Gh. Ionescu-Sisesti
In aceasta toamna, s-au implinit deja 125 de ani de la nasterea unuia dintre cei mai valorosi savanti pe care Mehedintiul i-a daruit stiintei romanesti, anume Gh. Ionescu-Sisesti. Nascut in noaptea de 15 spre 16 octombrie 1885, in localitatea Sisesti ( care avea sa i se adauge apoi numelui sau), el a fost primul dintre cei 8 copii ai lui Constantin si Maria Ionescu, gospodari de frunte, chibzuiti si respectati in aceasta straveche asezare din pitoreasca Vale a Cosustii. Inca din primii ani de viata, s-a dovedit a fi un copil vioi, zburdalnic si prietenos, legandu-se afectiv de jocurile si "ulita copilariei", de care isi va aminti cu nostalgie totdeauna, chiar si atunci cand va ajunge pe cea mai inalta treapta a stiintei romanesti, aceea de academician. .
In septembrie 1891, devine deja elev al scolii primare din Sisesti, al carei local era, de fapt, o casa veche, cu doua camere, unde invatau copiii din cinci sate, caci era singura unitate de invatamant de pe raza comunei. Primii pasi, ca elev, i-au fost calauziti de remarcabilul invatator, Ion Trandafirescu, care a reusit sa-l modeleze pe micutul George ( rasplatit mereu cu premiul I) ca si pe alti copii si tineri, care vor face, mai tarziu, cinste nu numai comunei ci si tarii. Din toamna lui 1896, a fost adus la Tr. Severin, unde a urmat clasa a IV-a, la Scoala Primara nr. 2, iar in august 1897, a sustinut examenul de admitere la Liceul Traian ( din acelasi oras ), fiind clasificat al patrulea. Aici, cu exceptia primei clase ( la sfarsitul careia a obtinut premiul al doilea), pana la sfarsitul anilor de liceu, va obtine mereu premiul I. De mentionat faptul ca, desi la Liceul Traian se aflau, pe atunci, profesori deosebit de valorosi si exigenti ( precum Theodor Costescu, C. Armasu, St. V. Nanul s.a.), care imprimasera o disciplina, o rigoare deosebita si o faima nationala acestei unitati de invatamant, totusi, incepand din clasa a IV-a, Gh. Ionescu obtine premiul de onoare, cu medalia de aur, avand cea mai mare medie din liceu, respectiv 9,70., la care se vor adaoga, in anii urmatori, medii tot peste 9,80. ( inclusiv la examenul de absolvire, sustinut in anul 1905). .
Sarguincios, prietenos si indragostit deopotriva de stiintele naturii dar si de istoria nationala si farmecul limbii romane, in 1904 a fost desemnat de conducerea liceului sa participe la sarbatorile de la Manastirea Putna, organizate cu prilejul implinirii a 500 de ani de la moartea lui Stefan cel Mare. Aici s-a intalnit cu tineri din Transilvania ( cu care elevii Liceului Traian purtau deja corespondente ) iar la intoarcere a calatorit, pe jos, prin localitati din Maramaures si Transilvania, impresiile din acest memorabil voiaj fiind publicate apoi sub titlul "Note de drum", prefatate de marele poet George Cosbuc si remarcate laudativ in "Semanatorul" de catre Nicolae Iorga. .
In colaborare cu un alt sisestean, Petre Partenie, si prin impulsul lui D. Tomescu, al lui C. Saban-Fagetel, a scos la lumina revista "Ramuri", de mare valoare si prestigiu pentru cultura din aceasta parte a tarii, "o brazda de cultura si innoire pentru Oltenia noastra literara" -asa cum remarca, peste ani, regretatul profesor sisestean, Dragos Ebetiuc, organizatorul si al unui muzeu scolar local, in care inaintasului sau i s-a rezervat un loc de cinste. Pasiunea pentru anumite domenii ale stiintelor, il vor determina sa plece in Germania ( 11 octombrie 1906 ), unde va urma o Scoala Superioara de Stiinte Agricole, din Hohenheim, pana in anul 1909, avand totodata si prilejul sa constate stadiul de dureroasa inapoiere economica a satelor romanesti fata de zonele rurale occidentale. Legat de aceasta situatie, consideram semnificative aprecierile formulate intr-o scrisoare adresata unui prieten, la data de 28 noiembrie 1908: " ... De alminterea, Sisestiul e si ramane un sat nenorocit, cata vreme nu va incepe lupta mare de recucerire a miilor de hectare de pamant, care alcatuiesc ciocile sterile si pacatoase. Gandeste-te ce valoare uriasa se pierde, pe fiecare an, prin faptul ca atata pamant sta gol si despuiat. Inchipuieste-ti ce bogatie ar fi daca ar creste acolo, daca nu altceva, cel putin o intinsa si compacta padure de salcam. Dar asa cum e acum, jale si pustiu. De la biserica si pana la primarie, n-au mai ramas decat trei case pe marginea drumului, napadite de nisip, ogoarele sunt napadite cu strate neroditoare, Cosustea seaca, pustiul se intinde". .
