Uitare
Nu ma pot aduce aminte, Ploile cad pe mine sa ma stinga, De amintiri, De nelinsti, De promisiuni neindeplinite, Ating cerurile, in care nu exista Nici trecut Nici prezent Nici viitor, Doar eu, Fara identitate si ploi.
***
Intr-o zi obisnuita m-am ratacit la un colt de strada, In care se gaseau doar dorintele altora Transparente si galagioase, Lucide si visatoare, Si nestiind ce sa fac Sau din politete, Plictiseala ori singuratate, Ma duc si le intreb cum pot sa ajung Pe partea unde se gasesc Oamenii pe verticala. S-au ingramadit cu toatele in jurul meu, valsind, Aici prietena noastra, e coltul Si imparatia dorintelor Neindeplinite, Neascultate Cu sute de ferestre, Spre veacuri fara suflete Si daca vrei sa fii vazuta Ascultata Mingiiata, Nu cere directii spre omul pe verticala Caci sint fara sfirsit, Intortocheate si fara semne de circulatie. Mai bine stai cu noi Alta dorinta in coltul acesta de strada, Lucida si visatoare, Fara timp si forma. Nici intr-un milion de ani, Le-am raspuns valsind transparenta Drumul mi-e aproape de sfirsit, Il gasesc eu pina la urma, Aici sau altundeva, In vreme si-n timp, Prin lacrimi si dor. Dar acum, hai sa mai valsam putin!
Lucia Verman, Toronto
Nota Observatorul .
Lucia a fost colaborator al revistei Observatorul. Grupul de la Observatorul isi va aminti cu placere de intalnirile cu Lucia de la sezatorile noastre culturale.
|
Lucia Verman ( 17 Martie, 1966 Bacau - 8 Decembrie, 2021 Toronto ) 3/5/2022 |
Contact: |
|