Gânduri mãrturisite - Sã privim in sus
Titlul acestui articol este inspirat, prin contrast, de titlul comediei americane „Don't Look Up” (Nu priviți în sus) regizate de Adam McKay în 2021.
Filmul prezintã satiric și ironic în același timp, modul cum reacționeazã clasa politicã, media subordonatã acesteia și societatea umanã, sub acțiunea propagandei, la un pericol planetar cum ar fi apropierea unei comete gigantice pe curs de coliziune cu Pãmântul.
Filmul a avut o distribuție remarcabilã incluzând actori de calibru ca Jennifer Lawrence în rolul studentei în astronomie Kate Dibiasky, cea care a descoperit cometa, Leonardo DiCaprio în rolul profesorului acesteia, cel care a confirmat traiectoria cometei, Cate Blanchett în rolul lui Brie, realizatoarea de emisiuni televizate propagandistice și Meryl Streep în rolul Președintei Orlean, preocupatã în principal de alegeri și de imagine și care, atunci când era prea târziu și nu mai era nimic de fãcut, a venit cu ideea salvatoare de „a nu privi în sus”, de a ignora complet pericolul, care pânã la urmã va distruge planeta.
Deși, în intenția realizatorilor, mesajul filmului era acela de a atrage atenția asupra crizei climatice care, necontrolatã, poate distruge planeta, acesta a pus totodatã în evidențã rolul mass-media și al rețelelor sociale în deturnarea atenției opiniei publice cãtre subiecte triviale, și în promovarea temelor propagandistice preferate. David Rooney de la „The Hollywood Reporter” a numit comedia de mai sus ca fiind „O satirã cinicã, insuportabil de îngâmfatã, plinã pânã la branhii cu vedete care pretind sã critice neatenția politicii și a presei fațã de criza climaticã, dar pe care de fapt o trivializeazã.”
Chiar în fața unui pericol care urma sã distrugã Pãmântul, politicienii au convins poporul, pentru un timp suficient de lung pentru ca ei sã-și adãposteascã agoniseala, cu sloganul „Nu priviți în sus”, pânã când nu mai era nimic de fãcut pentru salvarea planetei, și când cei cu „spatele asigurat”, și-au luat tãlpãșița pe o navã interstelarã.
Știința ne-ar fi putut salva de la distrugerea totalã, descoperind din timp pericolul prezentat de cometã, dacã n-ar fi fost incapacitatea clasei politice de a trece peste meschinãrii și peste lupta pentru putere, distorsionând adevãrul științific și punând interesul personal pe primul loc.
„Nu priviți in sus” este și despre puterea propagandei, a minciunii rostite sus și tare pe toate canalele de comunicare, și care devine un adevãr de necontestat, negrul este noul alb, anormalul este noul normal.
Apar iarãși turnãtorii de profesie, care pentru un pumn de arginți (funcții sau alte beneficii), îți descoperã vreun „moș” purtãtor de însemne legionare.
Învãțãtura ar trebui sã fie aceea de „a privi în sus”, de a cãuta adevãrul în toate evenimentele, de a nu te lãsa influențat de propagandã, pentru a nu repeta greșelile trecutului, ca și cum nu ne-ar fi ajuns decenii de „înaintare neabãtutã” cãtre o himerã.
Ce rost ar avea sã umplem iarãși închisorile cu cei care nu gândesc ca noi, cum sugera nu de mult un fost consilier prezidențial?
Dacã privim în sus am putea vedea și cum s-a dus totul, bogãțiile solului și ale subsolului, industria care s-a dat la preț de fier vechi, pânã și o parte din ce mai rãmãsese din tezaurul României „s-a dus pe apa sâmbetei”, ca și dupã nesãbuita trimitere spre pãstrare la Moscova, chiar înainte de Revoluția din Octombrie.
Iarãși ne-am dat tezaurul „pe mâini bune”, chiar înainte de noua revoluție „care stã sã cadã”.
Ori nu ținem noi prea mult la tezaur,ori cei care îl au în pãstrare nu au deschis ochii ci doar punga, „prinde orbul scoate-i ochii”.
Mai cã îți aduci aminte de filmul „Zestrea domniței Ralu”, din 1971.
Dacã privim în sus și la actuala reformã din învãțãmânt, prin care „istoria” devine o disciplinã opționalã, vedem cum generația urmãtoare nu se va mai opune la o nouã formã de dictaturã, neștiind ce au fost comunismul sau fascismul, nu va mai fi nevoie nici de spãlarea creierului, cã el va fi deja curat și fãrã riduri.
Perioada actualã începe a semãna cu anii de dupã rãzboi (1945-1947) când Blocul Partidelor Democrate ne-a adus „dictatura proletariatului”.
Și atunci începuse eliminarea personalitãților care puteau ghida țara cãtre un viitor democratic.
În martie 1945, Generalul Gheorghe Avramescu a dispãrut și familia i-a fost deportatã în Siberia. Ar fi putut fi un guvern Avramescu și nu unul Petru Groza, dar se pregãtea deja viitoarea „epocã de aur”.
Oamenii profesioniști, cinstiți și patrioți rar ajung la putere, ci mai degrabã la plutonul de execuție, nefiind dispuși a pupa condurul „stãpânului inelelor”.
Am ajuns mai rãu decât atunci când trebuia sã alegem între doi comuniști, astãzi chiar dreptul de a vota ne este contestat. Oameni buni, haideți sã ne trezim, sã ne amintim de obârșia acestui neam nãpãstuit și sã nu ne mai lãsãm cãlcați în picioare și furați la drumul mare.
„Sã privim în sus” și pentru cã acolo este sursa înțelepciunii,
Creatorul nostru și garanția existenței noastre pe acest pãmânt, sã privim în sus și cu speranța și încrederea cã vom rãzbate și de aceastã datã, vom „bate și ne se va deschide” calea cãtre un viitor mai bun, cã dacã n-am reușit „sã avem o țarã ca afarã”, vom putea mãcar sã facem una dupã chipul și asemãnarea noastrã.
Așa sã ne ajute Dumnezeu!
Ioan Cojocariu, Toronto
|
Ioan Cojocariu 2/13/2025 |
Contact: |
|
Informatii Utile despre Canada si emigrare.