Acest vis al lui Gh. Ionescu-Sisesti se va infaptui mult mai tarziu, cand va face din satul lui natal, prin impaduriri si prin inaltarea de edificii culturale, unul dintre cele mai civilizate si pitoresti localitati din judet. .
In 1909, dupa o scurta revenire in tara, el va urma studiile superioare la Universitatea din Jena, unde, in februarie 1911, va sustine, cu succes, si teza de doctorat ( cu "magna cum laude" ), dupa care va reveni in tara, fiind incadrat ca agronom la Ministerul Agriculturii ( la Serviciul de Imbunatatiri Funciare din cadru Directiei coordonate de inginerul Anghel Saligny ), dedicandu-se, cu pasiune si remarcabile rezultate, procesului de ameliorare treptata, apoi de ridicare a nivelului agriculturii romanesti. In 1914, preda, la Facultatea de Stiinte de la Universitatea din Iasi, cursul " Problema agrara si economia rurala", pentru ca, din mai 1915 si pana in toamna lui 1918, sa paraseasca tarina si laboratorul pentru a participa la dramaticele evenimente ale razboiului, soldat insa cu implinirea visului secular al desavarsirii unitatii nationale a tuturor romanilor. .
Revenit la indeletnicirile anterioare, Gh. Ionescu-Sisesti a continuat studierea solurilor din tara noastra, modalitatile fertilizarii acestora, pentru obtinerea de recolte cat mai bogate, convingerea lui fiind ca " prosperitatea sau decaderea popoarelor sunt conditionate de modul cum ele se comporta fata de pamantul pe care traiesc". A creat soiuri noi de plante, adaptate conditiilor tarii noastre, a pus bazele industriei de ingrasaminte chimice, a contribuit nemijlocit la intemeierea cercetarii stiintifice experimentale in agricultura, ctitorind primul Institut de Cercetari Agronomice Roman (I.C.A.R. ). A elaborat peste 270 de lucrari stiintifice remarcabile, legate de domeniile agriculturii romanesti ( Agrotehnica, Cultura graului, Cultura porumbului s.a.), a fost ales ( la propunerea lui Gr. Antipa ) membru corespondent al Academiei Romane, iar din 1936, membru titular al acestei prestigioase institutii; a fost ales, de asemenea, membru corespondent, apoi "de onoare", al Academiei Cehoslovace de Agricultura, membru al Academiei Unionale de Stiinte Agricole din fosta U.R.S.S., prodigioasa sa activitate fiind rasplatita si cu inalte distinctii ( Laureat al Premiului de Stat, Om de Stiinta Emerit etc.) .
In calitate de profesor universitar la Institutul Agronomic Nicolae Balcescu din Bucuresti ( timp de aproape 40 de ani ), a contribuit, cu deosebit succes, la pregatirea unor generatii de specialisti cu inalta calificare pentru agricultura romaneasca, ramanand memorabil in sufletele fostilor sai studenti, deopotriva prin vasta cultura de specialitate cat si prin firea sa prietenoasa, blajina dar optimista, finetea, limpezimea, umorul si dulceata graiului. Plecat de la tara, din satul stramosesc, promovat, prin munca trudnica si merite reale, in inalte functii si demnitati publice, el s-a reintors mereu nu numai cu gandul dar si cu fapta la locurile unde si-a petrecut cei mai frumosi ani ai copilariei, initiind constructia unui impozant local al scolii din Sisesti ( pentru care a donat jumatate din fondurile necesare), organizand replantarea terenurilor degradate prin eroziune, care amenintau existenta satului natal, ajutand la construirea si a altor edificii locale, la stimularea traditiilor culturale stravechi, specifice acestor plaiuri mehedintene. .
S-a stins din viata la 4 iunie 1967, fiind profund regretat nu numai de consatenii sai ci si de toti aceia care l-au cunoscut indeaproape, i-au fost colegi sau prieteni, studenti, pretuindu-l deopotriva pentru firea sa inteleapta, generoasa, pentru truda rodnica de o viata si contributia, mostenirea stiintifica exceptionala la dezvoltarea agriculturii romanesti. .
Darpes Cristi, elev la Colegiul National “Traian” din Drobeta – Tr.Severin
|
Darpes Cristi 12/8/2010 |
Contact: |
|
|
