pleacã de la respectul pe care trebuie sã-l ai fatã de cel de lângã tine si „Dacã nu poti sã iubesti, mãcar sã nu urãsti! Dacã nu poti face binele, mãcar sã nu faci rãul! Dacã nu poti da sfaturi bune, mãcar nu induce în eroare. Dacã nu poti ajuta, nu da sperante si nu însela”. Aceste atitudini sunt determinate de civilizatie si de educatie. Educatia religioasã ajutã în mod semnificativ în abordarea acestor atitudini de moderatie, iertare si iubire.
Lipsa de moderatie a produs multe nenorociri oamenilor. Din lipsã de moderatie si tolerantã, în numele religiilor care ar trebui sã fie civilizatoare s-au purtat rãzboaie, au fost omorâti oameni pe motive rasiale, a fost practicatã sclavia, au fost si sunt oprimate popoare, iar aceste idei au fost transmise, din generatie în generatie, în numele dreptãtii lor închipuite, de cãtre asa numiti fanatici, fanatismul nãscându-se din fricã, urã, frustrare si o perceptie acutã a inferioritãtii. Fanaticul încearcã sã te convingã cu forta în ce sã crezi, ce apartenentã sã ai, ce îti trebuie, el considerând cã stie ce este mai bine pentru tine, atitudine total opusã modului de viatã care adoptã principiul democratiei.
Moderatia, cumpãtarea nu trebuie judecatã ca o virtute defensivã, ci una în principal combativã, care are în vedere provocãrile viitorului, fãrã a omite lectiile si avertismentele trecutului. Ea este o virtute a cãrei practicã presupune o bunã dozã de curaj si autocontrol alãturi de viziune, un acut simt al proportiilor. Moderatia trebuie sã fie virtutea legiuitorilor, pentru a pãstra o minte egalã în orice vremi, fie ele vremuri bune, fie de cumpãnã.
Dar, adevãrata moderatie îsi cunoaste propriile limite; ea nu este întotdeauna o garantie a succesului politic, si uneori este chiar potrivnicã lui. Mai mult chiar, existã momente istorice când nu se cade sã fii moderat – considerã unii – pentru care moderatia este si rãmâne o virtute paradoxalã. „Extremismul în apãrarea libertãtii nu e un viciu, iar moderatia în promovarea dreptãtii nu e nici ea o virtute“, afirma politicianul american Barry Goldwater (1909-1998). Tot el spunea cã „A insista asupra fortei… nu înseamnã pãlãvrãgealã despre rãzboi, ci despre pace”. Iatã cum, perceput ca fragil, conceptul lasã porti deschise!
Lipsa virtutilor politice necesare si acceptate teoretic, precum smerenia, rãbdarea si moderatia, în special moderatia, este problema cea mai gravã a timpului în care trãim. Cauza ar fi lipsa de idei si directii clare ale acestei lumi. În aceste conditii, grupãri fundamentaliste exercitã asa numitul radicalism si extremism, caracterizat printr-o politicã lipsitã de moderatie, nedemocraticã, intolerantã.
În altã parte a lumii se decide soarta uneia dintre cele mai mari puteri – Statele Unite ale Americii. Putem spune cã trãim într-o perioadã importantã a istoriei, iar mintea rationalã nu poate prevedea clar viitorul. Ne putem imagina sau intui, dar pentru aceasta ar trebui sã iesim din sfera rationalului. Einstein spunea cã „imaginatia si intuitia sunt un dar divin, pe când mintea rationalã este numai servitorul ei. Noi am creat o societate în care servitorul a devenit stãpân”.
Un profesor de istorie de la Princeton University din statul New Jersey a scris de curând un articol cu titlul: „Este Donald Trump un nou Barry Goldwater?” Si articolul se încheie cu fraza: „Va fi candidatura Trump o repetare din 1964? Acest rezultat este departe de a fi clar”.
Scriitorul filozof evreu francez Henry Bergson (1859-1941) ale cãrui idei au pãtruns în literaturã prin intermediul operei lui Proust, îsi exprima opinia în lucrarea „Les deux sources de la morale et de la religion” (Douã surse ale moralei si religiei): „Umanitatea poate sã se fi civilizat, societatea poate sã se fi transformat, noi pretindem cã tendintele oarecum organice pentru viata socialã au rãmas ceea ce erau la origine. Putem sã le regãsim, sã le observãm. Rezultatul e limpede: structura moralã originarã si fundamentalã a omului este fãcutã pentru societãti simple si închise”. Dar, mai spunea în continuare cã vointa omului, gândirea lui si geniul, desfid orice previziune: „Prin intermediul acestor vointe geniale, elanul de viatã care strãbate materia obtine de la aceasta, pentru viitorul spetei, promisiuni despre care nu putea fi vorba când se constituia speta. Mergând de la solidaritatea socialã la fraternitatea umanã, noi rupem cu o anumitã naturã, dar nu cu orice naturã…”.
Pentru a ne consola temerile, sã ne gândim la spusele autorului american John C. Maxwell (n. 1947): „Oamenii optimisti îsi mentin o mentalitate bazatã pe solutii, vãzând o rezolvare în fiecare problemã si o posibilitate în fiecare imposibilitate”.
Vavila Popovici – Carolina de Nord
|
Vavila Popovici 4/30/2025 |
Contact: |
|
Informatii Utile despre Canada si emigrare.