Tablete pentru prieteni : Despre elite
Nu ne alegem pãrintii si nici tzara în care ne nastem, dar dacã oamenii au libertate, capacitate mentalã si perseverentzã, îsi pot alege viatza pe care si-o doresc si prietenii care le corespund si cu care se simt bine.
Un alt adevãr incontestabil este faptul cã oamenii nu se nasc egali din punct de vedere biologic si mental pentru simplul motiv cã ei sunt purtãtorii unor genomuri individuale si influentzate de conditiile de mediu în care se dezvoltã fiecare -numite conditii epigenetice-si care pot modifica expresia genica, de unde decurge diferentza culturalã, de culoare si mentalã a rasei umane ; dar indiferent de diferentza morfologicã sau de altã naturã, rasa umanã apartine în totalitatea sa genului "homo cogens"-om care gândeste -si la care evolutia de milioane de ani a dus la dezvoltarea si organizarea creerului, organul gândirii care l-a ajutat pe om sã cucereascã planeta pe care trãieste si, mai mult, sã încerce sã exploreze universul din care face parte.
În evolutia lui psicho-geneticã omul a trecut de la faza gândirii concrete -legatã de activitatea impusã de suparvietuire, cum a fost inventia de unelte si utilizarea lor, la cea de gândire abstractã, care a deschis calea organizãrii religiilor -politeiste si mai apoi monoteiste- si a îceputului gândirii stiintifice, când omul a devenit constient de fizica mediului în care trãia – pãmânt, apã, , aer, etc- si ulterior la comunicarea în scris- alfabetul- si la primele notiuni matematice . De aici a fost numai un mic salt pânã la gândirea filosoficã .
Este foarte adevãrat cã acest fel de evolutie nu a fost egal, ci s-a desvoltat regional: au apãrut astfel cultura chinezã, mesopotamicã, egipteanã , elinã si, mai târziu, românã.
În genere, evolutia societãtii umane a fost caracterizatã prin douã trãsãturi majore: progres si complexificare.
Archeologia, istoria si psihologia evolutionistã ilustreazã din plin progresul omenirii care, de la un mileniu la cel urmãtor, a înregistrat îmbunãtãtiri materiale enorme: din locuintele în pesteri, catacombe si bordeie în pãmânt au ajuns, în Grecia anticã si în imperiul roman, sã trãiascã în case ale cãror urme (Pompei) stârnesc si azi admiratia noastrã, au construit temple ale cãror urme se pãstreazã pânã azi în Egipt,Grecia, Sicilia ,Orientul mijlociu, iar Evul mediu a vãzut ridicarea în Vestul Europei a catedralelor care dãinuesc pâna azi si care au stat la baza culturii vestice.
Acest progres s-a fãcut prin dezvoltare si acumulare de "cunoastere" care a fost posibilã prin progresul gândirii si imaginatiei legatã de creatia umanã; ceea ce caracterizeazã progresul fãcut din antichitate, trecând prin evul mediu si ajungând în epoca modernã si contemporanã, este faptul cã de la o perioadã la alta, societatea umanã a devenit mai complex, nu numai material (case climatizate, mijloce de transport terestru si aerian, comunicare computerizatã, medie de viatzã prelungitã, etc.), dar si cultural si spiritual. Adicã acest progres a determinat o majorare si o mai sofisticatã fabricare a tot ce tine de necesitãtile umane contemporane.
Ori, tot acest progres complexificat a obligat societatea umanã sã creeze cadre de tehnicieni calificati care sã poatã construi noi unelte si sisteme astfel încât societatea sã poatã functiona cât mai bine posibil. Astfel s-a ajuns la crearea de institute, universitãti, "grades ecoles" în Frantza, unde specialisti ultra calificati formeazã cadrele necesare functionãrii statului. Aceste scoli sunt sursa "elitelor" tehnice si culturale ale statelor moderne.
Elite au existat si înaintea epocii modern, cãci conducerea statalã a constituit totdeauna o sarcinã dificilã; diferentza cu epoca modernã constã în faptul cã în anitchitate, evul mediu, epoca imperiilor, elitele erau numite de "conducãtorii" –de- obicei absoluti- ai statelor; în epoca modernã partidele totalitare -în Germania cât si în fosta URSS-au avut "elite de partid" constituite exclusiv pe bazã politicã si care erau promovate în conducerea de stat -fapt care ducea la discriminãri si abuzuri; insusi Stalin recunostea acest fapt în celebra lui lozincã:"cadrele sunt problema problemelor"; în epoca democratiilor liberale, "elitele " se "construesc" prin educatie specializatã în institute tehnice, universitãti, "grades ecoles"(Frantza). Fãrã acesti specialisti în economie, agriculturã, tehnicã, informaticã, etc, sectoarele respective ale statului nu pot functiona din cauza marei complexificãri a "cunoasterii ".
Concluzia fireasca este clarã: "elitele" sunt absolut necesare statului actual.Tot asa de adevãrat este cã prin "cunoastere" elitele capãtã "putere" de decizie în conducere si aceasta poate crea adversitãti. De aici atitudini anit-elitiste ale unor grupuri politice care în realitate nu sunt motivate decât dacã sunt documentate abuzuri evidente, cum ar fi incompetentzã, sprijin politic, etc.; anti-elitismul ideologic este simplã anarhie.
Într-o democratie este esential -pentru înlãturarea abuzurilor- de a se crea un liber acces pentru toti cetãtenii de a fi educati în foruri de specialitate în functie de pregãtirea lor si nu în functie de relatiile politice ori sociale de care eventual s-ar folosi pentru a ajunge un "elitist”; pentru aceasta statele au creat granturi, burse, au acordat credite . De altfel un individ care ar fi numit în mod abuziv într-o pozitie de rãspundere în care dovedeste incompetentã ajunge în final sã se auto-expulseze cãci tehnicizarea actualã nu permite improvizatii: cunoasterea e egoist, nu suportã incompetentzã.
Dr. Dinu Dimitriu / Toronto
|
Dr. Dinu Dimitriu 12/21/2010 |
Contact: |
|
|
