La inceput (sau muza mi se destãinuie)
Când am crezut cã muza
vrea sã se îndepãrteze de mine,
aceasta a vehiculat insistent:
”Dacã te-am purtat în lumea inspirației
prin toate tufele de urzici,
am fãcut-o sã te conving cã lumea nu-i ca ele,
însã tu trebuie sã fii exact ca ele
împotriva defãimãtorilor,
adicã nu prin pori urticari și iritanți, ci prin cuvânt.
Dacã la început au fost urzicile,
apoi învãțãtura de minte
prin primordialele expresii: *ioi, vai
ce m-au iritat...!*
Pãi, cine e de vinã?
Desigur nu aceste plante,
când ele stau nemișcate,
în legitimã apãrare,
ci ”Tura Vura” care s-a atins de ele fãrã prevenție,
umblând printre ele, ca mai alaltãieri ”Vodã” prin lobodã,
sau ca defãimãtorii cãutând nod în papurã,
fãrã nicio legãturã cu creația cuiva:
*Uite ce haine și încãlțãminte au unii poeți
de parcã umblã prin urzici...*
Poate prin urzici umblã,
cã de aceea sunt echipați astfel
și mai ales pentru a încadra la norme standard
prevenția în poezie...”
Ce îndemnuri din partea muzei,
de parcã statornicia urzicilor,
cu porii lor urticari și iritanți,
cu care îi iritã pe nepricepuții ce
se avântã asupra lor, fãrã prevenție,
este unitatea de mãsurã cu care se mãsoarã metaforele.
”Pãi, exact așa este. Scrie!”
|
de Vasile Dan Marchiș 3/17/2025 |
Contact: |
|
Informatii Utile despre Canada si emigrare.