Sarbatorile lui Adrian ”canadian” Ardelean sau Sarbatorile lu’ peste
Titlul de mai sus arata foarte exact ce am simtit cu ocazia sarbatorilor de iarna de-abia incheiate, care au fost, fara nici o retinere, cele mai putin placute pe care le-am trait vreodata. Sa spun ca am fost singur-cuc? Sau aproape, daca facem abstractie de madam’ Wiborowa si de cei cativa domni pe nume Tremblay care au acceptat sa-mi tina companie.... Pentru cei mai putin familiarizati cu denumirile de mai sus, voi “traduce”... Wiborowa este o celebra vodca poloneza, pe carte am considerat-o cea mai apropiata “verisoara” a tuicii noastre nationale, careia aproape ca i-am si uitat gustul! Apropo, mi-l poate “povesti” cineva??? In ce-i priveste pe “domnii Tremblay” acestia reprezinta omologii domnilor Ciuc, Ursus, sau Gambrinus de pe meleagurile dambovitene, adica berea noastra cea de toate zilele. Cu precizarea ca daca domnii Ciuc, Ursus sau Gambrinus (sper ca aceasta enumerare nu va fi considerata reclama, sau daca da, macar sa primesc cateva sticle din partea fiecarei din aceste marci – prefer Ciuc-ul negru) au in general alura “barbateasca”, de 0,5 l, domnii Tremblay sunt mai “mignoni”, asa, la 0,33 l... Si costa 1 dolar (canadian) sticla, adica peste 20.000 de lei...
Bun, nu asta ar fi (fost) problema, ca odata pe an e Craciunul si anul nou, dar sa fii inconjurat doar de doamna Wiborowa si de domnii Tremblay, la care, pe post de specialitate gastronomica se aflau doar cateva pizza (e drept, mari!), parca nu suna a sarbatori de iarna... Nici macar telefon si/sau Internet nu am avut, datorita mutarii pe care am efectuat-o tocmai in zilele de final ale lunii decembrie, drept pentru care nu am avut posibilitatea de comunicarea cu prietenii... Nu va doresc nici unuia dintre voi asemenea sarbaUtori de iarna... Nu, nu-i greseala, asa am auzit ca se pronunta correct, “sarbaUtori”...
Bun, sa explic putin de ce am fost chiar singur, pentru ca majoritatea dintre voi stiti ca stau cu fiul meu cel mare. El era insa plecat si de Craciun si de anul nou la Ottawa, la fosta mea nevasta. (Acum pot zice “fosta”, ca deja la ora asta este intentata actiunea de divort, asa ca...) Bun, deci odata ce fiul meu a dat pe acasa doar doua zile in perioada sarbatorilor de iarna (din 29 pana in 31 decembrie), pot spune ca le-am petrecut doar in compania cuplului Wiborowa-Tremblay... Si cu mutarea pe cap, dar asta este alta gasca-n alta traista...
Si totusi, a existat si un punct luminos in aceste sarbatori... Si anume acela numit “colindat”. Ma rog, e un fel de a spune “colindat”, ca majoritatea romanilor de pe aici nu au acceptat “auto-invitatia” mea la colindat, pe motiv ca “aici nu se obisnuieste asa ceva, si daca te aud vecinii nostril quebecosi cantand la usa, poate cheama politia”… Doar o familie, fie numele lor in veci laudat, m-au acceptat (ba chiar m-au chemat!) la colindat. Si stiti cum a fost? Minunat! In afara mea si a lor (o minunata pereche sot-sotie, din Oradea – tre’ sa-i laud pe amandoi, ca le dau si lor sa citeasca materialul asta, si poate se supara tipu’ daca vede ca o laud doar pe nevasta-sa...), au mai fost prezenti in jurul mesei de Craciun inca cinci persoane, prieteni de-ai lor. Dar ce masa! Carnati de porc, caltabosi, slanina cu ceapa (Doamne, in momentul ala am crezut cu adevarat in Tine!), sarmale (“piroste” pentru ardeleni)... Pai da, nu va speriati ca am insirat “porcariile” de mai sus, si nici sa nu trageti concluzia ca gazdele taiasera porcul in spatele blocului, ca in Romania... Cred ca i-ar fi dus la spitalul de nebuni daca ar fi facut asa ceva aici, eventual cu o trecere pe la politie... Nu, ei cumparasera carnea si celelalte ingrediente din magazinele de specialitate, si au pregatit carnati, caltabosi, sarmale si, asa cum v-am spus, chiar slanina cu ceapa!!! Normal ca au existat si aperitivele, tot specific romanesti, adica salata de boeuf, oua umplute, etc, etc, etc, ca nu vreau sa va fac pofta acum, dupa sarbatori... Iar ca licori care sa ajute vocea (pentru ca AM SI COLINDAT, dragilor, nu am stat doar sa mancam si sa bem!), am servit ... vin de casa! Iar o sa ziceti ca scriu SF, dar Dumnezeu mi-e martor ca nu infloresc nimic! Gazda facuse si vin de casa, dupa reteta traditionala, cumparand efectiv struguri, pentru ca alt gust are vinul de casa fata de cel de ”Gostat” sau “MAT“ (aici ii spune SAQ, de la Societe de Alcool du Quebec).
Bun, mai ramane sa explic aparenta contradictie intre mult laudata seara de ajun (24 decembrie), petrecuta in casa prietenilor de care v-am povestit (nu le-am cerut acordul, asa ca nu le dau si numele!!!), si titlul “Sarbatorile lu’ peste”, dat acestui capitol al jurnalului. Eu zic ca, asa cum cu o floare nu se face primavara, nici cu o seara nu se salveaza sarbatorile... Si in afara acelei seri de ajun, restul sarbatorilor le-am petrecut efectiv singur, astfel incat acel minunat 24 decembrie nu a facut decat sa accentueze un contrast extrem de dureros... Dar probabil ca fiecare om tre’ sa-si poarte crucea, si probabil ca asta e crucea mea...
Nu va mai spun ca anul nou l-am sarbatorit (daca imi dati voie, totusi, sa folosesc acest termen) intai la ora 24.00 a Romaniei, cand in Canada era inca 17.00. De-abia terminasem ultimul transport al mutarii (v-am spus ca asta este alt episod al jurnalului, nu mai insistati!), si am facut o pauza pentru a ma gandi cu drag la Romania si la cineva foarte drag de acolo... Nu-i dau numele, ca daca ma hotarasc sa scot jurnalul sub forma de carte, poate va trebui sa mai schimb numele pe ici pe colo... GLUMESC, CarmenA, NU DE AIA NU-TI DAU NUMELE!!! O fac pentru a nu te expune invidiei tuturor gagicilor care acum ma vaneaza pentru ca am “buletin de Montreal”, noah!
Sa mai spun, pentru pasionatii de meteo, ca vremea pe aici a fost destul de frumoasa, adica cu zapada, cu ninsoare, dar fara sa fie geruri de alea de crapa pietrele... In rest, reclame luminoase in vitrine, “mosi Craciuni” (in franceza “Pere Noel”, in engleza “Santa Claus”) peste tot, inclusiv pe treptele caselor, reduceri la preturi, si tot tacamul. Nu m-a interesat, nu m-am dat in vant dupa asa ceva, pentru ca, dupa cum v-am mai spus, I AM NOT BELONG HERE... I LIKE CANADA, BUT I LOVE ROMANIA!!!
UR’s 4 ever
Adrian ”canadian” Ardelean
|
UR’s 4 ever 1/8/2004 |
Contact: |
|
|
