Antologia cenaclului " Mihai Eminescu " din New York
Este binecunoscuta prodigioasa activitate a unor vestite asociatii, cenacluri si cercuri literare românesti, care au reprezentat la vremea lor adevarate scoli ale formarii, emulatiei si elevatiei unor spirite înzestrate cu nobilul dar al scrisului, batand viguros la portile propriei lor glorii si ale culturii nationale. Sunt, in acest sens, notorii cazurile unor celebre manifestari de acest gen, fondate si patronate de excelente personalitati ale epocii lor, ca Junimea, Literatorul, Sburatorul, Cercul literar de la Sibiu, Cenaclul „N.Labis” al revistei „Luceafarul”, Cenaclul „Amfiteatru”, variatele formule ale cenaclului din cadrul Facultatii de Filologie din Bucuresti (la reorganizarea si conducerea caruia am avut onoarea sa particip ca student în perioada 1960-1961), Cenaclul de luni, de mai târziu etc.
În aceasta splendida traditie se înscrie si Cenaclul „Mihai Eminescu” din New York, cu specificarea ca acesta reprezinta prima grupare de anvergura, care întruneste talente de toate vârstele si tendintele din rândurile scriitorilor de data mai veche sau mai recenta ai diasporei românesti din marele centru american. Aceasta societate confraterna, cu vadita tinuta academica, se recomanda ca un proces stimulator si valorificator, manifest atât în cadrul sedintelor periodice de lucru, cât si în demersul promovarii în plan publicistic a diversilor purtatori de condei în domeniul poeziei, al prozei, al eseisticii si criticii literare. Denumirea sa emblematica graieste despre nivelul sau cultural si artistic, despre efortul integralist, de armonizare a spiritului clasic, consacrat cu cel novator, modernist. Astfel, Cenaclul s-a impus ca un efervescent laborator de creatie, evoluând treptat la faza de veritabila institutie culturala. „Oglinda” sau „Facebook”-ul activitatii sale programatice si metodice o constituie revista gen carte, cu coperti color si multiple ilustratii foto „Lumina Lina / Gracious Light”- o publicatie-fanion, de înalta tinuta tematica si tehnica, de avangarda literara si teologica, de interes national si international.
Purtând tentantul titlu „Launtrul si departele”, Antologia se deschide cu o sumara prezentare sub semnatura poetului-paroh Theodor Damian, cel care, împreuna cu reputatul critic si istoric literar Aurel Sasu, se afla la originea acestei inspirate initiative. Datele privind constituirea si desfasurarea activitatii Cenaclului respectiv pe parcursul celor 14 ani de existenta pâna în prezent sunt de interes deosebit pentru cercetatorul avizat si cititorul dornic de a cunoaste fenomenul cultural românesc. „Scopul principal al Cenaclului – precizeaza autorul – a fost acela de a contribui alaturi de Biserica la mentinerea românilor de aici înradacinati în cultura româna, binestiind usurinta cu care uneori te poti desprinde de ea atunci când traiesti în alt mediu si vrei sa te integrezi cât mai bine în el. Cultivarea constiintei identitatii etnice, culturale, spirituale în rândul românilor din diaspora mi s-a parut întotdeauna o prioritate”. M-a surprins în mod placut sa întâlnesc evidentierea unui vechi prieten si coleg de presa, recunoscut unanim ca un „spiritus rector” al activitatii cenacliste, ca un „watchdog” ori „paznic de far”al criticii în plina actiune: „Cel care mi s-a alaturat dintru început la conducerea Cenaclului a fost criticul si istoricul literar M.N.Rusu, care a fost totodata si redactor-sef la revista „Lumina Lina”. M.N.Rusu a venit cu experienta sa acumulata la Cenaclul „N.Labis” al revistei „Luceafarul” si la Cenaclul revistelor „Viata studenteasca” si „Amfiteatru”, unde a avut ocazia sa formeze si valideze talente literare care s-au dovedit a fi ulterior scriitori longevivi. Cu toate ca principiile sale de preselectie si publicare au ramas aceleasi, în cazul Cenaclului nostru ele au functionat oarecum diferit, datorita eterogenitatii de vârsta si cultura a membrilor sai. Unii dintre acestia, ulterior, au devenit membri ai Uniunii Scriitorilor din România”. De altfel, Antologia se deschide cu amplul studiu „Urmuz, necunoscutul” al laboriosului critic – o densa si valoroasa contributie la cunoasterea vietii si creatiei specifice a fruntasului suprarealismului si avangardismului literar românesc, Urmuz, pe numele sau real Dumitru Demetrescu-Buzau (1883-1923).
În aceeasi ordine este mentionata prof.dr. Mihaela Albu, autoarea unor lucrari de critica, proza si poezie, pe care cititorii si colaboratorii revistei noastre au avut prilejul s-o întâlneasca în cadrul unei manifestari a Cenaclului”Observatorul”, aici, în Toronto.În acest context, este subliniata contributia acesteia ca redactor-sef al revistei „Lumina Lina” si coordonatoare a Cenaclului românesc new-yorkez. Prin cartea sa cu dedicatie „Citind la New York scriitori români”, am luat, cu firesc interes, cunostinta de activitatea diversilor confrati din metropola americana, unii dintre ei reprodusi si în prezenta antologie.
