Dansul Inorogului de Theodor Răpan
Apărută în editie de lux la Editura «Semne», în primăvara anului 2010, cartea cu poeme domnesti, pe care ne-o dăruieste poetul Theodor Răpan, este un mirific labirint prin care transcendenta metaforei scapă din gravitatea a ceea ce am fost învătati să denumim „timp fizic“.
Învrăjbirea vorbelor, domolirea lor, - tot acel fastuos colorit al unui ,,A fost odată ca niciodată" - basm dublat de pojghita tot mai subtire de realitate, - cartea poartă colb de aur pe file. Povestea personalizată, mitul si ridicarea textului la rangul de Artă, - toate sunt doar detalii ale unui întreg prin care talentatul Poet umblă fără clintire, ca si cum cotidianul nici nu mai există.
Într-o perioadă în care literatura din colturi diferite de lume se globalizează, se toacă si se realcătuieste într-un fel de „puzzle“ metaforic, din ce în ce mai rar întâlnesti poeti născuti, nu făcuti în paginile revistelor. Theodor Răpan ne demonstrează că a fi original este egal cu acea simplitate celebrată de cei alesi.
Poemele, în pereche, stratificate pe falii si în stiluri evident, voit diferite, stau ca domnitele din dedemulturi, în oglindă.
Dansul Inorogului nu este o carte care se cere citită pe peronul gării, nici în tramvai , nici când nu ai răgaz pentru clipa de taină. Este Cartea care are locul ei pe noptieră, de acolo unde o ridici si… în lumina difuză te lasi dus cu mintea si inima într-o lume dispărută în spuma sidefurilor unui Răsărit prin care însusi Cantemir umblă pe vârful botinelor.
,,Cântul lui Teleor“ (Teleorman/Deliorman/Pădurea Nebună) - text prefirat cu solzi smulsi de pe cuvintele vechilor hrisoave - este un imn pentru Libertate, un exercitiu repetat dinaintea zilei în care autorul asază si Inorogul si Arlechinul în fata viitorului cărtii sale. Povestea poate să înceapă!
Bine, rău, intrigă si frumusete diafană, - paginile următoare mustesc de magie si mierea vorbelor se decantează în sintagme pe care, pentru a le prinde întelesul, trebuie să le citesti o dată, de două ori, de câte ori simti că ti-e foame si sete de neîntelesuri. Eroii sunt ca si vii în codrul cel de frasini, sunt entităti distincte, dar care îsi duc dansul laolaltă în hieroglife si arabescuri fantastice. Doar valorile umane, intangibile, rămân la locul lor, cum Soarele si Luna stau pe firmamentul Cerului fără teama de nimicnicie.
Prin Yggdrasil, codrul poematic, lupta pentru bine, frumos si pentru inima Arunei se dă pe viată si pe moarte, cavalereste.
Un rătăcitor atemporal, un cheltuitor de frumuseti demult apuse - , autorul cărtii de fată a plonjat în poveste, devine el însusi personaj, după cum glăsuieste: „Pun 10 cărti din 22 toate! Porunca lor în mine mă străbate! Arcana mare sufletul cunoaste si doar lumina mintii o împarte!“
Vina de a simti plăcerea lumii este un capitol de carte de o dulce durere umană, zbaterea bărbatului îndrăgostit, între lumea reală si cea de dincolo de ceata imaginatiei devine o geografie a sufletului, chiar dacă uneori, Theodor Răpan ne plimbă pe sub un cer de stele reci.
Cu mască sau fără mască, iubirea îsi face jocul până la capăt! Într-un dans, ca si ritualic, prin poeme separate - sau unite între ele de ilustratia fabuloasă a Aurorei-Speranta Cernitu, - Theodor Răpan duce firul basmului său până la capăt. Asistăm fără voie la o initiere masculină la care participă martori, personaje mai mult sau mai putin mitice.
Senzualitatea clipei, în care dragostea pare aproape lumească, este redată cu finete, elegantă si în culori voievodale.
O carte de duminică la amiază! O carte de artă si pentru care autorul, dar si ilustratorul merită toată admiratia noastră!
Aruna - zeita cu degete trandafirii, Arlechinul si cărtile de tarot, cele câteva măsti ale zeitei (femeii iubite), mirajul si cavalerul puternic… tot zeităti si tristeti, Melanholia cu Daimonul care veghează creatia însăsi, - sunt tot atâtea motive pentru care autorul acestei cărti unice să ardă pe rugul primordial, să-si mistuiască patima de cavaler rătăcitor prin focul creatiei.
Lucrarea, ca un remember al Epocii Luminilor, un soi de dans al lebedei pe luciul părelnic de apă - asa mi se arată cartea cu poemele îngemănate peste pasta vopselurilor - carte pe care Theodor Răpan a adus-o ca pe un omagiu al cavalerismului vechi, într-o lume modernă, adică… bezmetică si totusi, frumoasă !
|
Melania Cuc 11/26/2010 |
Contact: |
|
|
