Versuri în dar de Sărbători
MIROASE A VESNICIE
Sufletului
Îi plac tot felul
De mirodenii.
Busuiocul, însă,
E preferatul lui.
Miroase a vesnicie
VÂRTEJ SOPTITOR TIMPULUI
Cobor în mine,
Iau de mână
Lumea cuvintelor
Si încerc să fiu
Vârtej soptitor
Timpului.
ÎNSEMN
Însemn clipa aceasta
Cu lacrima mea
Si simt
Ce dureroasă rămâne
Amintirea…
DE PLICTISEALĂ
Mă misc între ceva si ceva,
Eu, punct perpendicular
Pe axa lumii.
Beau în fiecare noapte
Câte o stea
Si-mi înnod aripile
Cu gânduri.
CĂDEREA SPRE NICIUNDE
Cădeam mereu
Între jos si sus.
Începusem să ametesc
De atâta cădere
Spre niciunde.
Vesnicia îmi transpirase
În palme.
DINCOLO DE NOI
Dincolo de uitare,
E neliniste.
Dincolo de durere,
E boală.
Dincolo de boală,
E fiinta.
Dincolo de noi,
Suntem noi
CUVÂNT ROTIT
M-am ascuns
În umbra unei idei.
Nimic mai frumos
Ca acest joc !
Sunt un cuvânt
Care se roteste.
Nimic mai bun
Decât zborul
Cuvântului !
ARIPI DE ROUĂ
Botul umed al diminetii
Rumegă viata.
Îngerii s-au trezit
Cu aripi de rouă.
Cu ochiul beat
Eu decojesc clipa
SEMN
Îngenunchezi
În iarba cuvintelor
Si genunchii
Îti prind rădăcini.
În clipa următoare
Devii semn.
TABLOU DE IARNĂ
E primăvară-n iarnă, vezi prea bine
Ce rai domnesc e în grădin’-afar!
Au înflorit, în ram, mărgăritar,
Toti merii mei, au florile ciorchine.
Miroase-a flori de gheată pe asfalt !
Măret tablou în casa mintii mele !
Si vor rămâne pururea eterne
Aceste clipe cu pridvor înalt.
Nici mâna unui pictor n-o s-astearnă
Pe pânz-acest décor mirific, pur !
E-atâta frumusete împrejur
Încât as vrea să fie pururi, iarnă !
A CĂZUT UN ÎNGER
S-a pierdut un înger pe stradă !
L-am văzut adineauri, în port.
Are părul alb, ca de vată,
Si ochi mari, albastri de tot !
S-a pierdut un înger pe stradă !
A căzut din cer, nu stiu când.
Are mersul zburdalnic, de parcă
Pare-a fi adiere de vânt !
Si-are-un trup de magnolie roz,
Iar obrajii, de purpură vie.
Mă opresc lângă el si visez
Că-i al meu, de acum, pe vecie.
A căzut un înger pe stradă !
A căzut din cer, nu stiu când.
Toti plopii se opresc să îl vadă,
C-are ochii de flăcări arzând.
Dacă întrebi în vis pe Stăpânul,
Unde sunt îngerii Lui,
O să-ti spună că nu este unul,
Iar acela e cel ce-l văzui !
Si-am să-l duc la mine acasă,
Să-l păstrez ca pe-o boare de crin !
Si-o să fie un înger – mireasă !
O minune cu zâmbet senin !
MAI ÎNFLORESC SALCÂMII ?
E mult de-atunci, tin minte că ploua.
Îti admiram, timidă, haina albă.
Acolo-n parc, doar frunza fremăta
Si mă uimea mereu o floare dalbă.
Erau mai multi pe bancă, sub salcâm,
Plângea statuia si curgea izvorul.
De mân-am alergat pe-un tainic drum,
Mi-ai alungat din inimă-ntreg dorul.
Si din trifoi, când am cules norocul,
Tu mi-ai zâmbit, si-am înteles că noi
Mereu vom tine-alăturea întreg jocul
Iubirii noastre: frunza de trifoi.
De-atunci e mult si nu te-am mai văzut.
Salcâmul a-nceput să-si pice frunza.
Stau seara tristă, în pridvor, si-ascult
Păianjenul cum îsi mai tese pânza.
Si nu te văd, azi pasul ti-e mai rar.
Indiferent mi-arunci un zâmbet fals.
Mă consolezi doar cu un gând amar,
Cu glasul stins mă mai inviti la vals.
Nu-ti mai e mâna caldă, ca atunci
Si par să-ti fiu, din ce în ce străină.
Urmele noastre de prin văi si lunci
În fata mea, cu greu se mai înclină.
Nu-mi mai arăti pe cer nici Carul Mare
Si nici romanta mea n-o mai asculti.
Privirile de azi nu-s ale tale,
Că sunt mai reci ca neaua de pe munti.
Când ne urzeam, atunci, plăcute vise,
Senina lună ne veghea zâmbind,
Dar azi e tristă, razele-i sunt stinse
Si ochiul ei nu e la fel de sfânt.
Azi, toamna-ncepe, vântul suflă iar.
Miroase, simt, a struguri copti în vie.
Stau singură pe un oblon de car
Si mă gândesc la noi, la ce-o să fie.
E mult de-atunci, azi treci nepăsător
Si ochii ti-i ascunzi de ochii lumii.
În umbra amintirilor cobor
Si mă întreb „Mai înfloresc salcâmii ?“
POVESTE CU ÎNGERI
I-atât de-nalt pridvorul în care plâng copacii,
Căci îngerii coboară direct în poala lui.
Alături, în grădină, se-mpodobesc iar macii
Pentru-o printesă-a noptii, cu ochii mari,
căprui.
I-atât de-naltă clipa ce ne primi voioasă,
Căci visele stau roiuri pe scaunele ei.
Mă tulbură povestea asa de frumoasă
A codrilor înalti si-a florilor de tei.
|
Beatrice Silvia Sorescu 12/13/2010 |
Contact: |
|
|
