In trafic : De ce ?
Copilul întreabă : "De ce?". Si răspunzi. Si iarăsi te întreabă. Si iarăsi răspunzi.
Întrebarea "De ce ?" este cea care ne motivează si care ne face să mergem înainte ca să descoperim lucruri noi, sau să redescoperim altele vechi, lucruri ce le-am văzut, am crezut că le stim, că le cunoastem, dar punându-ne încă o dată întrebarea "de ce ?" realizăm că nu stim totul si că de fiecare dată când întrebăm descoperim ceva nou. Aceeasi întrebare naste dialoguri mai putin amiabile, ce pot duce la reactii neasteptat de bizare si din partea celor ce au aruncat si din partea celor ce au primit in obraz "noroiul", sau reuseste să construiască simbioze perfecte în gândire între cei care reusesc să participe la o discutie civilizată. Este cea care, fără să realizăm, ne face să dezvelim gânduri in mintea noastră, gânduri despre care nu stiam că exista acolo, in străfundurile noastre. Dar obosesti la un moment dat punând aceeasi întrebare. Copilul te oboseste când întreabă neîncetat, fără să astepte să termini răspunsul la întrebarea anterioară. Ceea ce la început fusese ceva plăcut, se transformă în ceva din care îti doresti să iesi cât mai repede. Si ajungi să ridici tonul, sau încerci să-i dai răspunsuri scurte pe care nu le poate dezvolta mai departe cu mintea lui doritoare de nou. Încerci să termini rafala sub care te-a supus. Uiti însă ca poti fi de partea cealaltă oricând si oriunde si că altcineva va fi cel plictisit ce va încerca să rezume totul. Ce facem când am obosit ? Renuntăm de tot, ceea ce este destul de aspru, sau vrem să luăm doar o pauză si revenim într-un târziu, fiecare făcând-o doar atunci când este bine pentru el să revină. Sau nu ne oprim si atunci poate cădem de pe gridul normalului si începem să fim priviti diferit de cei din jurul nostru. Oricare ar fi decizia, doar noi suntem cei care o putem lua. Este ca un rău necesar ?
|
Rares Mantaila 12/6/2010 |
Contact: |
|
|