Un poet de real prestigiu, care îsi afla locul binemeritat în cuprinsul Antologiei, este Theodor Damian, întemeietor si conducator al Cenaclului, director al revistei „Lumina Lina”, preot-paroh, profesor de filozofie la Metropolitan College of New York. Desi îl stiam mai demult, mi s-a relevat si impus atentiei în cursul unei traditionale manifestari estivale de la Câmpul Românesc (Hamilton, Canada), când mi-a oferit câteva volume personale si numere de revista. Despre lirica sa am si publicat o evaluare în „Observatorul” din 14 aug.2010. Ciclul de poezii inedite „tipatul dintîi”, dedicat sotiei sale Claudia, confera o masura si o tonalitate de noblete atmosferei generale a Antologiei. „Fiecare are pustia sa – marturiseste în final autorul, în stilul sau specific – asa cum fiecare are o cruce / singurul lucru/ care nu se învata nicaieri/ este cum sa mergi prin ea/ fara sa te ratacesti/ si crucea cum s-o poti duce”...
Un popas liric semnificativ îl constituie florilegiul semnat de poetul-medic Liviu Georgescu , detinator al Premiului Uniunii Scriitorilor din România, din 2005. Savant si dezinvolt în expresie, el reînvie stilul inventiv, îndelung elaborat al lui Ion Barbu, ori polivalent si asociativ în articulatia sa semantica, precum în cazul lui Theodor Damian. Doua „decupari” converg în acest sens: „Mirobolante zvâncuri se zbat marunt în poala/ Ca libelule mute, cu zbenghiuri dulci de smoala./ Fisicuri reci de raze si stive mari de stele/ Ne-ntâmpina în cale cu iz de asfodele” („Initiere”) si „Te-am vazut la rugaciunea de seara/ În pânze albe învesmântat/ Cu toata durerea luata asupra ta/ Lumea murea/Iar tu stateai îngenuncheat” („Psalm II”).
Un autor pe care l-am cunoscut personal în perioada în care lucram la Departamentul literar al Ministerului Culturii este Mircea Sandulescu, caruia i-am citit cu placere unele dintre romanele sale, între care bine cunoscutul „Placebo”. Remarc ca aceeasi verva, savoare si aplomb lingvistic ofera „Rocada de miere, rocada de venin” – fragment din romanul „Un loc bun sa te sinucizi”. Un alt merituos antologat este Constantin Zisu. Marturisesc ca surpriza mea este totala, întrucât, pe vremea când lucram ca redactor la revistele „Viata studenteasca” si „Amfiteatru”, nu banuiam ce poet autentic mocneste în sufletul colegului de la serviciul tehnic-artistic.”Spre alte tarâmuri as vrea sa ma-ndrept, / În mâini purtand o lumânare/ Sa-l caut, sa-l aflu pe omul cel drept,/ Cum Diogene-n amiaza mare” – ritmeaza si rimeaza clasicizant acesta în grupajul din Antologie, ca o marturie a stilului sau exersat, decis, de autor al volumelor „Câmpiile eterne” si „Simfonia apelor”.
Pagini excelente de proza semneaza, de asemenea, Constantin Virgil Negoita („Meditatorul”, fragment din apreciatul roman „Concert la Carnegie Hall”, 2006); Timotei Ursu („Plecarea colonelului”, evocare de un realism pregnant, alaturi de vivacele poezii din ciclul „America, anul întîi”, 2005); Ion Burcin cu duioasa-i povestire „Din tineretea bunicii”; Pamela Ionescu excelând în exactitatea relatarii si acuratetea scrisului („La fântâna cunoasterii”); Grigore Sandul, decanul de vârsta al colegilor cenaclisti, rememorând o „Tentativa nereusita de trecere a granitei plantata de Stalin pe pamântul românesc”...
Dexteritatile lirice feminine sunt reprezentate de Alex.Amalia Calin, sensibilizata de valentele crestine ale spiritului uman („sufletu-mi alearga nebun/ sa-si stinga setea/ de Tine, Doamne”), ca în reproducerile din volumele „Mar ratacit”, 1999, si „Triunghi calator”, 2005. La rândul sau, Valentina Ciaprazi dezvaluie placerea versului elegant, a ritmului si a rimelor inerente, ca în „Casa noastra”: „Casa noastra pluteste pe ape, / Întunericul numai încape./ Ce adânc este valul si-aproape!” Acestora li se alatura „mezina” Domnita Carmen Belecciu (n.1972, Bacau), care practica o poezie metaforic-aforistica, modernista, anti-redundanta, ca în volumul „Sophia”, 2005. Redam, din grupajul însotitor, „Cetatea lui Dali”, caracteristica pentru genul sau poetic: „În cetatea aceasta/ când pleoapele de dor/ Dali îti cenzureaza psihozele si amintirile”...
Antologia Cenaclului literar „Mihai Eminescu” din New York (cuprinzând si fotografiile si prezentarile bio-bibliografice ale fiecarui autor) este, evident, o reusita editoriala certa si un „excellent achievement” pentru promotorii si realizatorii sai. „Oricum – se subliniaza în „Argumentul” acestora – cititorul va recepta Antologia, speram, ca o îndreptatire de a trai prin scris launtrul si departele culturii române, în evolutia ei postdecembrista spre o reala identitate a valorilor de pretutindeni”...
|
Ion Segarceanu 12/16/2010 |
Contact: |
|
|
