Tablete pentru prieteni : Despre elite
Nu ne alegem părintii si nici tzara în care ne nastem, dar dacă oamenii au libertate, capacitate mentală si perseverentză, îsi pot alege viatza pe care si-o doresc si prietenii care le corespund si cu care se simt bine.
Un alt adevăr incontestabil este faptul că oamenii nu se nasc egali din punct de vedere biologic si mental pentru simplul motiv că ei sunt purtătorii unor genomuri individuale si influentzate de conditiile de mediu în care se dezvoltă fiecare -numite conditii epigenetice-si care pot modifica expresia genica, de unde decurge diferentza culturală, de culoare si mentală a rasei umane ; dar indiferent de diferentza morfologică sau de altă natură, rasa umană apartine în totalitatea sa genului "homo cogens"-om care gândeste -si la care evolutia de milioane de ani a dus la dezvoltarea si organizarea creerului, organul gândirii care l-a ajutat pe om să cucerească planeta pe care trăieste si, mai mult, să încerce să exploreze universul din care face parte.
În evolutia lui psicho-genetică omul a trecut de la faza gândirii concrete -legată de activitatea impusă de suparvietuire, cum a fost inventia de unelte si utilizarea lor, la cea de gândire abstractă, care a deschis calea organizării religiilor -politeiste si mai apoi monoteiste- si a îceputului gândirii stiintifice, când omul a devenit constient de fizica mediului în care trăia – pământ, apă, , aer, etc- si ulterior la comunicarea în scris- alfabetul- si la primele notiuni matematice . De aici a fost numai un mic salt până la gândirea filosofică .
Este foarte adevărat că acest fel de evolutie nu a fost egal, ci s-a desvoltat regional: au apărut astfel cultura chineză, mesopotamică, egipteană , elină si, mai târziu, română.
În genere, evolutia societătii umane a fost caracterizată prin două trăsături majore: progres si complexificare.
Archeologia, istoria si psihologia evolutionistă ilustrează din plin progresul omenirii care, de la un mileniu la cel următor, a înregistrat îmbunătătiri materiale enorme: din locuintele în pesteri, catacombe si bordeie în pământ au ajuns, în Grecia antică si în imperiul roman, să trăiască în case ale căror urme (Pompei) stârnesc si azi admiratia noastră, au construit temple ale căror urme se păstrează până azi în Egipt,Grecia, Sicilia ,Orientul mijlociu, iar Evul mediu a văzut ridicarea în Vestul Europei a catedralelor care dăinuesc pâna azi si care au stat la baza culturii vestice.
Acest progres s-a făcut prin dezvoltare si acumulare de "cunoastere" care a fost posibilă prin progresul gândirii si imaginatiei legată de creatia umană; ceea ce caracterizează progresul făcut din antichitate, trecând prin evul mediu si ajungând în epoca modernă si contemporană, este faptul că de la o perioadă la alta, societatea umană a devenit mai complex, nu numai material (case climatizate, mijloce de transport terestru si aerian, comunicare computerizată, medie de viatză prelungită, etc.), dar si cultural si spiritual. Adică acest progres a determinat o majorare si o mai sofisticată fabricare a tot ce tine de necesitătile umane contemporane.
Ori, tot acest progres complexificat a obligat societatea umană să creeze cadre de tehnicieni calificati care să poată construi noi unelte si sisteme astfel încât societatea să poată functiona cât mai bine posibil. Astfel s-a ajuns la crearea de institute, universităti, "grades ecoles" în Frantza, unde specialisti ultra calificati formează cadrele necesare functionării statului. Aceste scoli sunt sursa "elitelor" tehnice si culturale ale statelor moderne.
Elite au existat si înaintea epocii modern, căci conducerea statală a constituit totdeauna o sarcină dificilă; diferentza cu epoca modernă constă în faptul că în anitchitate, evul mediu, epoca imperiilor, elitele erau numite de "conducătorii" –de- obicei absoluti- ai statelor; în epoca modernă partidele totalitare -în Germania cât si în fosta URSS-au avut "elite de partid" constituite exclusiv pe bază politică si care erau promovate în conducerea de stat -fapt care ducea la discriminări si abuzuri; insusi Stalin recunostea acest fapt în celebra lui lozincă:"cadrele sunt problema problemelor"; în epoca democratiilor liberale, "elitele " se "construesc" prin educatie specializată în institute tehnice, universităti, "grades ecoles"(Frantza). Fără acesti specialisti în economie, agricultură, tehnică, informatică, etc, sectoarele respective ale statului nu pot functiona din cauza marei complexificări a "cunoasterii ".
Concluzia fireasca este clară: "elitele" sunt absolut necesare statului actual.Tot asa de adevărat este că prin "cunoastere" elitele capătă "putere" de decizie în conducere si aceasta poate crea adversităti. De aici atitudini anit-elitiste ale unor grupuri politice care în realitate nu sunt motivate decât dacă sunt documentate abuzuri evidente, cum ar fi incompetentză, sprijin politic, etc.; anti-elitismul ideologic este simplă anarhie.
Într-o democratie este esential -pentru înlăturarea abuzurilor- de a se crea un liber acces pentru toti cetătenii de a fi educati în foruri de specialitate în functie de pregătirea lor si nu în functie de relatiile politice ori sociale de care eventual s-ar folosi pentru a ajunge un "elitist”; pentru aceasta statele au creat granturi, burse, au acordat credite . De altfel un individ care ar fi numit în mod abuziv într-o pozitie de răspundere în care dovedeste incompetentă ajunge în final să se auto-expulseze căci tehnicizarea actuală nu permite improvizatii: cunoasterea e egoist, nu suportă incompetentză.
Dr. Dinu Dimitriu / Toronto
|
Dr. Dinu Dimitriu 12/21/2010 |
Contact: |
|
|
